Cum a apărut oţetul, ingredientul care dă gust salatelor

Nelipsit din salate şi mâncăruri, este, practic, odrasla naturală a vinului. Căci, se ştie, dacă laşi o sticlă de vin destupată, lichidul dinăuntru se va transforma în oţet. Considerat un medicament, era folosit şi cu 5000 de ani în urmă, în Egiptul antic şi în Mesopotamia.

Istoria omenirii este strâns legată de utilizarea acestui „vin acru”. La romani, ca şi la greci, apa de băut, adesea provenită din surse nu foarte curate, era mai întotdeauna dezinfectată cu un pic de oţet slab. Tot de atunci datează şi folosirea în mâncăruri a oţetului aromatizat cu diverse plante. Era apreciat şi pentru că ajuta la conservarea vânatului.

Mult timp a fost considerat un medicament eficace, pentru că mediul acid produs de el nu permitea dezvoltarea diverşilor germeni. Era folosit inclusiv împotriva tifosului sau pentru a curăţa rănile.

O meserie recunoscută oficial

Profesia de producător de oţet şi de muştar a fost recunoscută oficial în Europa la sfârşitul secolului al XIV-lea. Metodele de fabricaţie erau cea tradiţională, franţuzească, care avea la bază oţetirea vinului, şi cea germană, care folosea drept materie primă alcoolul, în care se adăgau bucăţele de lemn de fag şi acid acetic. Louis Pasteur este cel care a dezvăluit, în 1864, misterul producerii oţetului. A arătat că „responsabilul“ fermentaţiei acetice este o bacterie, Mycoderma aceti, care fixează oxigenul din aer pe moleculele de alcool, transformându-le în acid.

Află mai mult in clickpoftabuna.ro