Nu trebuie să fii specialist, analist, politician ca să îţi dai seama că marele prieten de la răsărit, Rusia, este tot mai interesată de mersul lucrurilor în România. Mai mult, puterea şi influenţa marelui stat, cu aspiraţii măreţe de Noua Rusie, sunt tot mai pregnante şi vizibile în zonele cele mai fierbinţi şi importante ale lumii actuale. Până şi SUA acuză neoficial, implicarea Rusiei în campania electorală pentru alegerea noului preşedinte american. Asistăm la o propagandă tot mai puternică a Rusiei pe plan internaţional, firesc pentru o mare putere, care încearcă să revină şi să-şi impună accentuat punctul de vedere în politica mondială.

În acest context, este normală atenţia ruşilor pentru mica Românie, scăpată din blocul comunist, devenită membră a NATO şi având interese diferite faţă de Moscova. În consecinţă, propaganda rusă în ţara noastră nu doar că a fost reactivată de câţiva ani, ci este şi foarte bine pusă la punct. Cât de puternică şi de influenţabilă este propaganda rusă la noi se vede cu ochiul liber. Iar, în ultimele luni, prin venirea unui nou ambasador rus la Bucureşti, propaganda rusă dă semne că a ajuns la un nivel superior de activitate, materializată prin provocări de genul donaţiei Rusiei pentru achiziţionarea operei lui Brâncuşi. Provocări şi ameninţări serioase, vezi reacţia în cazul scutului de la Deveselu, dar şi batjocoritoare care stârnesc atitudini nervoase în rândul opinei publice româneşti a cărei aversiune istorică faţă de marea putere de la Răsărit este foarte sensibilă. Provocări care testează reacţia debilă a autorităţilor române.

Interesele ruseşti în România sunt tot mai evidente, iar propaganda rusă a crescut la un nivel superior de activitate. Acestea sunt revelate de noul ambasador rus, Valery Kuzmin, care s-a cerut la interviuri de presă, bine stabilite, ieşind în faţa opiniei publice româneşti cu diverse mesaje. Mai mult, diplomatul rus a chemat câţiva jurnalişti români la discuţii şi întâlniri informale, furnizându-le informaţii şi opinii discrete. Este o practică veche, internaţională, de atragere  şi formare a unor canale media, jurnalişti sau alte persoane cu putere de influenţă publică, purtători de mesaje interesate şi slujitori sârguincioşi. Practică folosită de toate ţările nu doar de o putere sau alta.

Dacă, pe de o parte, nu ne mai mirăm de unele persoane cunoscute în România ca servitori ai intereselor străine, rămânem perplecşi când constatăm că anumiţi oameni care au ocupat înalte funcţii în sistemul politic şi militar românesc, ies cu mesaje media, transmiţând opiniei publice că Rusia nu are interese ostile în ţara noastră şi că ne este un mare prieten. Când mult autodeclaraţii atlantişti ne dau asigurării că politica rusească este dusă spre binele României, în loc să ne liniştim, ne filează lămpile şi ni se ridică tot mai multe semne de întrebare. Numai ştim cine ne mai sunt prietenii şi cine adversari? Încotro se îndreaptă România şi unde este împinsă de marii prieteni, care mor de grija ei?

Faptul că retorica rusă este tot mai puternică şi cu influenţă în România este vizibilă ca lumina zilei. Că începe să facă jocuri pentru a-şi atinge interesele este o certitudine. Dar mai îngrijorător însă, este lipsa de reacţie promptă, inteligentă, eficientă din partea română. Uneori, chiar parcă se simte o anume complicitate venită din zona de prieteni români simpatizanţi ai acestei acţiuni ruseşti. Nu este greu de prevăzut că vom asista în viitorul apropiat la noi reacţii şi provocări ale propagandei ruseşti, ceea ce s-ar putea materializa sub diverse forme de efect în ţara noastră. Atât la nivelul opiniei publice, dar mai ales la nivelul de putere instituţională din România.

La ora actuală, nu putem să nu constatăm ofensiva propagandei ruseşti care combină ameninţările clasice, dure, de forţă; strategiile şi intervenţile militare; propaganda combinată cu ameninţări militare şi manipulări subtile de natură politică sau economică. O influenţă tot mai puternică o reflectă şi războiul atipic, prin cohortele de troli informatici, hackeri nevăzuţi care lucrează permanent, cu o eficienţă devastatoare asupra ţintelor pe care le atacă.

Este o percepţie de simplu cetăţean. Nu sunt specialist, analist, nu sunt politician. Nu sunt nici măcar prorus sau antirus. Este o percepţie personală de observator neavizat. Este firesc să ne intereseze ce se întâmplă în România şi în apropierea ei.