Secretele războiului de artilerie al Rusiei în luptele din estul Ucrainei, dezvăluite de soldaţi ucraineni

FOTO ARHIVĂ

Centrul de reflecţie Royal United Services Institute (RUSI) din Marea Britanie a dezvăluit secrete ale tacticilor de artilerie folosite de armata rusă în estul Ucrainei, obţinute din interviuri luate soldaţilor ucraineni de către analiştii militari Jack Watling şi Nick Reynolds, relatează Insider.

După rezultatele dezastruoase ale atacurilor ambiţioase din primele luni, Rusia a trecut în estul Ucrainei la un război de uzură axat pe artilerie.

Potrivit lui Watling,  performanţa în general mediocră a forţelor terestre ale Rusiei a fost compensată de focuri de artilerie pentru a facilita un avans lent şi metodic, bombardamentele susţinute „forţând armata ucraineană să abandoneze teritoriul după ce acesta a fost devastat”.

Partea pozitivă este că unităţile ucrainene au evitat în mod repetat încercuirea şi anihilarea - prin retrageri în timp util şi relativ ordonate, reuşind să câştige teren în jurul Hersonului, în sudul Ucrainei.

Artileria rusă are un avantaj de peste 3:1 în ce priveşte puterea de foc

Rusia nu are un avantaj cantitativ însemnat în privinţa trupelor, însă are mult mai multă artilerie şi depăşeşte forţele ucrainene în ce priveşte numărul de focuri.

Raportul Royal United Services Institute (RUSI) arată că trupele ruseşti cheltuiesc în medie 20.000 de obuze zilnic, comparativ cu 6.000 cele ucrainene. Decalajul se măreşte când vine vorba de rachete de artilerie şi lansări de rachete balistice. Ucraina riscă să-şi epuizeze în ritm mai rapid rezervele de obuziere sovietice de 152 mm.

Artileria rusă rămâne mai centralizată decât aşteptat

Studiul a arătat că, contrar aşteptărilor, Rusia nu a integrat baterii de artilerie în unitatea sa tactică cheie – de tancuri sau batalionul său de infanterie (BTG)-  dotată cu un număr destul de modest de mortiere şi obuziere de fabricaţie veche.

În schimb, structurile de comandă la nivel de brigadă şi divizie deţin controlul unor resurse de artilerie mai modernă în cadrul „grupurilor tactice” centralizate.

„Artileria rusă a operat în mare măsură independent de – mai degrabă decât sprijinind îndeaproape – elementele sale de manevră [adică tancuri şi infanterie], misiunile de foc de sprijin având întârzieri mari.”

Artileria rusă devine mult mai eficientă când e conectată cu dronele

Înainte de război, percepţia asupra armatei ruse era că dezvoltase un „complex recunoaştere-foc” în stil occidental, în care mijloacele de supraveghere cu drone (în special dronele Orlan-10 ) puteau informa lovituri precise şi în timp util, ajutate de sistemele digitale de ghidare a focului/gestionare a bătăliei.

Deşi nu fost văzută la lucru în primele atacuri ruseşti, Moscova a dovedit ocazional capacitatea de a implementa această tactică – care a lipsit din cauza penuriei de personal instruit şi echipamente precum sisteme de comunicaţii şi drone.

Când are sprijinul dronelor, armata rusă are posibilitatea să dozeze loviturile în timp real pentru a ţinti obiective în mişcare. Totodată, poate trimite subunităţi dotate doar cu unul sau două tunuri pentru lovituri eficiente de precizie în loc de baterii complete de şase tunuri.

Dar lipsurile (inclusiv lipsa dronelor de dimensiune mare Orlan-30 ce au dispozitive de ţintire laser) au determinat unităţile ruseşti să risipească rezerve de focuri ghidate de laser Kranopol pentru a lansa baraje nedirijate de artilerie.

Rusia atribuie roluri diferite unor tipuri diferite de artilerie

Potrivit lui Watling, Rusia foloseşte obuziere contra unor ţinte punctuale, lansatoare multiple de rachete pentru a bara prin perdele de foc mişcarea forţelor ucrainene, respectiv rachete balistice Tochka-U şi armele cu rază lungă de acţiune (obuziere remorcate 2A65 Msta şi 2A36 Giatsint şi modelele lor autopropulsate, ca şi obuzierul autopropulsat 2S7M Malka de 203 mm) împotriva artileriei şi dronelor ucrainene.

Potrivit surselor ucrainene citate de expert, unităţile ruseşti îşi poziţionează  mortierele la 1,5 km distanţă în spatele propriilor linii defensive, grupurile tactice de artilerie din subordinea brigăzilor la 8 km, respectiv grupurile tactice de artilerie înarmate cu sisteme cu bătaie lungă pentru atacurile în adâncime la distanţă de între 10 şi 15 km.

Jocul Rusiei contra-artileriei este lent – cu excepţia cazului în care este ajutat de drone

Bateriile ruseşti contra-artilerie au nevoie în medie de 30 de minute pentru a detecta proiectilele ucrainene şi să le contracareze, adică un timp suficient, remarcă experţii, pentru ca până şi artileria remorcată să apuce să tragă, să fie strânsă şi să iasă de sub raza de foc.

Conectate cu drone, bateriile ruseşti pot lansa contraatacuri precise la între trei şi cinci minute.

Sistemele moderne de artilerie mobile primite de Ucraina din Occident sunt singurele ce pot face faţă, putând fi relocate rapid.

Bateriile ucrainene de artilerie folosesc de regulă rachete antiaeriene portabile – de preferinţă rachete cu ghidaj optic Starstreak/Marlet – pentru a doborî dronele ruseşti.

Watling dă exemplul folosirii surprinzătoare a rachetelor balistice Tochka-U – puternice dar imprecise – pentru a bara artileria ucraineană: ruşii au risipit trei astfel de rachete contra unui singur obuzier autopropulsat ucrainean M109 Paladin pe care abia l-au atins.

Artileria rusească nu „trage şi pleacă”

Spre deosebire de unităţile ucrainene, echipajele de artilerie rusă nu obişnuiesc să se mişte din loc după ce trag, ci doar după ce sunt atacate.

De regulă, echipajele ce operează obuziere le abandonează când se află sub foc chiar dacă acestea sunt montate pe vehicule.