Modelul salvadorian şi cel nord-coreean
0Modelele – nu doar personale, ci şi colective - sunt la mare căutare în politică. Pluralul se impune, fiindcă nu e obligatoriu ca toată lumea să urmeze în acelaşi timp aceeaşi busolă. Dimpotrivă! E bine ca reperele să fie cât mai diverse. Pe de altă parte, unele modele se schimbă, dovedind că sunt mai curând mode decât surse durabile de inspiraţie.
De pildă, acum un sfert de secol, când începea tranziţia politică în România, stânga cita modelul suedez, în vreme ce dreapta admira America. Prin 2000, ambele tabere s-au regăsit în consensul pro-european, Uniunea fiind de-acum steaua călăuzitoare. În raportarea la model(e) a intervenit, de fiecare dată, auto-stigmatizarea care traversează cultura noastră politică în vreme de libertate. A dispărut, în schimb, referinţa pe care o găseam în comunism, şi anume la exemplul oferit de... propria ţară.
Vă invităm să citiţi continuarea articolului în volumul „Dumnezeu a trântit telecomanda”, publicat la editura Curtea veche, în noiembrie 2014.
Se încarcă comentariile...
