ANALIZĂ Dacă vrea să susţină protestele din Iran, Trump ar fi bine să tacă

În contextul în care protestele din Iran continuă să crească în intensitate în a patra zi, preşedintele Trump şi consilierii săi pe securitate cel mai probabil se întreabă ce pot face pentru a-i ajuta pe protestatari.

În primul an de mandat, Donald Trump a acuzat Iranul de aproape toate problemele din Orientul Mijlociu, acuzând acest stat de răspândirea „distrugerii, morţii şi haosului pe toată suprafaţa planetei”. 

Fără îndoială acesta priveşte cu încântare ultimele evenimente din Iran, republica islamistă fiind principalul competitor regional al Statelor Unite şi al Israelului. După cum subliniază unii experţi în relaţii internaţionale, „recentele revolte din Orient nu au dat naştere unor state „liberale” în Siria, Egipt, Yemen, Bahrain etc. Nu avem niciun motiv să credem că Iranul va fi diferit”. În plus, chiar dacă neo-conservatorii din Washignton îşi imaginează că o schimbare de regim în Teheran va produce un regim pro-american, dacă acest lucru se va întâmpla, mult mai probabil este ca noul regim să fie „extrem de naţionalist, ar dori să-şi păstreze progresele obţinute în dezvoltarea unor arme nucleare şi îşi va apăra viguros interesele în regiune”.

Poate la fel de mult, actualul preşedinte american ar fi încântat să anunţe că politica sa dură faţă de Iran a dat roade, în contrast cu strategia conciliatoare a fostelor administraţii.

Deloc surprinzător astfel, preşedintele Trump a postat mai multe mesaje referitoare la protestele din Iran, iar dacă iniţial a cerut autorităţilor de la Teheran să „respecte drepturile cetăţenilor”, în ultimul său mesaj afirmă că „A venit vremea schimbării”.

Însă, după cum afirmă Philip Gordon într-un editorial publicat de New York Times, expert în cadrul think-tank-ului Council on Foreign Relations şi fost oficial în administraţia Obama, dacă Donald Trump vrea să sprijine protestele din Iran atunci, cea mai bună strategie este „să nu mai zică nimic şi să nu facă nimic”.

În opinia fostului oficial american este destul de sigur că orice gest de susţinere publică a protestelor din partea oficialilor americani va avea efecte negative.

„Dacă poporul iranian alege să se revolte şi să dea jos guvernul iranian, acest lucru nu va fi ca rezultat al susţinerii din partea Washingtonului”, scrie acesta.

Un motiv de îngrijorare, crede expertul american, este posibilitatea ca preşedintele Trump să profite de acest moment şi să reitereze „dogma ce circulă printre criticii fostului preşedinte Obama cum că în anul 2009 acesta a ratat o şansă unică de a face acest lucru atunci când iranienii au protestat faţă de fraudarea alegerilor. Dar nu a fost niciodată clar ce diferenţă ar fi făcut susţinerea pur retorică din partea Americii, alta decât să ofere şansa autorităţilor iraniene de a-i cataloga pe protestatari drept slugile Americii şi să ofere forţelor de securitate încă un pretext de a suprima violent acele mişcări”.

„Chiar şi acceptând că susţinerea venită din partea preşedintelui Obama ar fi ajutat cumva opoziţia iraniană, orice susţinere din partea preşedintelui Trump în mod cert nu va fi de ajutor”, continuă Philip Gordon. „Indiferent de ce cred iranienii despre proprii lor guvernanţi, este puţin probabil să accepte drept voce pentru nemulţumirile lor un preşedinte american ce a depus toate eforturile pentru a se opune ajutorării economice a ţării lor şi din partea căruia au primit interdicţia de a călători în Statele Unite”.

În plus, Donald Trump nu doar că ameninţă acum să anuleze acordul nuclear cu Teheranul, dar administraţia sa susţine necondiţioant principalii adversari regionali ai Iranului (Arabia Saudită şi Israelul), iar recent a recunoscut Ierusalimul drept capitala oficială a Israelului. „Politicile preşedintelui Trump crează diviziuni între Statele Unite şi aliaţii săi şi oferă Iranului motive de a se uni împotriva lui. O strategie mai inteligentă ar fi gândită pentru efectul opus”.

Nu în ultimul rând, fostul oficial american susţine că aceste proteste justifică acordul nuclear semnat cu Teheranul, o decizie a fostei administraţii criticată dur de Donald Trump.

„În măsura în care aceste proteste semnalează nemulţumirile iranienilor faţă de liderii lor, ele contrazic poziţia preşedintelui Trump cum că acordul nuclear nu a făcut decât să ofere un răgaz regimului de la Teheran în faţa presiunii şi nemulţumirilor interne. Din contră, pe lângă faptul de a fi oferit Iranului o serie de beneficii economice, implementarea acordului nuclear în ultimii doi ani în plus a lipsit autorităţile iraniene de posibilitatea de a da vina pe Statele Unite pentru problemele economice ale ţării”, susţine fostul oficial al administraţiei Obama.

„Dacă preşedintele Trump va abroga acordul nuclear cu Iranul şi va reimpune sancţiuni economice, acesta nu va ajuta opoziţia regimului de la Teheran, ci le va oferi iranienilor un motiv serios să se unească alături de guvernul şi liderii religioşi pe care altfel i-ar detesta”, a concluzionat Philip Gordon.