Modelele care s-au vrut în afara mulţimii

Alek Wek este un model care, alături de Waris Dirie, Iman şi Veronica Webb, a avut grijă să lase în urmă mai mult decât un chip frumos care a defilat pe podium ani buni la rând.

Alek Wek are 37 de ani, dintre care, 18 sunt petrecuţi pe scena modei. Numele ei nu răsună atât de puternic precum cel al colegei de podium, Naomi Campbell, dar chipul este recunoscut de majoritate. S-a numărat printre primele modele „ciocolatii” care au făcut parte din moda contemporană, aşa cum o ştim azi. 

A fost descoperită de către un agent într-un parc londonez când avea 19 ani. Singura care nu s-a bucurat de veste a fost mama ei, care s-a îngrozit la gândul că ar putea să-şi vadă fiica în pagina 3 a tabloidelor. „A trebuit să-i arăt că nu eram construită pentru aşa ceva”, povesteşte Wek cotidianul britanic „The Guardian”, într-un interviu acordat recent. Intenţiile agentului au fost oneste, iar cariera fulminantă a ultimilor 20 de ani stau mărturie. 

Succes din prima săptămână

Odată ce şi-a convins mama, a plecat la New York. Acolo, la nici o săptămână, Ralph Lauren a inclus-o în prezentarea show-ului său. Au urmat brandurile Calvin Klein, Isaac Mizrahi, Todd Oldham şi Anna Sui. Pentru o începătoare lipsită de orice experienţă, reuşitele erau clasificate drept recorduri. A urmat apariţia ei în videoclipul piesei „Golden Eye”, cântate de Tina Turner, titlul de „Modelul anului” oferit de revista „i-D”, iar în 1997, la niciun an de la apariţie, prima copertă „Elle”. Mai mult de atât, Wek a fost primul model african care să apară vreodată pe coperta publicaţiei.

Wek s-a născut în sudul Sudanului. A ajuns în Londra la 14 ani, ca refugiat, după luni întregi petrecute în încercarea de a fugi din ţara ei, alături de familie. A fost conştientă de la bun început de faptul că este extrem de diferită de celelalte modele celebre, femei precum Kate Moss, Claudia Schiffer şi Eva Herzigova. În adolescenţă, nu a ştiut nimic de modă sau de modele din aceeaşi rasă, precum Iman sau Grace Jones. „De unde vin eu, nu există conceptul de modă sau de podium. Nu existau reviste. Nu am văzut femei machiate sau coafate”, îşi aminteşte ea.

Astăzi, industria este populată de îndeajuns de multe sudaneze încât să nu mai mire pe nimeni prezenţa lor. Dar acum 20 de ani, Wek era o „pasăre rară”. „Erau modele de culoare şi atunci, dar nu cu pielea atât de închisă ca a mea şi niciuna cu trăsăturile etnice Dinka”, spune ea. Chiar şi aşa, a fost deseori confundată cu Naomi Campbell, cu toate că cea din urmă are origini jamaicane. Astăzi râde în faţa ridicolului de acest fel. „O femeie neagră nu este un gen. Nu m-au interesat niciodată joburile care cereau fete de culoare. Ce înseamnă asta? Ai fi confortabil să se spună că se vor doar fete albe? Sau latine? Îţi baţi joc de mine?”, explică punctul său de vedere.

„Într-o perioadă în care modele de culoare cu pielea mai deschisă şi cu părul mai relaxat erau considerate mai viabile, din punct de vedere comericla, Wek (piele închisă, păr scurt) a fost încrezătoare în valorile ei. Întrebate dacă ştiau de mici că sunt frumoase, modelele, fără excepţie, încep să-şi enumere ceea ce ele consideră defecte. Wek, în schimb, a răspuns fără să ezite: «Bineînţeles»”, scrie editorul de modă Sali Hughes. 

Fără apă şi fără curent

Există un argument potrivit căruia această siguranţă în sine se datorează unei copilării lipsite de orice contact cu media. „Încrederea mea se datorează mamei. Ea ne-a spus mereu să sărbătorim faptul că suntem femei, de aici vine toată frumuseţea feminină, din aceasta bucurie”, împărtăşeşte modelul viziunea sănătoasă asupra vieţii.

Modelele aud mai multe critici legate de înfăţişare decât oricine altcineva, cu toţi editorii, agenţii şi fotografii care evidenţiază orice presupus defect. „Poţi să resimţi foarte puternic când cineva nu te place. Cred că orice model care nu a fost crescut aşa cum am fost eu ajunge într-o situaţie extrem de dificilă. Dar eu ştiam că sunt îndreptăţită să mă simt bine mereu, niciodată n-am crezut că sunt urâtă, nu mi-a trecut prin cap aşa ceva”, spune ea. 

Poate şi de aceea Alex Wek a avut parte de la bun început de haute couture şi high fashion. Era, de altfel, şi moda care îmbrăţişa imaginea atipică a modelului. „Acolo sunt curajoşii modei. La început, treceam pe lângă oameni care şuşoteau cât de bizar arăt, pentru că nu eram tipul de fată cu care erau obişnuiţi. Dar eram cât se poate de normală, iar acest lucru l-au văzut de la bun început casele de modă high fashion, interesate să facă lucruri interesante, nu aceleaşi repetiţii blazate”, îşi aminteşte modelul. 

Alek Wek a intrat în modă cu nişte principii de la care nu s-a dezis niciodată. Iar acest lucru se datorează „copilăriei fericite”. „Am avut o viaţă extrem de simplă. Fără apă caldă sau rece, fără electricitate. Mergeam până la o fântână pentru apă, iar toaleta era o gaură în pământ. Mama se ocupa de casă, dar dacă ne plângeam de ceva, trebuia să preluăm noi toate treburile ei. Era un oraş mic, unde toată lumea cunoaştea pe toată lumea. Nici nu ştiam cât de săraci suntem, pentru că eram atât de bogaţi datorită culturii, tradiţiilor şi educaţiei noastre. Iubeam să merg la şcoală şi în drumul spre casă să mănânc mango din copaci”, îşi aminteşte modelul. 

Ambasadoarele binelui

Reprezentantele modei contemporane nu-şi pot asuma astfel de poveşti şi de parcurs al vieţii, poate şi de aceea, până acum, niciun alt model de culoare nu a fost la fel de consecvent precum Wek. În 2007, modelul sudanez a publicat o carte despre călătoria ei de la refugiat la supermodel şi şi-a dat seama că „oamenii încă nu acceptă ca un model să vorbească despre lucruri serioase precum acesta”. Moment care a convins-o să transforme tot succesul ei într-un ajutor pe care îl poate oferi altora. A devenit ambasadorul Naţiunilor Unite pe teme legate de refugiaţii din sudul Sudanului, loc în care s-a reîntors cu fiecare ocazie. 

Mai crede că modeling-ul în sine a fost o cale de a transmite ceva important? „Absolut. Nici măcar nu a fost vorba despre alb sau negru, ci despre femei. Simt că fetele care au crescut în ultimii ani au avut nevoie să vadă ceva diferit, pentru că au fost îndelung criticate pentru părul sau nasul lor. Trebuie să realizeze că sunt frumoase. Trebuie să le spunem, de la o vârstă fragedă, că este OK să fii diferit, este în regulă să fii timid. Nu trebuie să te duci cu mulţimea”, spune atipicul model. 

Una dintre fetele inspirate de cariera lipsită de compromisuri a modelului este actriţa premiată cu Oscar, Lupita Nyong'o (foto). Cea din urmă i-a adus un tribut lui Wek după ce a câştigat premiul Academiei pentru rolul său din „12 ani de sclavie”. „Un model sărbătorit, neagră ca noaptea, prezent pe toate podiumurile şi în toate prezentările, iar toată lumea vorbea despre cât de frumoasă este. Culoarea pielii mele a fost mereu un obstacol peste care n-am putut trece, dar când am văzut-o pe Alek, m-am văzut pe mine. Am depăşit momentul, pentru că m-am simţit mai apreciată datorită ei”, a spus Nyong'o, cu origini din Kenya. 

Waris Dirie (foto) este un fost model de origine somaleză, care a devenit activistă pentru drepturile omului, scriitoare şi actriţă. Dirie şi-a depăşit condiţia de fată crescută în deşertul somalez cu ajutorul atitudinii sale de a nu se lăsa împinsă în „gloata comercială”, aşa cum spunea şi ea. Iman şi Veronica Webb sunt alte două foste modele de culoare care au ajuns pe culmile succesului, fără să uite parcursul succesului lor. Astfel, poveştile lor nu au fost compromise de droguri sau iubiri celebre, cât de răsplata lor pentru lumea din care provin.

Sursa fericirii: modestia

Materialul despre Alek Wek nu este o pledoarie pentru femeile de culoare. Este, din fericire, un material care s-a putut scrie pe baza unor persoane din această lume a infamiei care nu au cedat cu nimic în faţa lucrurilor în care nu credeau. Ce face Alek Wek, dar şi altele modele numite sau nenumite încă, păstrează doza unei umilinţe necesare şi sănătoare, lucru aproape deloc practicat în industria modei, aflată în totală antiteză cu aceste principii.

Wek nu este doar o fată care a început să se plimbe pe podiumuri la 19 ani, ci una care a urcat direct în top, care nu a făcut compromisuri majore, când a venit vorba de carieră şi una care i-a făcut pe toţi să aprecieze şi un alt tip de frumuseţe. Dar, mai ales, una care nu a uitat de unde a plecat şi care nu şi-a transformat povestea de început într-o sursă inepuizabilă de excese şi frustrări. Aşa cum Naomi Campbell procedează, spre exemplu.

Noi toţi, majoritatea cel puţin, suntem înverşunaţi la gândul unei vieţi trăite fără curent şi fără apă, nici măcar în raţii. Numai închipuirea unui astfel de scenariu şi ne vine să ne plângem de milă. Alek Wek, în schimb, spune că n-ar fi fost posibilă bucuria de a trăi şi recunoştinţa că este femeie dacă nu ar fi avut acest trecut, pe care nici acum nu-l blamează de nimic. Cred că este nevoie de o putere incredibilă, dar, mai ales, de o abordare complet diferită a vieţii. Una de care noi, civilizaţii, suntem un pic cam depărtaţi, în nevoia noastră disperată de confort. 

Faptul că odată la câteva decenii mai apare un om plin de substanţă într-o industrie care propune dezbrăcarea de moraluri nu este o întâmplare. 

*acest material a fost publicat în „Weekend Adevărul”