Agresorul agresat

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Avion rusesc de război doborât de Turcia FOTO Guliver/GettyImages/Anadolu
Avion rusesc de război doborât de Turcia FOTO Guliver/GettyImages/Anadolu

Scriam în „Adevărul“ la începutul lui octombrie: după atacurile ruse din Siria, Ahmet Davutoğlu a criticat la rândul său decizia Federaţiei Ruse de a se implica în Siria, cât mai ales intrarea avioanelor ruse în spaţiul aerian turc: „chiar şi o pasăre dacă va intra o vom repera”.

Ceea ce deducem din această declaraţie este că, aşa cum ştim, tehnologia turcă în privinţa supravegherii spaţiului turc, tehnologie după standardele NATO, permite reperarea a tot ce mişcă pe teritoriul său. În acest caz, teroriştii PKK nu pot fi găsiţi? Sau cei care au cauzat atentatele din Ankara.

Ce se întâmplă la graniţele statului turc ştie toată lumea. Amestecul de etnii, de ipoteze, de proclamarea a drepturilor în variante specifice extremismului islamic, transformă acel spaţiu în cel mai fierbinte loc din lume în acest moment.

Era necesară doborârea acelui avion? NU. Rusia nu avea intenţia de a ataca Turcia. Se putea protesta diplomatic, se putea atrage atenţia, se putea soluţiona paşnic incidentul.  La începutul lui octombrie a circulat o ştire neconfirmată cum că turcii ar fi doborât un avion rus. Acum pare că ştirea a fost un fel de test. De a testa opinia publică şi a observa reacţii.

Cu siguranţă, Turcia este acoperită de legi, de legile dreptului internaţional cât şi ca membru al spaţiului NATO. Cui foloseşte acest incident? Cu siguranţă nici Turciei şi nici Rusiei. Care vor fi repercusiunile? După aproape 100 de ani, mai exact 98 de ani, relaţiile dintre cele două state nu au fost atât de tensionate. Nu au existat conflicte. Cele două state au înţeles atunci, prin actorii lor importanţi, Mustafa Kemal şi V.I. Lenin, forţaţi de geografie şi ajutaţi de concluziile istorice că pot convieţui şi paşnic, chiar dezvolta interese comune.

Istoria relaţiilor progresive între ruşi şi turci începe la 16 martie 1921. Uniunea Sovie­tică, în care partidul comunist nu se instalase pe deplin la conducere şi Turcia kemalistă, în care adepţii naţionalismului considerau că trebuie să redea gloria de altă dată a Imperiului semnează la Moscova un tratat de prietenie prin care este stabilită frontiera turco-sovietică din Transcaucazia. Mai mult, în spa­te­­le negocierilor se făceau planuri expansioniste in Orient. În urma acestui tratat dis­­tric­tele Kars şi Igdir[1] sunt cedate Turciei, iar Nahicevanul[2] este pus sub pro­tec­­torat azer. Tratatul de la Kars (13 octombrie 1921), semnat între Turcia şi cele trei republici sovietice transcaucaziene (în prezenţa şi cu acordul reprezentantului Ru­­siei sovietice), consfinţeşte graniţele stabilite prin tratatul sovieto-turc de la Moscova.

Cu aceste tratate încep practic relaţiile dintre cele două state. Neconsolidat, statul turc, prin conducătorii săi, manifesta interes deosebit faţă de Uniunea Sovie­tică.  Fiind cel mai puternic vecin al său, Turcia a căutat soluţii pentru a coopera benefic cu sovieticii. Chiar şi când a aderat la Pactul Balcanic, a informat Uniunea Sovietică înainte. Cu toate că pe parcursul perioadei interbelice au existat şi mo­mente când interesele celor două state le-au situat pe poziţii diferite, Turcia a căutat să-şi menţină teritoriul naţional, alăturându-se diferitelor alianţe cu caracter de­fen­siv, însă a căutat să nu lezeze interesele ruseşti. O problemă de interes general, nu numai a celor două state, a fost „chestiunea strâmtorilor[3]“.

Urmează o serie de tratate, comerciale, navale, de securitate cu termene de cel puţin 10 ani, reînnoite automat prin care cele două state şi-au asigurat şi protejat zonele de interes. În memoriile sale, Ismet İnönü, într-o atmosferă de prietenie, descrie deplasarea la Kremlin, vizita acasă la Stalin şi ajutorul economic: 8 miliarde $ fără condiţii prealabile. Astăzi, investiţiile ruse în Turcia sunt semnificative, circulaţia dintre cele două state nu mai are nevoie de viză, relaţiile dintre Vladimir Putin şi Recep Tayyip Erdoğan erau de invidiat. Acum puţină vreme, în septembrie, cei doi participau la inaugurarea unei moschei, Naţională, cea mai mare din Europa (ne-au luat-o ruşii înainte) la Moscova.

De ce ar trage Turcia într-un avion rusesc? Pentru a arată că nu tolerează zboruri nepermise sau de a arată seriozitatea cazonă a NATO? Acum nu multă vreme, presa occidentală bănuia Turcia că acordă arme Statului Islamic, iar azi Rusia se luptă cu acesta. Azi, interesele ambelor state nu mai coincid. Turcii îl consideră pe Bashar al-Assad un inamic în timp ce ruşii îl susţin.

Există o susţinere a grupurilor care vorbesc limba turcă, Turcia este o putere regională care trebuie şi poate să-şi spună punctul de vedere. Sub umbrela NATO. Doar că, aşa cum am subliniat în diferite cazuri, lipsa răbdării în acţiunile diplomatice au transformat atuul Turciei, un stat model musulman, odinioară. în atâţia vecini, atâtea probleme.

O colaborare productivă, relaţii consolidate timp de un secol au fost periclitate din grabă şi grandomanie. Cu siguranţă, interesele economice vor prima în dauna instinctelor belicoase, iar acest incident va rămâne doar în atenţia analiştilor.

O tară musulmană a doborât un avion al unui stat creştin care era acolo pentru a elimina teroriştii musulmani. Solidaritate pe fronturi!


[1] Regiuni situate in estul Turciei

[2] Exclavă a Azerbaidjanului, care se învecinează cu Armenia la est şi nord, Turcia la nord-vest şi Iran la sud-vest. Capitala regiunii este oraşul Nahicevan. Republica are o populaţie de 382.059 locuitori şi suprafaţă de 5.500 km². Regiunea este  inca un subiect de dispută între Azerbaidjan şi Armenia.

[3] O lucrare ampla pe aceasta tema este cea a istoricului Cemil Bilsel Türk boğazları Y. E. İsmail Akgün Matbaası, Istanbul, 1948 (Strâmtorile Turceşti)

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite