Pentru a rămâne eficient, NATO trebuie să-şi îndrepte atenţia către frontierele sale estice. 60 de ore i-ar trebui Moscovei să cucerească ţările baltice

Regimul lui Putin a construit o maşinărie militară convenţională care poate reprezenta o ameninţare semnificativă pentru vecinii săi din Europa, inclusiv membri ai Alianţei Nord-Atlantice.

Deşi strategia militară a Rusiei este, oficial, defensivă, principiul fundamental de război pe uscat al trupelor terestre ruse este violent, susţinut şi puternic ofensiv, la fel cum era şi în perioada sovietică. Formaţiile mecanizate şi de blindate, susţinute de forţele aeriene şi artilerie au scopul preluare a iniţiativei în începutul ostilităţilor, penetrare a apărării inamicilor şi pătrundere în adâncime în zonele din spatele inamicilor.

Implicaţiile strategice pentru Moscova ale acestor capacităţi au fost descrise de către Phillip Breedlove, fost comandant al Forţelor Aliate ale NATO din Europa, încă din 2014: „Sunt capabili să aducă o forţă incredibilă într-o poziţie de disponibilitate imediată. Acest lucru este ceva la care trebuie să ne gândim: Ce înseamnă din punct de vedere geostrategic faptul că acum avem o naţiune care poate produce aceste forţe gata de intervenţie şi acum a demonstrat că e pregătită să le folosească pentru a depăşi graniţele suverane?“

Forţele ruse convenţionale sunt capabile să desfăşoare o campanie rapidă şi intensă împotriva statelor de la periferia Occidentului. Letonia, Lituania şi Estonia – toate membre NATO – sunt deosebit de vulnerabile în faţa unui atac convenţional surpriză. Corporaţia RAND a analizat intensiv echilibrul militar din regiunea statelor baltice. Concluziile acestui efort sunt sumbre:

După cum se afirmă în prezent, NATO nu poate apăra cu succes teritoriul celor mai expuşi membri ai săi. Potrivit mai multor simulări efectuate de experţi, cel mai mult le-a luat forţelor ruse 60 de ore pentru a ajunge la marginea capitalelor Tallinn şi Riga, ale Estoniei, respectiv Letoniei. În acest caz, NATO rămâne cu foarte puţine opţiuni, toate fiind negative.

Rusia nu poate purta un război convenenţional prelungit cu NATO

Moscova înţelege că are un dezavantaj serios, dacă s-ar confrunta cu o putere militară şi economică a Alianţei occidentale. Şi nu poate spera să câştige un conflict prelungit. După cum arată un studiu al Carnegie Endowment, având în vedere inegalitatea în ceea ce priveşte puterea economică şi militară generală, un conflict la scară largă, prelungit şi convenţional cu NATO s-ar traduce în pierderi nesustenabile pentru Rusia. Astfel, orice opţiuni militare de a înfrunta Occidentul ar trenui să se bazeze pe o rezolvare rapidă, exploatând superioritatea locală a Rusiei, înainte ca întregul potenţial al Vestului să se manifeste. 

Pentru a descuraja Rusia din a încerca să-şi folosească forţele terestre numeroase şi bine echipate pentru a-şi intimida vecinii de la vest sau pentru a desfăşura un război-fulger în zona Baltică, Polonia, Ucraina sau România, NATO trebuie să aibă o forţe convenţionale robuste desfăşurate în Europa de Est. Administraţia Obama, care retrăsese toate forţele de blindate grele din Europa, a realizat că a făcut o greşeală, după invazia Rusiei în Crimeea şi estul Ucrainei. Ca să schimbe cursul, a creat Iniţiativa de Reasigurare Europeană, care avea scopul de a finanţa eforturile de întărire a apărării NATO.  

Având în vedere ameninţarea convenţională crescândă a Rusiei faţă de vecinii săi din est,  printre ei fiind şi membri NATO, ar trebui făcute mai multe. În special, SUA şi aliaţii săi NATO trebuie să desfăşoare suficiente forţe terestre pentru a descuraja, dacă este posibil şi a contracare, dacă este necesar, orice tentativă a ruşilor la un „atac-fulger“ împotriva acestor ţări vulnerabile.

Brigăzi blindate pe flancul estic al NATO

Ceea ce este necesar sunt forţe grele, inclusiv brigăzi blindate, formaţiuni de avioane şi unităţi de rază lungă poziţionate în estul Europei. Pentru a fi credibil şi a atrage forţe adiţionale ale Alianţei spre est, pilonul central al acestor noi desfăşurări trebuie să fie din Armata SUA. Forţe adiţionale NATO ar trebui să urmeze. Având în vedere avantajele Moscovei în linii mai scurte de comunicare, forţele NATO trebuie trimise aproape de frontiera estică a Alianţei, dacă vor să aibă o şansă credibilă în oprirea unei ofensive ruse.

În ciuda dorinţei Poloniei de a avea o bază militară americană permanentă pe teritoriul său, Varşovia şi Washington au căzut de acord a unui set de forţe mai mic şi acest lucru probabil că nu va descuraja Rusia. 

Decizia SUA de a desfăşura elemente-cheie ale unei divizii de blindate în Polonia este un pas înainte în direcţia cea bună. Dar este doar primul pas. Următorul ar trebui să fie desfăşurarea unui al doilea ABCT simultan, în Polonia. Acest lucru i-ar permite Armatei SUA să exercite o divizie completă. În cele din urmă, dacă Rusia va continua să aibă un comportament de provocare la adresa NATO, s-ar putea să fie necesară o desfăşurare permanentă de trupe americane în Polonia.