Intrarea în oficiu a Preşedintelui Donald Trump, la 20 ianuarie, şi preocupările sale interne şi regionale în stoparea migranţilor şi refugiaţilor din teatrele de operaţiuni, ridicarea zidului la frontiera cu Mexicul şi blocarea finanţărilor pentru ONU şi proiectele umanitare şi de promovare a drepturilor minorităţilor şi agendei democratice de jur împrejurul lumii, împreună cu blocarea acordurilor de liber schimb transpacific şi tentaţia renegocieerii acordului NAFTA, toate au dus la libertatea Rusiei de a zburda liber în acţiuni profund anti-americane, care subminează măreţia Americii şi postura sa internaţională de lider al lumii libere.

Bunele relaţii dorite de Trump cu Rusia au creat un context în care acţiunile ruse se traduc într-o adevărat jubilaţie, iar Rusia zburdă în acţiuni anti-americane şi anti-Occidentale de jur împrejurul lumii.

Prima discuţie telefonică Trump-Putin din mandat, de sâmbătă noaptea, a avut loc pe fondul unei lipse majore de pregătire. La Departamentul de Stat conducerea tehnică a plecat (deşi nu i se ceruse demisia, cum s-a întâmplat cu toţi ambasadorilor numiţi de Barack Obama), dar plecaseră şi secretarii de Stat (assistant Secretary of State) pe Rusia şi Orientul Mijlociu. Mai mult, votul pentru noul Secretar de Stat nu avusese încă loc, şi Rex Tillerson mai are până să treacă la popularea funcţiilor din Departamentul de Stat cu personal. În acest context, discuţia pozitivă Putin-Trump s-a derulat în condiţii excelente (cum nu a fost cazul cu discuţiile anterioare cu cancelarul german Angela Merkel şi cu Preşedintele francez Francois Hollande). Temele: cooperarea în combaterea Daesh-ISIS (dacă Rusia şi-ar dori cu adevărat să combată organizaţia teroristă), Ucraina, nu şi sferele de influenţă sau retragerea NATO din Estul Europei sau ridicarea sancţiunilor.

Bunele relaţii dorite de Trump cu Rusia (cu toată reticenţa secretarului de Stat desemnat Tillerson, a şefului CIA, Pompeo şi a secretarului Pentagonului, instalat deja, James Mattis) au creat un context în care acţiunile ruse se traduc într-o adevărat jubilaţie, iar Rusia zburdă în acţiuni anti-americane şi anti-Occidentale de jur împrejurul lumii, cu precădere în Estul Europei şi Orientul Mijlociu. Profitând de momentul de restabilire al administraţiei americane, cu toate elementele discutabile de sancţiune a membrilor administraţiei Obama care se retrag din funcţii, dar şi a independenţilor care nu vor să servească în administraţia Trump, oripilaţi de acţiunile magnatului imobiliar ajuns în cea mai înaltă funcţie din stat, Rusia lui Putin a făcut un singur gest de deferenţă, arestarea şefului Kasperski şi a responsabililor din serviciile de informaţii – FSB, nu şi GRU - care au fost implicaţi în atacul cibernetic la adresa Comitetului Naţional Democrat care a generat parfumul lipsei de legitimitate a noului preşedinte ales al SUA şi al ingerinţelor ruse în procesul electoral american.

În rest, continuă acţiunile păcii separate şi tendinţa de impunere a unei Constituţii siriene a la russe, cu Assad în prim plan, în Estul Ucrainei ingerinţa rusă e pe faţă prin inspecţii şi controale, dezinformare şi pregătirea unor noi ofensive militare în Donetsk şi Luhansk, iar în Republica Moldova, Preşedintele pro-rus Igor Dodon a ajuns să-şi oripileze până şi şefii de la Moscova prin excesele de voluntarism şi aberaţiile produse, care însă nu se aplică în acţiunile Moscovei în regiunea separatistă nistreană cu aceeaşi vehemenţă de pretins apărător al statalităţii Republicii Moldova.


Armata rusă bombardează o zonă rezidenţială din Alep, Siria, la data de 4 octombrie 2016 FOTO Hepta Faisal Mahmud Agenţia Anadolu

Pacea separată de la Astana: Rusia, Turcia şi Iranul au făcut un simplu mecanism de supraveghere a încetării focului în Siria pe care o controlează

Reuniunea de la Astana, Kazahstan, generată de Rusia, Turcia şi Iran, cu pretenţia de a negocia şi încheia un acord de pace în Siria, nu a reuşit nici măcar să încheie o pace separată. În capitala statului Asiei Centrale s-au reunit doar o parte dintre actorii implicaţi în Siria, iar rezultatul nu a fost nici măcar un acord-angajament de încetare a focului, imposibil în condiţiile date, ci doar un mecanism de monitorizare a tirurilor pe teren, mecanism realizat între participanţi.

Într-adevăr, un pas mai important nu putea fi atins, odată ce nu au fost aduşi în jurul mesei toţi jucătorii implicaţi pe teren. Astfel, SUA şi ONU nu au participat, la fel nici Arabia Saudită şi Emiratele Arabe Unite, implicate în diferite porţiuni pe teren. Oricum, membri ai Coaliţiei internaţionale anti-Daesh/Stat Islamic (care conţine SUA, statele europene, statele Golfului şi, în mod sporadic, până la asumarea propriei poziţii, Turcia) nu au fost invitaţi. În plus, nici grupările de opoziţie susţinute de Occident sau ţările din Golf nu au fost prezente, cum nu a fost prezentă nici Peshmerga kurdă, principala componentă a SDF, Forţele Democratice Siriene, nici alte forţe de apărare ale sunniţilor majoritari în Siria.

Premierul turc Binali Yîldîrîm a declarat că discuţiile de la Astana pe tema Siriei au reprezentat un succes diplomatic, exprimându-şi speranţa că procesul privind identificarea unei soluţii politice va continua la Geneva. De aici încep şi divergenţele: ministrul Afacerilor Externe al Federaţiei Ruse, Serghei Lavrov, a anunţat că negocierile de pace de la Geneva au fost amânate de pe 8 februarie către sfârşitul lunii, urmând să se discute textul Constituţiei viitoare, care a fost distribuit participanţilor la Astana, în timp ce ONU a transmis că amânarea anunţată de Moscova a negocierilor de pace de la Geneva nu este confirmată, adăugând că emisarul special al ONU pentru Siria, Staffan de Mistura, se va deplasa săptămâna viitoare la New York pentru a discuta despre aceste negocieri.

Un alt punct de divergenţă îl reprezintă grupările kurde, extrem de importante în combaterea Daesh, autointitulat Stat Islamic, şi neinvitate la Astana, la cererea Turciei. În acelaşi timp, Departamentul de Stat al SUA a invitat oficial la Washington Consiliul Naţional Kurd din Siria, la sfârşitul lunii februarie, pentru discuţii pe tema unei soluţii privind viitorul Siriei, în timp ce Rusia i-a invitat la Moscova pe trei oficiali ai Partidului Uniunii Democratice (PYD), kurd, considerat organizaţie teroristă de către Turcia. Copreşedintele PYD - Asya Abdullah, copreşedintele cantonului Kobane - Enver Muslim şi reprezentantul PYD în Franţa - Halit Isa au fost invitaţi la Moscova şi se vor întâlni cu ministrul rus al Afacerilor Externe, Serghei Lavrov.

Până la viitoare negocieri serioase, pacea se va încheia având ca punct de pornire principalele poziţii de pe teren deţinute de diferiţii actori la ora respectivă.

Dar poate cei mai nemulţumiţi sunt reprezentanţii grupărilor siriene arabe sunnite. Jabhat Fatah Al-Sham (JFS), grupare jihadistă cu baza în Siria, denumită anterior Jabhat Al-Nusra, a transmis o declaraţie în care condamnă participarea facţiunilor militare la Summitul Opoziţiei siriene din Astana (Kazahstan) şi disponibilitatea acestora de a lupta împotriva JFS şi a ajuta coaliţia internaţională să elimine gruparea. În plus, JFS a solicitat tuturor facţiunilor siriene să formeze o entitate sunnită care să fie responsabilă cu protejarea poporului sirian. Fostul Front Al Nusra, care într-o fază de început a războiului civil din Siria declarase loialitate Al Qaeda, susţine că reprezintă două treimi din prezenţa militară defensivă şi ofensivă din Siria şi că soldaţii săi sunt staţionaţi în cele mai multe dintre fronturile grele de luptă. De altfel, alte 6 fracţiuni ale rebelilor i s-au raliat în nord-vestul Siriei, ca răspuns la puternicul atac pe care jihadiştii Daesh-Stat Islamic l-au declanşat asupra lor.

Jabhat Fatah Al-Sham a condamnat Consiliul Islamic Sirian pentru poziţia duplicitară adoptată, pentru caracterizarea militanţilor săi drept trădători şi apostaţi, precum şi pentru o fatwa (edictul religios musulman emis de un imam) emisă de Consiliu, conţinând un apel adresat facţiunilor siriene de Opoziţie de a ataca forţele organizaţiei. Declaraţia, distribuită pe canalele „Twitter” şi „Telegram”, conţine chiar şi argumente în sprijinul poziţiilor adoptate de JFS în operaţiunile derulate în Siria, în apărarea majorităţii sunnite.

Oricum, până la viitoare negocieri serioase, pacea se va încheia având ca punct de pornire principalele poziţii de pe teren deţinute de diferiţii actori la ora respectivă, dar şi etichetele de grupări teroriste care le sunt atribuite de una sau alta din părţi, care asigură sau nu participarea la aceste negocieri. Siria controlată de Al Assad şi Rusia consideră că toate organizaţiile opoziţiei sunt teroriste, poate cu excepţia grupărilor susţinute de Turcia. Separat, nici raportarea la kurzi nu e unitară, Turcia respingând participarea lor la orice înţelegere şi plan de pace.


Un rebel pro-rus trece prin rămăşiţele aeroportului Doneţk, Ucraina FOTO Guliver/Getty Images

Mişcări de trupe ruse, dezinformare şi eliminarea monitorilor OSCE: pregătire de noi atacuri militare în Estul Ucrainei

Departe de a se afla în linişte, Ucraina pare să revină, după sărbătorile de iarnă ortodoxe pe stil nou şi stil vechi cu o nouă ameninţare de reluare a ciocnirilor militare, a luptelor şi noi atacuri în perspectivă derulate de trupele ruse şi voluntarii pro-ruşi şi separatişti din Donetsk şi Luhansk. Cel puţin pe teren se desfăşoară toate operaţiunile care pregătesc un asemenea atac: mişcări de trupe şi inspecţii de la Moscova, dezinformare şi atacuri de discreditare la adresa adversarului, blocarea accesului monitorilor OSCE la zone sensibile de pe front.

Totodată, lucrătorii Centrului derulează aşa numitele „măsuri active”, care vizează discreditarea Forţelor militare ucrainene, cărora li se impută încălcarea prevederilor Acordurilor de la Minsk şi pregătirea de ofensivă.

Astfel, Direcţia de Informaţii a Armatei ucrainene (GUR) a anunţat o vastă campanie de discreditare lansată de Centrul de contracarare a ameninţărilor informaţionale din cadrul Districtului Militar Sudic al Rusiei, vizând regiunea Luhansk. Aici, acţiunea vizează îndepărtarea civililor în Rusia şi pregătirea de război prin faza preliminară de dezinformare: canalele ruse diseminează informaţii privind reluarea acţiunilor militare în regiunea Luhansk, vinovată în aceste comunicate fiind partea ucraineană, iar populaţia civilă este îndemnată să evacueze în Federaţia Rusă copiii şi persoanele în vârstă, să pregătească rezerve de alimente şi apă.

Totodată, lucrătorii Centrului derulează aşa numitele „măsuri active”, care vizează discreditarea Forţelor militare ucrainene, cărora li se impută încălcarea prevederilor Acordurilor de la Minsk şi pregătirea de ofensivă. A crescut numărul cazurilor de confiscare a autoturismelor şi vehiculelor de marfă aparţinând populaţiei locale de către militarii ruşi. De asemenea, continuă jafuri, tâlhării, violuri şi alte acţiuni infracţionale comise de militarii ruşi asupra localnicilor.

Pe de altă parte, în regiunea ocupată Doneţk urmează să sosească delegaţia Statului Major General al Forţelor Armate din Federaţia Rusă, care e aşteptată de către Comandamentul Corpului 1 Armată din DNR (republica autoproclamată la Doneţk, pe teritoriul ocupat de ruşi în regiunea cu acelaşi nume), potrivit liderului grupului Rezistenţa Informaţională, Dmetro Timciuc. Delegaţia este alcătuită din reprezentanţi ai Statului Major General din Federaţia Rusă şi ai Centrului trupelor teritoriale din Districtul Militar Sud al Forţelor Armate din Federaţia Rusă, în frunte cu şeful statului major al Centrului trupelor teritoriale din Districtul Militar Sud, general locotenent M. I. Teplinski. Această inspecţie poate, de asemenea, indica o pregătire de operaţiuni viitoare. Conform lui Timciuc, scopul vizitei delegaţiei este necunoscut, pregătirea evenimentului se realizează cu măsuri strict secrete. Generalul-locotenent Teplinki asigură conducerea directă a trupelor ocupanţilor din Donbass şi are o responsabilitate personală pentru desfăşurarea operaţiunilor de luptă pe teritoriul Ucrainei.

În acelaşi sens sunt şi semnalele ce vin de la misiunea OSCE de la linia de contact. Astfel, accesul OSCE pe linia de dezangajare a părţilor implicate în conflictul din regiunea Donbas rămâne în continuare limitat, conform unui raport din 25 ianuarie, interzise fiind zonele Staniţa Luhanska, Zolotoe şi Petrovskoe. Potrivit patrulelor Misiunii, în aceste trei zone nu s-au derulat lucrări de deminare, în timp ce monitorii OSCE au raportat persistenţa în regiunea Donbas a tehnicii militare interzise prin Acordurile de la Minsk. Este vorba despre artilerie grea, mortiere şi alte mijloace de foc de putere mare.

Singura veste bună vine din SUA, respectiv de la copreşedintele american al Grupului OSCE de la Minsk, Richard Hogland. Acesta a reafirmat susţinerea Washingtonului şi continuarea efortului de a contribui la negocieri, „în vederea realizării unei soluţii durabile, bazate pe principiile Dreptului Internaţional, ale Cartei ONU şi ale Actului Final de la Helsinki, bazate în principal pe principiile integrităţii teritoriale, autodeterminării şi neutilizării forţei”. Referirea la integritatea teritorială şi la Actul Final de la Helsinki sunt primele referinţe americane de la instalarea Preşedintelui Trump care reconfirmă poziţia anterioară a SUA, în conformitate cu Rezoluţia Adunării Generale a ONU care respinge pretenţiile de „autodeterminare” şi condamnă anexarea Crimeei şi agresiunea militară din Estul Ucrainei, după ce în Consiliul de Securitate o asemenea rezoluţie nu a putut fi adoptată din cauza veto-ului rus.


Igor Dodon şi Vladimir Putin FOTO kremlin.ru

Vajnic apărător al statalităţii Republicii Moldova, pro-rusul Dodon a uitat să sancţioneze Moscova pentru deschiderea „Ambasadei Transnistriei” în capitala rusă

Săptămâna trecută, cam pe şest, s-a deschis la Moscova o ambasadă de facto a regiunii separatiste nistrene, nerecunoscută ca stat nici măcar de către Federaţia Rusă. Dacă Moscova găzduieşte reprezentanţe ale Abhaziei şi Osetiei de Sud, regiuni ocupate din Georgia, în acest caz există măcar recunoaşterea unilaterală a Moscovei pentru independenţele celor două regiuni acaparate în 2008, în urma războiului ruso-georgian, care poate justifica gestul. Nu însă în cazul Tiraspolului.

În cazul de faţă, vizita la Moscova a preşedintelui pro-rus al Republicii Moldova, Igor Dodon, nu a determinat abandonarea unei asemenea ofense. Astfel, liderul separatist din Transnistria, Vadim Krasnoselski, a deschis la Moscova o reprezentanţă a Tiraspolului. Această reprezentanţă ar urma să ofere asistenţă „cetăţenilor transnistreni” care locuiesc pe teritoriul Federaţiei Ruse sau care se află temporar pe teritoriul acesteia.

Vadim Krasnoselski s-a întâlnit cu colaboratorii reprezentanţei transnistrene în Federaţia Rusă. Liderul de la Tiraspol a dat indicaţii privind liniile principale de activitate ale reprezentanţei: stabilirea cooperării cu Duma de Stat şi cu alte instituţii de stat din Rusia, dezvoltarea relaţiilor economice dintre Transnistria şi Rusia şi oferirea asistenţei juridice rezidenţilor regiunii transnistrene. Aceste atribuţii sunt îndeplinite în mod normal de o ambasadă.

Deşi extrem de vocal şi gata de harţă când e vorba despre România şi Uniunea Europeană sau de majoritatea parlamentară pro-europeană şi guvernul de la Chişinău, Igor Dodon nu a scos niciun cuvânt pentru a sancţiona afrontul adus de liderul separatist cu care s-a întâlnit sau de către Rusia.

Mai mult, ca ofensa să fie completă, liderul separatist de la Tiraspol şi-a numit printr-un decret reprezentantul special în Federaţia Rusă, iar documentul semnat de liderul de la Tiraspol îl desemnează pe Alexandr Karaman drept „reprezentant plenipotenţiar al preşedintelui Transnistriei în Federaţia Rusă”. Karaman a fost primul vicepreşedinte al regiunii separatiste şi a ocupat această funcţie din 1991 până în 2001.

Odată cu agresiunea Federaţiei Ruse în regiunea Donbas a Ucrainei, Karaman, împreună cu o echipă de 30 de activişti din regiunea transnistreană, a ocupat, în 2014, funcţii importante în executivul autoproclamatei republici populare Doneţk. Acesta a fost adjunct al şefului sovietului de miniştri pe probleme sociale, iar apoi „ministru de Externe” al entităţii separatiste din Estul Ucrainei.

Interesant este că, deşi extrem de vocal şi gata de harţă când e vorba despre România şi Uniunea Europeană sau de majoritatea parlamentară pro-europeană şi guvernul de la Chişinău, Igor Dodon nu a scos niciun cuvânt pentru a sancţiona afrontul adus de liderul separatist cu care s-a întâlnit sau de către Rusia. Singurele care au reacţionat au fost autorităţile guvernamentale, care au anunţat că au luat act cu consternare de decizia recentă a liderului de la Tiraspol Vadim Krasnoselski de a numi un „reprezentant plenipotenţiar” al Transnistriei în Federaţia Rusă şi de a deschide o „reprezentanţă a Transnistriei” la Moscova.

Ministerul Afacerilor Externe şi Integrării Europene a anunţat explicit, direct şi fără echivoc, într-un comunicat de presă, că actul în cauză este unul ilegal şi nelegitim, având în vedere că acesta contravine atât Constituţiei Republicii Moldova, cât şi principiilor şi normelor de drept internaţional general acceptate. De asemenea, MAEIE al Republicii Moldova „aşteaptă că autorităţile Federaţiei Ruse nu vor da curs demersului Tiraspolului şi că vor confirma astfel angajamentul pe care şi l-au asumat de a respecta principiul suveranităţii şi integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, consfinţit prin Tratatul de prietenie şi cooperare dintre Republica Moldova şi Federaţia Rusă”.