Portretul Americii deznădăjduite a lui Joe Biden: „Unul din lucrurile care mi s-au clarificat e că populaţia nu vrea să fiu preşedintele-senator”

Joe Biden FOTO SHUTTERSTOCK

Promisiunea preşedintelui american Joe Biden că zilele bune ale Americii abia urmează să vină sunt contrazise de o naţiune epuizată de doi ani de pandemie, inflaţie în creştere, majorări ale preţurilor la alimente şi gaze, dar şi dezbinată politic, mai ales după rupturile sociale ce au explodat violent în insurecţia de la Capitoliu.

Faptul că America este tulburată a putut fi captat de un sondaj CNN/SSRS, publicat joi, potrivit căruia aproape 60% din americanii care dezaprobă preşedinţia lui Biden spun că nu ar putea numi un singur lucru bun pe care acesta l-a făcut de când a preluat mandatul.

Joi, America a fost zguduită de ştirea că un indicator cheie al inflaţiei a sărit la un nivel nemaivăzut în aproape 40 de ani.

„Nu e Donald Trump şi cam asta rezumă totul”, a spus unul respondenţi. 

Scăderea puterii de cumpărare are un fel de putere magică nu doar de alungare a votanţilor, ci şi de a reînsămânţa dereglările politice care au dus la înflorirea extremismului, alimentând cu o nouă forţă dorinţa fanilor de a-l vedea din nou pe Donald Trump la putere, scrie CNN.

37% dintre americani sunt de părere că Biden nu a câştigat legitim alegerile, arată un sondaj CNN.

Această dispoziţie sumbră a americanilor poate fi un dezastru în pregătire pentru democraţi în perspectiva alegerilor intermediare din noiembrie, dar acesta nu vine dintr-odată.

Primele două decenii ale acestui secol au produs înfrângeri militare demoralizante, o criză economică generaţională şi o epocă de tulburări politice, inclusiv schimbări sociale şi demografice radicale, şi o reacţie la fel de intensă. Creşterea ratelor criminalităţii violente face ca o naţiune plină de arme să se simtă totuşi mai puţin în siguranţă.

Deşi discuţiile despre un război civil sunt mult exagerate de anumite portaluri media, există o autentică dezbinare între conservatori şi liberali care par cu adevărat convinşi că cealaltă parte e pusă pe distrugerea viziunii lor despre America. 

O forţă puternică provenită de la dreapta este ideea că o ţară care devine din ce în ce mai diversă rasial (parţial prin imigraţie), mai liberală din punct de vedere social în problemele de gen şi mai laică, este separată de identitatea ei esenţial albă. Republicanii s-au îndreptat împotriva ghidurilor sanitare şi măştilor pentru a evoca un val de furie bazat pe ideea că libertăţile individuale ale americanilor sunt erodate.

Există angoasă şi a stângii, unde oamenii sunt furioşi că pandemia de Covid-19 a fost prelungită de refuzul vaccinurilor. Şi există o alarmă crescândă în rândul liberalilor că o Curte Supremă conservatoare, care începe să facă schimbări radicale în probleme sociale, rasiale şi de altă natură, este gata să transforme o naţiune cosmopolită într-o versiune de dreapta idealizată a anilor 1950.

Un partid republican care menţine regula filibusterului în Senat, zădărniceşte puterea lui Biden de a salva democraţia ţării de un val de legi noi în statele conduse de Partidul Republican, îngreunând votul şi politizând rezultatele alegerilor.

Sentimentul de nelinişte naţională este exacerbat de evenimentele din străinătate. Lumea unipolară condusă de America la sfârşitul secolului al XX-lea a evoluat în provocări multiple la adresa dominaţiei SUA, de la o China în ascensiune la o Rusia revanşardă care ameninţă ordinea mondială democratică. Misiunea lor de a distruge democraţia este, în mod remarcabil, ajutată de acoliţii lui Trump din interiorul Statelor Unite, într-un scenariu care ar fi fost imposibil de crezut cu câţiva ani în urmă.

O mare parte din acest catalog de nenorociri este imposibil de cuantificat. Dar toată lumea observă stresul şi bilanţul emoţional la prietenii şi familiile lor din pricina unei crize de sănătate publică care are loc o dată la 100 de ani. Pandemia va lăsa moştenire o traumă ce se va vindeca în ani de zile.Impactul psihologic al felului în care se simte America rămâne în sarcina istoriei. Dar consecinţele politice se văd în timp real.

O stare de spirit sumbră într-o naţiune divizată în mai multe moduri se traduce printr-o încredere tot mai scăzută în liderii politici şi în sistemul însuşi. De asemenea este o explicaţie a motivului pentru care este puţin probabil ca un impuls economic de vară, o scădere a inflaţiei şi mai mult succes legislativ la Capitol Hill să salveze preşedinţia lui Biden.

„Trebuie să mergem înainte. Şi cred că zilele noastre cele mai bune urmează să vină", a spus Biden luna trecută la un eveniment care a evidenţiat un impuls pentru creşterea ofertei de semiconductori. Dar încercarea preşedintelui de a încuraja psihicul naţional şi propriile sale perspective politice sună destul de în gol.

A existat o oarecare mistificare la Washington cu privire la motivul pentru care   succesele administraţiei Biden nu au găsit teren. Rata şomajului se apropie de minimele din ultimii 50 de ani, după o explozie a cifrei lunare de locuri de muncă de săptămâna trecută. Economia Americii se redresează mai repede decât a multor altor naţiuni dezvoltate după pandemie. O campanie uriaşă de vaccinare a salvat mii de vieţi. Un proiect de lege masiv de ajutorare pentru Covid-19 care a fost adoptat la începutul preşedinţiei lui Biden a redus  semnificativ cifrele sărăciei copiilor. Şi, în ciuda faptului că un proiect de lege îndrăzneţ de mai multe trilioane de dolari privind clima şi cheltuielile sociale este blocat în Senat, Biden a realizat ceea ce predecesorii săi recenţi nu au reuşit  - să adopte un proiect de lege bipartizan pentru infrastructură.

Cu toate astea, Biden primeşte puţin credit, iar ultimul sondaj al CNN este pur şi simplu brutal pentru preşedinte.

Doar 41% dintre cei întrebaţi aprobă modul în care Biden îşi face treaba de preşedinte. Ratingul său de aprobare pentru economie a scăzut la 37% - în scădere cu 8 puncte numai de la începutul lunii decembrie. Doar 45% aprobă gestionarea pandemiei căreia a fost ales să-i pună capăt.  Când cei care resping performanţa generală a lui Biden au fost rugaţi să numească un singur lucru bun pe care totuşi acesta l-a realizat, 56% nu au avut nimic pozitiv de spus. „Îmi sucesc mintea să mă gândesc la un singur lucru pe care l-a făcut şi care să fie în folosul ţării”, a scris un respondent.

Este adevărat că niciun preşedinte modern nu s-a confruntat cu confluenţa crizelor în faţa cărora a fost pus Biden când a depus jurământul în urmă cu aproape 13 luni.Orice şef de stat ar fi avut greutăţi mari în a se descurca cu toate. Dar Biden a atins rareori cotele de empatie şi retorică pe care le-a arătat într-un discurs inaugural menit să readucă naţiunea împreună după infernul anilor Trump.

„Istoria noastră a fost o luptă constantă între idealul american că toţi suntem creaţi egali şi realitatea dură şi urâtă că rasismul, nativismul, frica şi demonizarea ne-au destrămat de mult timp”, a spus Biden după ce a depus jurământul.

Dar este posibil ca Biden să fi făcut prea puţin pentru alinia naţiunea în spatele lui. Îi lipseşte încrederea susţinută şi însorită a preşedintelui Franklin Roosevelt, care şi-a condus naţiunea prin marile crize din Marea Depresiune şi al Doilea Război Mondial. Unii americani au văzut, de asemenea, ambiţia planului de cheltuieli sociale al lui Biden ca pe o trădare a imaginii moderate pe care o cultivase în campanie. Refuzul pandemiei de a-şi slăbi strânsoarea în primul an de preşedinţie i-a afectat reputaţia de competenţă. Retragerea SUA din Afganistan, care ar fi trebuit să fie un câştig politic, a fost în schimb o pildă a incompetenţei prezidenţiale atunci când s-a transformat într-un haos sângeros. Inflaţia ridicată a fost responsabilă pentru încheierea nenumăratelor cariere politice în ultimul secol, iar comentariile repetate ale Casei Albei de minimalizare a gravităţii salturilor de preţuri nu au ajutat nici ele prea mult.

Biden a restabilit decenţa şi buna cuviinţa Casei Albe. Dar un preşedinte care se apropie de 80 de ani poate să nu aibă puterea de a energizare a americanilor mult mai tineri. Biden a recunoscut luna trecută că nu stăpâneşte pe deplin rolul preşedinţiei după decenii în Senatul SUA.

„Unul dintre lucrurile care mi s-au clarificat -- vorbind despre sondaje - este că publicul nu vrea să fiu „Preşedintele-senator”. Ei vor să fiu preşedinte şi să-i las pe senatori să fie senatori”, a spus el .

În epocile anterioare, alegerile ar fi putut fi văzute ca un dispozitiv cathartic de calmare a diviziunilor şi frustrărilor. Dar agitaţia şi vehemenţa din ultimele luni ar putea să fi scăzut puterea acelui balsamul tradiţional democratic. În sondajul CNN, 56% dintre respondenţi au spus că au puţină sau deloc încredere în faptul că alegerile reflectă voinţa poporului şi aproximativ jumătate cred că este destul probabil ca viitoarele alegeri să fie anulate din motive partizane.