Parteneriatul ruso-maghiar şi controversata centrală nucleară Paks. De ce tace România?

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Proiectul de extindere a centralei nucleare maghiare Paks cu bani şi expertiză rusească a intrat într-o nouă fază care nu îi anunţă însă sfârşitul, ci intrarea într-o nouă logică confruntaţională la nivel european. Poziţia României este, deocamdată, absentă, notează într-o amplă analiză semnată Dan Dungaciu, preşedinte FUMN şi Petrişor Peiu, director Departamentul de Studii Economice al FUMN .

Relaţiile bilaterale dintre Bucureşti şi Budapesta s-au caracterizat în ultima perioadă printr-o mediocritate tensionată exprimată prin schimburi de declaraţii bilaterale şi/sau personale la limita decenţei comunicării publice, ca să nu vorbim de cea diplomatică. 

Eroarea strategică gravă a aparţinut Bucureştiului. România s-a lăsat antrenat în aceste jocuri şi a intrat în capcana aşezării relaţiei pe dimensiune strict bilaterală (nu europeană sau euroatlantică), în condiţiile în care Budapesta se manifestă astăzi, programatic, împotriva unui minim consens sau stil european pe o serie de dosare majore (migraţie, politică internă, relaţia cu Rusia etc.).

Deşi Ungaria se află de câţiva ani în răspărul evoluţiilor euroatlantice, Bucureştiul a crezut de cuviinţă să răspundă personalizat şi să intre în dialoguri cu rezonanţă mai degrabă electorală. Consecinţa: au prevalat adjectivele şi propoziţiile fără substanţă, au fost ocultate şi neglijate dosare de fond, majore pentru atât pentru securitatea României, cât şi pentru cea euroatlantică. România nu a depăşit nivelul anilor 90 şi a întârziat oportunitatea de a se evidenţia limpede (geo)politic, poate pentru prima dată după 1989, în raport cu vecinul său vestic.

Cel mai important dosar ratat ca strategie de comunicare şi acţiune este proiectul de extindere a centralei nucleare maghiare Paks cu bani şi expertiză rusească. Este vorba de aşa numitul dosar „Paks2”. Recent, subiectul a intrat într-o nouă fază care nu îi anunţă însă sfârşitul, ci intrarea într-o nouă logică confruntaţională la nivel european. Poziţia României este, deocamdată, absentă. Şi nu este clar de ce. 

Despre ce este vorba?

Pe 9 decembrie 2014 s-au semnat trei acorduri ruso-maghiare pentru proiectarea-execuţia, mentenanţa şi aprovizionarea cu combustibil şi evacuarea deşeurilor pentru aşa-numita centrală Paks2, de fapt două reactoare de 1200 MWh. Costul proiectului va fi de 12,5 miliarde EURO, din care 10 miliarde euro vor fi acoperite dintr-un credit acordat de Federaţia Rusă iar 2,5 miliarde euro vor fi contribuţii maghiare , care nu vor fi „bani publici”.

 Proiectarea va fi realizată de către o firmă din Nijni-Novgorod, execuţia de către ROSATOM. Se estimează că execuţia va începe în primul trimestru al anului 2018.

Contractele sunt încheiate între companii, încercându-se să se mascheze implicarea celor doua state şi a banilor publici, pentru a se evita controlul şi avizul Comisiei Europene. Competitorii ROSATOM, care nu au mai depus oferte, au fost: Westinghouse (SUA), Korean Electric Power-Kepco (Republica Coreea) şi Areva (Franţa). Presa franceză relata la vremea respectivă că serviciile secrete ruseşti s-au implicat în spionaj comercial împotriva Areva.

Nu s-au oferit detalii privind condiţiile financiare ale creditului de 10 miliarde euro şi nu ştie provenienţa celor 2,5 miliarde euro contribuţie „privată” maghiară.

Europa faţă cu chestiunea ruso-maghiară

În martie 2015, Comisia Europeană a anunţat guvernul maghiar că nu poate oferi avizul acestui proiect. Informaţia respectivă a fost anunţată de către Financial Times si euroactiv.eu, fiind indirect confirmată şi nuanţată de către János Lázár, şeful cabinetului premierului Viktor Orbán, care, printr-un gest neobişnuit, a oferit presei (a desecretizat) scrisoarea Comisiei Europene. 

Practic, oficialul maghiar susţinea faptul că, de fapt, ESA (European Supply Atom) cere lămuriri suplimentare privind contractul de achiziţie a combustibilului. Se sugera că nu este o obiecţie de fond, ci una parţială, adiacentă. 

Inevitabilul, însă, s-a produs. Pe 19 noiembrie 2015, Comisia Europeană a constatat că autorităţile ungare nu au respectat reglementările europene cu privire la achiziţiile publice în momentul în care au acordat proiectul de extindere a centralei nucleare Paks companiei ruseşti ROSATOM în mod direct, fără a organiza o licitaţie publică: „Comisia consideră că acordarea directă a proiectului de construcţie a centralei nucleare Paks2 nu este în acord cu legislaţia europeană privind achiziţiile publice... care consolidează principiile de bază europene ale Tratatului privind funcţionarea UE pe bază de transparenţă, nediscriminare şi tratament egal”. 

Comisia europeană a afirmat deja că deschide o investigaţie privind modul de finanţare a Centralei nucleare de la Paks, imediat după ce a anunţat lansarea unei proceduri de blocaj. Margrethe Vestager, comisarul european pentru concurenţă, a spus clar că investigaţia va viza modul în care investiţia ungară se conformează regulilor de piaţă, suspiciunea fiind că procedurile de achiziţie publică au fost încălcate şi atribuirea directă către compania rusă s-a făcut în contradicţie evidentă cu procedurile europene.

Budapesta nu cedează

Budapesta oficială a reacţionat prompt. Şeful de cabinet al premierului Viktor Orbán, János Lázár, a confirmat că se aştepta această decizie, dar „nu suntem îngrijoraţi, nu avem niciun motiv să fim îngrijoraţi. Avem un document semnat de Jose Manuel Barroso, fostul preşedinte al Comisiei Europene, din 14 ianuarie 2014. Fără aceasta nu am fi putut semna contractul”. 

(Conform presei maghiare, invocarea scrisorii fostului Preşedinte al Comisiei Europene nu este tocmai concludentă. În realitate ar fi vorba despre o scrisoare din 7 februarie 2014, nu 14 ianuarie 2014, dar în care erau incluse şi o serie de avertizări şi reţineri asupra acordului ruso-maghiar, ignorate cu obstinaţie de oficialii de la Budapesta.) 

Ulterior, într-o conferinţă de presă din 20 noiembrie 2015, János Lázár a afirmat că Ungaria se va coordona cu Bruxellesul în următoarele două luni, dar, dacă va fi necesar, se va duce în justiţie pentru a-şi apăra cauza. Bruxellesul nu are dreptul – a continuat oficialul ungur - de a interzice acordurile comerciale cu state non-comunitare precum Federaţia Rusă, China sau statele arabe. Şi a insistat, pe de altă parte, că „noi ne vom onora angajamentele cu Rusia”. 

Grupul parlamentar Fidesz al premierului Viktor Orbán a reacţionat şi el prompt, acuzând „ingerinţele” Comisiei, beneficiind de sprijinul stângii maghiare, în proiectele Ungariei de a obţine preţuri cât mai mici la enegiei. Durata de viaţă a Centralei de la Paks se apropie de sfârşit, şi, fără extinderea acesteia, „Ungaria şi poporul ungur vor deveni vulnerabili, ceea ce va fi, spune Fidesz, „în interesul Bruxelles-ului şi al stângii ungare”.

Ministrul de externe maghiar, Peter Szijjarto, a declarat şi el într-un interviu din Népszabadság (24 noiembrie 2015) că Ungaria nu trebuie să renegocieze acordul său interguvernamental cu Rusia, în ciuda deciziilor Comisiei UE. Budapestă rămâne angajată în extensiunea centralei pentru că securitatea energetică a Ungariei depinde de Paks, aşa că investiţia va fi realizată. Ministrul a adeclarată că nu există deocamdată nicio decizie de suspendare a deciziei de atribuire directă către compania rusească, iar Ungaria nu a anulat nici un credit reusesc menit să finanţeze extinderea centralei nucleare. 

Un pericol major şi o miză de securitate ecologică

Este evident că acest dosar nu se va închide aici. Ungaria nu dă semne că cedează şi nici nu îşi va putea permite, politic, să dea înapoi uşor. Dincolo de Bruxelles, Budapesta mai trebuie să liniştească şi Moscova, de la care a primit deja semnale de la cel mai înalt nivel. Compania rusă ROSATOM a anunţat, după decizia Comisiei din 19 noiembrie, că urmăreşte atent evoluţiile şi că toate acţiunile ei vor fi în conformitate cu Acordul interguvernamental şi contractele semnate pe baza acelui acord.

 Mai mult, compania „sprijină complet punctul de vedere al guvernului exprimat de János Lázár”. Într-o intervenţie publică anterioară, de acum un an, însuşi preşedintele Putin afirma într-o emisiune televizată în care îl avea ca interlocutor pe Sergey Kiriyenko, Preşedintele ROSATOM, că „dacă partenerul nostru este obligat să refuze cooperarea cu noi, ar fi o grea lovitură pentru interesul naţional maghiar”. Nu e clar dacă era o ameninţare pentru Budapesta sau doar o avertizare către maghiari că UE şi Comisia lucrează, de fapt, împotriva intereselor lor naţionale.

Dincolo de mizele euroatlantice (Budapesta şi-a ales rol de „cal troian” prin instalarea la cel mai înalt nivel al Rusiei în Ungaria, stat euroatlantic, şi a adus Moscova, prin ROSATOM, la masa oricărei discuţii despre securitatea energetică europeană), există şi ale mize, directe, nemijlocite, pentru România. 

Publicul din România trebuie să fie conştient şi de miza ecologică a proiectului şi de riscurile uriaşe la care se expune zona: 1. Nicăieri în lume nu se află în exploatare reactoarele prevăzute la Paks 2, VVER 1200. Se află în stadiul de construcţie patru astfel de reactoare la Centrala Nucleară Baltică din Federaţia Rusă şi la cea de-a doua unitate de la Novovoronezh; 2. Predecesorul reactorului VVER 1200, VVER 1000 a produs numeroase incidente, unul dintre ele - o explozie a hidrogenului la reactorul nr. 3 de la Centrala Nucleară Kalinin (2011) - fiind devoalat recent de către Ecodefense.

Care e poziţia României? Două întrebări publice

Unde se află România în acest tablou? Dacă ne uităm la declaraţiile politice sau discuţiile din spaţiu public, niciunde. Şi asta e cu atât mai îngrijorător cu cât în luna mai a început procedura de consultare publică în Ungaria şi în tările vecine, dar nu există informaţii publice referitoare la dezbaterile publice din România – dar Ministerul Energiei şi Ministerul Mediului au obligaţia legală de a lămuri aceste aspecte.

Care este pericolul estimat în termeni de securitate ecologică a României? Nimeni nu pare interesat de aşa ceva. În aceste condiţii, găsim de cuvinţă să adresăm două întrebări publice.

Prima este adresată Guvernului României: Care este poziţia României faţă de intenţia de amplasare a două reactoare ruseşti de tip VVER 1200 la Paks şi care a fost poziţia României (în cadrul Comisie Europene şi a ESA) faţă de modul netransparent în care Ungaria a încheiat cele trei acorduri?

A două este adresată mişcărilor/partidelor/curentelor ecologiste din România: Cum este posibil ca în condiţiile unor mobilizări fără precedent în dosare precum Roşia Montanta, până în prezent nimeni nu s-a sesizat public faţă de un pericol extrem de grav care stă să ameninţe securitatea ecologică a României? 

Căci nimeni nu a protestat, nimeni nu a cerut cerut explicaţii publice despre demersul ruso-maghiar demarat cu cel puţin doi ani în urmă privind amplasarea a două reactoare nucleare ruseşti la frontierele României. Sunt două întrebări ale căror răspunsuri pot deschide o dezbatere stringentă şi care nu mai trebuie să fie evitată.

Europa



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite