Ar trebui să aibă femeile dreptul la concediu menstrual?

Ar trebui să aibă femeile dreptul la concediu menstrual?

20% din femei, la nivel global, acuză dureri menstruale care interferează cu activitatea zilnică. FOTO Shutterstock

Randamentul angajatelor este afectat, mai mult sau mai puţin, în perioada ciclului menstrual, de aceea unele state le oferă zile libere pentru recuperare. Ar trebui urmat acest model?

Japonia se numără printre primele naţiuni care le-a oferit femeilor concediu fiziologic sau menstrual, după cum a fost numit, încă după Cel de-al doilea Război Mondial, în 1947. La acel moment, o astfel de lege a reprezentat un simbol pentru emanciparea femeii, conform cercetătoarei americane Alice J. Dan, în cartea „Sănătatea menstruală în viaţa femeilor“ („Menstrual Health in Woman’s Lives“).  Chiar dacă numărul angajatelor japoneze care apelează la acest drept a scăzut destul de mult începând cu jumătatea secolului al XX-lea, acestea nu doresc să renunţe la el.
Taiwanul a adoptat mult mai recent, în 2013, un amendament prin care li se oferă angajatelor trei zile de concediu menstrual plătit pe an, pe lângă cele 30 de zile de concediu medical plătit valabil pentru toţi angajaţii, indiferent de gen.

În Indonezia, femeile au la dispoziţie două zile pe lună în care se pot învoi de la locul de muncă tot din acelaşi motiv, dar în realitate multe companii ignoră existenţa acestui drept. Chiar luna aceasta o delegaţie formată din angajate a făcut un apel către candidaţii intraţi în cursa pentru alegerile prezidenţiale din Indonezia, care vor avea loc în iulie, pentru a se plânge de discriminarea existentă la locul de muncă, inclusiv în ceea ce priveşte acordarea concediului menstrual. 

În Coreea de Sud, angajatelor li s-a garantat concediul menstrual, în 2001, decizie contestată de activiştii pentru drepturile bărbatului pe motiv că este o formă de discriminare a angajaţilor de sex masculin.
Şi în Parlamentul rus a existat anul trecut un proiect de lege prin care se cerea ca angajatele să-şi poată lua două zile de concediu medical pe lună, pe motiv că în perioada menstruaţiei cele mai multe femei resimt un disconfort fizic, dar şi psihic, uneori durerea fiind intensă. Existenţa acestei stări de rău contribuie la accentuarea oboselii, a problemelor de memorie şi concentrare, afectează competenţa la locul de muncă, ba chiar duce la manifestări emoţionale necontrolate, se menţiona în propunerea de lege prezentată în Parlamentul rus.

Organizaţiile feministe ruse au condamnat şi criticat vehement ideea concediului menstrual, ceea ce a pus capăt oricărui demers politic în această direcţie. De altfel, publicaţia americană „The Atlantic“ menţionează că acordarea acestui tip de concediu, din perspectivă feministă, nu ar face decât să întărească ideea preconcepută că femeile ar reprezenta cu adevărat sexul slab şi, mai mult, că ar fi nişte fiinţe aflate la cheremul hormonilor, pe care nu se poate pune bază la locul de muncă.  

„Femeile n-ar mai fi obligate să găsească scuze“

Mai multe studii şi statistici realizate în ultimii ani au relevat că pentru 20% din femei, la nivel global, durerile menstruale interferează cu activitatea zilnică la fel ca o gripă sau răceală puternică. În acelaşi timp, ciclul menstrual nu este o boală, se arată în ziarul „The Atlantic“, unde se ridică aceeaşi problemă: ar fi indicat ca acest concediu menstrual să devină un drept de care să beneficieze angajatele din toată lumea sau o astfel de decizie s-ar dovedi o piatră de moară legată de gâtul femeilor care se luptă cot la cot cu bărbaţii pentru şanse profesionale egale? 

O „boală“ deloc imaginară

Psihologul Keren Rosner subliniază că “Sindromul premenstrual“ se regăseşte în literatura de specialitate descris ca tulburarea care afectează unele femei în perioada premenstruală şi menstruală. Simptomele care apar în perioada menstruaţiei sunt variate, printre aceste numărându-se tulburările de dispoziţie, anxietate, nemulţumire, durerea sânilor, pofte alimentare, oboseală accentuată, iritabilitate, nelinişte, depresie, dureri abdominale accentuate, stare de vomă, retenţie de apă, crampe musculare, dureri în articulaţii. O problemă care apare mai rar şi este mai greu de depistat se numeşte “Psihoza menstruală”, caracterizată prin confuzie, iluzii, halucinaţii, delir, manie sau mutism, spune Rosner.

Iniţial, plângerile femeilor care sufereau de aceste stări erau catalogate ca boală imaginară şi subiectul a fost tratat cu scepticism, adaugă Rosner. Dar treptat s-a observat că dezechilibrul de estrogen, prolactină sau disfuncţii ale suprarenalelor şi tiroidei produc manifestări simptomatice. Stările emoţionale declanşate, uneori complet diferite de trăsăturile obişnuite ale persoanei, aduc la rândul lor manifestari comportamentale diferite, printre care plânsul facil, retragerea sociala, reacţii disproporţionate cu situaţia, adaugă psihoterapeutul.

„Sunt afectate uneori stările fizice şi psihice într-o formă suficient de puternică astfel încât să perturbe şi să influenţeze starea afectivă, randamentul, capacitatea  de muncă şi de concentrare“, explică specialistul. Urmare a acestor evidenţe dovedite „putem concluziona că perturbarea este suficient de invazivă ca să justifice cererea unor zile pentru tratare şi recuperare“, este de părere psihoterapeutul.

Cred că multe femei s-ar bucura şi ar profita de această posibilitate. Nu ar mai fi puse în situaţia să se chinuie, efectiv, să meargă la serviciu, să se forţeze să dea  randament. S-ar ajunge la situaţia corectă când nu ar mai fi obligate să găsească alte scuze pentru a se linişti, în opinia psihologului. 

 

În ultima perioadă, intimitatea în ceea ce priveşte menstruaţia nu mai este aşa strict păzită în faţa bărbaţilor, observă Rosner. „Vedem şi la noi barbati, din ce în ce mai mulţi, care fac cumpărături specifice perioadei menstruale pentru partenerele lor. Probabil că nu ar empatiza foarte bine cu femeile şi cu acest drept, dar până la urmă l-ar accepta. Sigur că este dificil pentru unele persoane să înţeleagă cum se face că unele femei sunt mult mai afectate de această perioadă, fiziologic normală pentru toate femeile, iar altele resimt superficial disconfortul. Dar asta nu exclude veridicitatea stărilor de suferinţă ce însoţesc unele femei şi care este uman să fie ajutate să treacă mai uşor peste astfel de situaţii“, punctează psihologul.

Cristina, o angajată din Bucureşti (29 de ani), consideră că existenţa unui astfel de concediu chiar ar reprezenta o mână de ajutor întinsă acelor femei care abia se pot da jos din pat din cauza problemelor pe care le au în perioada dificilă din lună. „Nu cred că ar fi vorba de discriminare, ci de un gest uman. Faptul că femeile se confruntă cu această dificultate este o realitate pe care trebuie să o nege încă din momentul în care încep să stea pe bancă la orele de sport, la şcoală, pentru că nu pot să facă efort. Iar rolul aceasta continuă să fie jucat şi mai departe. Nu înseamnă că le este afectată judecata sau că nu pot lua decizii la fel de bune, pur şi simplu nu ar mai fi nevoite să-şi mintă superiorii când se simt rău“, crede Cristina.

Nu de aceeaşi părere este George Ioan, manager la o multinaţională din Capitală. Mai în glumă, dar mai mult în serios, George spune că are foarte multe femei în subordine.

Nu mi se pare în regulă o astfel de iniţiativă. În orice caz, nu mi s-ar părea în ordine să fie vorba de zile de concediu plătit. Eventual să recupereze ziua în care nu au putut veni. Iar cu bărbaţii ce facem? Îi discriminăm? Până la urmă femeile au vrut egalitate.“

Beneficiul care ascunde mărul otrăvit

Oana Băluţă, fosta preşedintă a Centrului de Dezvoltare Curriculară şi Studii de Gen FILIA, este de acord cu faptul că există femei a căror activitate zilnică poate fi perturbată de problemele fiziologice lunare, dar consideră că generalizarea unei astfel de idei nu poate decât să reducă femeia la corporalitate.


Sunt atâtea alte probleme care trebuie rezolvate. Întrebare este câte femei implicate în politică există în lume, dacă există politici de armonizare a vieţii de familie cu profesia, dacă se ştie care este gradul de violenţă îndreptat împotriva femeilor sau în ce măsură există hărţuire sexuală? Nu neg că şi aceasta ar fi o problemă, dar o astfel de propunere nu face decât să-i dea dreptate Monicăi Tatoiu, care acum câţiva ani a fost reclamată de centrul FILIA la CNCD (Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării) pentru că a spus că nu-şi lasă femeile din companie să semneze contracte când sunt la menstruaţie, atrage atenţia Băluţă.

Concedii pentru andropauză?

Aceasta crede că este foarte important să se facă diferenţa între femeile care au probleme serioase în perioada ciclului şi femeile care îşi pot desfăşura normal activitatea. „Un astfel de concediu va fi un drept sau va ajunge să se transforme într-o obligaţie? Nu-mi închipui foarte multe femei, nici statul şi nici companiile private cum ar putea să implementeze o astfel de măsură. Foarte multe domenii sunt feminizate, cum este Sănătatea, Educaţia. Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla dacă toate femeile din învăţământ ar accesa acest drept, chiar şi atunci când nu au nevoie de el. Cred că se încearcă direcţionarea de la probleme serioase cu care se confruntă femeile în ţară, în Europa sau la nivel global. Nu spun că acele femei care ar avea nevoie, nu ar trebui să aibă acest drept, dar nu cred că este o problemă generală cu care se confruntă femeile. Ar trebui să se facă inclusiv un studiu de impact legat de ceea ce ar reprezenta implementarea unei astfel de decizii. Cum au reuşit statele şi economia să se descurce până acum cu femeile la menstruaţie? Şi cu bărbaţii ce facem, le acordăm concedii pentru andropauză?“, se întreabă retoric Oana Băluţă.

Pe de altă parte, psihologul Keren Rosner consideră că oricât şi-ar dori feministele sau alte persoane să nege anumite lucruri, realitatea confirmă unele diferenţe între bărbaţi şi femei. Diferenţe care au schimbat lucrurile şi în ceea ce priveşte acordarea de beneficii femeilor însărcinate sau care devin mame.

Este normal să ţinem cont de aceste caracteristici care nu fac femeile să fie nici mai slabe, nici mai speciale, ci doar diferite fiziologic. Este ca şi cum am considera naşterea unui copil o slăbiciune sau că le-ar priva de alte drepturi profesionale. Suntem femei şi bărbaţi cu diferenţe fizice pe care le acceptăm şi le respectăm, ba chiar le admirăm, subliniază Rosner.

Din punct de vedere al psihologului, iniţiativa concediului menstrual ar avea succes şi în România, dacă ar fi generalizată şi ar rămâne la alegerea femeilor să se folosească de acest drept sau nu. 

„O femeie care suferă din cauza acestei probleme fiziologice, sigur va uzita de acest drept. Este, de asemenea, dreptul fiecărei persoane să folosească un beneficiu sau nu. Sunt multe femei care au alte afecţiuni de sănătate şi totuşi refuză să îşi ia concediu. Fiecare are priorităţile lui în viaţă şi ţelurile lui, aşa că nu cred că suntem îndreptăţiţi să forţăm pe cineva să urmeze un model. Dacă randamentul profesional şi efortul personal este intact chiar cu un consum psihic ridicat atunci subiectul în cauză este singurul care hotărăşte ce alege. Femeile de carieră, în general, sunt ambiţioase, luptătoare, perseverente şi dispuse să nu se lase influenţate de stări şi trăiri subiective. În acest caz nu este vorba de jenă, ci de motivaţie, de dorinţa de a învinge, de a reuşi. Nu cred că jena ar trebui invocată în astfel de situaţii“, conchide Rosner. 

Citeşte şi:

Ce trebuie să ştii despre chisturile ovariene

Cum să-ţi controlezi dereglările hormonale în mod natural

 

citeste totul despre: