Desfrâu în Antichitate: ororile sexuale îndurate de sclavi şi puer delicatus, „trufandalele“ plăcerii la care râvneau bogaţii

Bărbaţii care făceau parte din elita romană căutau în mod deosebit sclavii consideraţi trufandale sexuale, numiţi puer delicatus sau deliciae. Erau copii de sex masculin cu statut de scalvi, folosiţi pe post de companioni şi pentru plăceri de natură sexuală. Această practică este descrisă pe o cupă romană din timpul dinastiei Iulio-Claudiană. FOTO

În Roma antică nu existau termeni diferiţi pentru heterosexualitate sau homosexualitate, sexualitatea fiind definită de comportamentul pasiv sau activ arătat în timpul actului sexual. Cetăţenii liberi, în special cei bogaţi, erau îndreptăţiţi să dispună în orice fel de sclavii personali fără a fi traşi la răspundere, copiii fiind consideraţi „deliciae“ sau „puer delicatus“, adevărate trufandale sexuale.

Cetăţenilor romani le era permis să-şi exploateze sclavii după bunul plac, indiferent de circumstanţele în care aceştia veniseră pe lume sau de vârsta lor. Un cetăţean liber putea să violeze, să tortureze sau să abuzeze în orice fel de proprietatea lui fără a fi tras la răspundere. Sclavii nu aveau parte de niciun fel de protecţie civilă sau de vreun drept asupra propriului trup. Trupul unui sclav era la dispoziţia stăpânului şi asta însemna că putea să-l folosească incluisv pentru a-şi satisface poftele sexuale.

Exista o lege despre care nu s-au păstrat prea multe informaţii, numită Lex Scantinia, care proteja însă cetăţenii liberi de abuzuri sexuale sau violuri. Erau penalizate mai ales crimele sexuale (stuprum) împotriva unui minor liber de sex masculin (ingenuus sau praetextatus). De asemenea, legea amintită pedepsea bărbaţi, mai ales cetăţeni liberi de condiţie bună, care acceptau de bună voie să joace un rol pasiv în actul sexual cu un alt bărbat, dar legea ar fi fost menită să prevină eventualele abuzuri sexuale între cetăţeni liberi. Totuşi, legea nu era respectată. De la caz la caz, abuzurile asupra unui minor liber, de exemplu, nu erau pedepsite prin condamnare la moarte, ci adesea erau plătite amenzi uriaşi pentru a rezolva problema.

La acel moment, societatea romană considera că un bărbat liber care accepta rolul pasiv în timpul sexului cu un alt bărbat îşi punea în pericol masculinitatea, iar acest comportament era specific oamenilor de cea mai joasă condiţie sau sclavilor. Pe de altă parte, sexul cu un sclav sau o prostituată era permis atâta timp cât cetăţeanul liber avea rolul activ în penetrare. 
Tocmai de aceea, în rândul legiunilor romane, actele de homosexualitate între soldaţi erau considerate violări ale disciplinei miliare şi puteau fi aspru pedepsite. Istoricul grec Polybius menţiona că cei prinşi că au rol pasiv în aceste acte eru condamnaţi la „fustuarium“, adică erau omorâţi în bătaie. Pe de altă parte, soldaţilor le era permis să aibă relaţii homosexuale cu sclavii sau prizonierii, dincolo de prostituatele care însoţeau legiunile în timpul campaniilor militare. Bineînţeles, şi în acest caz soldaţii aveau obligaţia de a fi partea activă în actul sexual.

Antinous, frumosul sclav iubit de împăratul Hadrian

Sclavii sexuali erau adesea invidiaţi de ceilalţi scalvi, fiind bine trataţi atâta timp cât se aflau în graţiile stăpânilor şi făceau tot ce li se spunea fără umbră de împotrivire. Celebră este relaţia împăratului Hadrian cu un tânăr sclav, frumosul Antinous, un băiat care juca rolul de iubit. Antinous a murit înecat în timpul unei plimbări pe Nil, iar istoricii presupun că uciderea sa ar fi fost, de fapt, un sacrificiu către zei. În amintirea iubitului său sclav, Hadrian ar fi fondat oraşul Antinopolis, în Egipt, iar numele lui Antinous ar fi fost zeificat, onoare care în mod normal era rezervată numai membrilor familiei regale, notează publicaţia heritagedaily.com.

 Antinous, tânărul sclav iubit de împăratul Hadrian. FOTO heritagedaily.com

Puer delicatus, copiii folosiţi pentru satisfacerea pornirilor sexuale

Dincolo de povestea lui Antinous, există însă exemplele înfiorătoare ale băieţilor vânduţi sau născuţi ca sclavi, celor consideraţi pradă de război sau chiar a sclavilor eliberaţi care erau exploataţi sexual de cetăţenii liberi. Bărbaţii care făceau parte din elita romană căutau în mod deosebit sclavii consideraţi trufandale sexuale, numiţi puer delicatus sau deliciae. Erau copii de sex masculin cu statut de scalvi, folosiţi pe post de companioni şi pentru plăceri de natură sexuală. Această practică este descrisă pe o cupă romană din timpul dinastiei Iulio-Claudiană, perioadă care se referă la cinci împăraţi romani: Augustus, Tiberius, Caligula (cunoscut şi ca Gaius), Claudius şi Nero. Aceştia au condus Imperiul Roman din a doua jumătate a secolului I î.Hr. până în anul 68 d.Hr., când ultimul împărat al acestei dinastii, Nero, s-a sinucis. Cupa din argint este decorată cu două imagini în relief care înfăţişează bărbaţi maturi în timp ce întreţin relaţii sexuale homosexuale cu băieţi puer delicatus (foto jos).

În alte situaţii, băieţii puer delicatus erau castraţi şi folosiţi pe post de femei, fiind îmbrăcaţi şi machiaţi ca atare. Acest lucru se întâmpla atunci când stăpânii încercau să prelugească perioada în care frumoşii sclavi sexuali erau delicaţi şi atrăgători din punct de vedere sexual. Inclusiv împăratul Nero a avut propriul puer delicatus, numit Sporus, vestit pentru şarmul său demn de cea mai frumoasă femeie, care a fost castrat şi îmbrăcat în ceea ce se numea regalia, o ţinută purtată numai de împărătesele romane. Se pare că Nero s-ar fi căsătorit cu Sporus după moartea soţiei sale Poppaea Sabina.

Împăratul Nero. FOTO heritagedaily.com

Nu în ultimul rând, împăratul Tiberius şi-ar fi clădit un adevărat templu al desfrâului la Capri, în ultima parte a vieţii, conform biografului său, Suetoniu. Acolo, tinerii sclavi îi satisfăceau orice poftă sexuală ar fi avut. O activitatea sexuală ciudată era cea în care bebeluşii-sclavi erau antrenaţi să înoate pe sub apă în piscinele palatului şi să-i facă felaţie, fiind alintaţi „peştişorii mei“ de Tiberius.