Călător în 100 de ţări: luxul discret al Alpilor Francezi
0
Staţiunile montane din sud-estul Franţei au câştigat teren în ultimii ani, atrăgând turiştii Austriei şi ai Elveţiei de partea lor, datorită pistelor numeroase şi impecabile
Pentru majoritatea schiorilor sau pasionaţilor de sporturi de iarnă există o vacanţă pe pârtie pe an. Şi atunci, totul trebuie să decurgă conform planului. Regula numărul 1: fără accidentări. Regula numărul 2: pârtii impecabile. Dacă prima regulă este mai mult sau mai puţin responsabilitatea fiecăruia, a doua regulă a transformat staţiunile montane Les Arcs şi Val Thorens în unele dintre cele mai vizitate destinaţii de iarnă.
Regiunea Savoia din sud-estul Franţei este una dintre cele mai cerute, în ultimii ani, datorită accesibilităţii ei, dar mai ales datorită condiţiilor de lux pe care le oferă la preţuri medii. Din Lyon se poate ajunge cu maşina în aproximativ trei ore la oricare dintre cele cinci staţiuni care formează Les Arcs: Bourg-Saint-Maurice, Arc 1600, Arc 1800, Arc 1950 şi Arc 2000.
Şarmul celor patru „arcuri“
Staţiunile aparţin unei companii private, Compania Alpilor, care deţine un domeniu de schi mai amplu, denumit Paradiski, precum şi câteva parcuri de distracţie. Pe lângă Les Arcs, în Paradiski sunt incluse şi alte două zone de schi, Peisey-Vallandry şi La Plagne. Paradiski înseamnă 425 de kilometri de pârtii, 141 de lifturi şi 239 de pârtii (verzi, albastre, roşii şi negre, în funcţie de nivelul la care schiorul a ajuns). Pe scurt, un paradis al schiorilor, construit în ultimii 30 de ani.
Pentru un turist obişnuit cu staţiunile oarecum low-cost din Austria sau Bulgaria, Paradiski devine acel bărbat misterios şi bogat din filmele vechi de care toate femeile se îndrăgostesc, înainte să deschidă gura. În cazul de faţă, bărbatul francez bogat este reprezentat de cele patru „arcuri“, staţiunile construite în jurul orăşelului Bourg-Saint-Maurice şi despărţite de câţiva kilometri între ele.
Arc 1600 este primul care îţi apare în cale, situat imediat sub Arc 1800, dar şi cel mai aproape de Bourg-Saint-Maurice, de care este conectat prin funicularul „Arc en ciel“. Este dedicat mai mult familiilor, pârtiile sale fiind cele mai „cuminţi“ ale zonei, dar asta nu înseamnă că ar fi pentru începători. Are un aer cuminte şi intim, datorită hotelurilor micuţe, de câteva etaje, care nu obturează priveliştea minunată a apusului din Alpii Francezi. De fapt, acesta este unul dintre amănuntele care transformă „arcurile“ în locuri dezirabile: priveliştea Alpilor direct din camera de hotel, oriunde te-ai afla în cele patru staţiuni.
15 minute în cea mai mare telegondolă
Arc 1800 este cel mai mare dintre toate şi cel mai bine poziţionat dintre arcuri. Este situat în inima zonei de schi, de aici se poate ajunge foarte uşor şi în celelalte staţiuni. Se poate beneficia de transport gratuit între acestea, precum şi de lifturi de schi care stau la dispoziţia turiştilor. Există telegondole, telecabine şi teleschiuri care fac legătura pentru toate pârtiile şi zonele din jurul staţiunilor. De altfel, reţeaua de cabluri de deasupra staţiunilor oferă un aer sci-fi locului, fiind împânzit de sute de astfel de maşinării care transportă schiori în permanenţă.
Telegondola TransArc face conexiunea cu Arc 2000, în timp ce telegondola Vanoise Express face legătura cu zona de schi La Plagne. Cea din urmă este cea mai mare telegondolă din Europa, cu o capacitate de 200 de oameni. Cele 15 minute petrecute în telegondola care urcă până la 4.000 de metri altitudine, cel mai înalt punct din Les Arcs, de unde coboară pe pistele negre doar cei mai curajoşi şi experimentaţi, oferă adrenalina unei zile petrecute într-un parc de distracţii.
Şi dacă pista neagră este doar un vis, la bază se află numeroase şcoli de schi, ai căror instructori atrăgători cu zâmbetul pe buze sunt mereu pregătiţi cu „Allez, allez!“ pentru noii discipoli. Noii iniţiaţi în tainele schiatului pot fi văzuţi alături de câte un Mathieu sau François care execută plugul la perfecţie, drept exemplu.
Şi dacă nici instructorii bronzaţi peste măsură nu sunt o atracţie, în Les Arcs există variante şi pentru cei mai comozi. Snow hiking-ul (sportul care necesită încălţări asemănătoare rachetelor de tenis pentru a putea merge prin zăpada), speed skiing, snowboard, plimbări cu elicopterul sau cu snow-
mobilul la apus sunt câteva dintre acţiunile care pot umple o zi. Viaţa de noapte nu este unul dintre atuurile locului, dar asta nu pare să diminueze din reputaţia staţiunii.
Opţiunea familiilor
Arc 1950 este varianta cea mai luxoasă a arcurilor. Arată ca un Disneyland în miniatură, cu hoteluri micuţe, cochete şi scumpe care păstrează intact aerul Franţei rustice. Străduţele pavate devin pârtii pentru schiorii care ies din hotel şi ajung astfel direct spre destinaţia lor. Şi cum în cultura franceză masa ocupă un loc primordial, şi în staţiunile montane restaurantele specifice locului sunt împânzite peste tot. Raclette, fondue, cartofi la cuptor, tarte cu fructe şi biftec tartar sunt felurile cel mai des întâlnite pe masa unui schior în Franţa, toate acompaniate de vin roşu.
După o plimbare scurtă prin centrul staţiunii devine evident, la vederea ruşilor care ies din spa-uri şi a englezilor care fumează trabuc pe terase, că Arc 1950 este „sora snoabă, dar şarmantă“. „Les Arcs este o alegere bună pentru familiile care îşi doresc comoditate, înainte de toate. Facilităţile din această zonă beneficiază de critici pozitive, indiferent de staţiunea aleasă“, scrie „The
Guardian“.
Hotel Du Golf, cu vârful Mont Blanc în spate. Foto: Shutterstock
O săptămână în Les Arcs şi Val Thorens
- Hôtel Du Golf, Arc 1800. O săptămână în mijlocul sezonului, 1.350 de euro.
- Lecţii de schi/snowboard în Les Arcs. 6 zile – nivel începător, 160 de euro.
- Hotel Altapura, Val Thorens, o săptămână în mijlocul sezonului, de la 2.000 de euro.
- O intrare pe toboganul de şase kilometri pentru sanie, 20 de euro.
Şcoală de şofat pe gheaţă, la 2.300 de metri
Val Thorens este o staţiune de schi situată la 2.300 de metri altitudine, care face parte din regiunea numită „Trei Văi“. Toată zona dispune de peste 600 de kilometri de pârtii de schi, fiind declarată cea mai mare zonă de schi din lume. Dacă la Arc 1950, luxul era discret expus şi gradat, Val Thorens te întâmpină direct din şoseaua impecabilă cu hoteluri impunătoare. Nu prin mărime, ci prin design şi poziţionarea lor strategică. Orice cameră ai primi, există o privelişte de neegalat. Nimeni nu pierde, toată lumea câştigă.
Prânzul la 3.000 de metri altitudine
Din Val Thorens, se poate lua telecabina spre Cime Caron, care este cel mai înalt vârf schiabil din această regiune, cu o altitudine de 3.200 de metri. Caron rămâne testul suprem al schiorilor, fiind unul dintre cele mai complicate trasee. Iar cine coboară cu bine de pe Cime Caron ajunge la restaurantul Les Aiguilles de Péclet, situat la 3.000 de metri altitudine.
Locul aparţine „veteranului“ din Val Thorens, omul care preda lecţii de schi acum 40 de ani, când niciuna dintre clădirile de la 2.300 de metri nu era nici măcar în plan. Seamănă cu Pablo Picasso: bronzat, cu părul alb, acoperit de o beretă, şi ochi albaştri insistenţi. Restaurantul său, cu o terasă care oferă o vedere minunată a Alpilor, serveşte bucătăria tradiţională din regiunea Savoia, remarcabilă pentru fondue, precum şi pentru deserturile şi produsele de patiserie tipice.
Val Thorens, privit de la 3.000 de metri altitudine
Val Thorens dispune de o viaţă de noapte bogată, iar pentru cei care apreciază mai mult diversitatea, există variante, începând cu restaurante amenajate în iurte mongoleze sau cu specific bio până la zone dedicate cumpărăturilor şi activităţilor sportive interioare, cum ar fi Centrul de Sport din Val Thorens.
În aceeaşi staţiune există o şcoală de condus pe gheaţă, unde se poate şofa pe o pistă de aproape un kilometru lungime, la 2.300 de metri altitudine, dar nu înainte de un curs în care se învaţă regulile condusului pe gheaţă.
Tot în Val Thorens, există o pistă pentru sanie, lungă de şase kilometri, unde se poate ajunge la viteze de până la 50 de kilometri la oră.
Se încarcă comentariile...
