INFOGRAFIE Kosovo: independenţă cu parfum de sărăcie

Producţia internă s-a prăbuşit, şomajul ajunge 45%, iar corupţia blochează investiţiile străine. Toate aceste probleme îi fac pe kosovari să nu privească viitorul cu prea mult optimism.

Kosovo a marcat, ieri, cinci ani de la proclamarea independenţei. Serbia, dar şi cinci state UE – Spania, Grecia, România, Cipru şi Slovacia – continuă să nu recunoască independenţa regiunii.

Cu această ocazie, preşedintele Atifete Jahjaga  a declarat într-un discurs televizat, că „Republica Kosovo este o realitate incontestabilă şi ireversibilă“. Trupele Forţei de Securitate din Kosovo (KSF) au defilat în aplauzele a mii de persoane.

Şi după cinci ani apar întrebări pe tema „nation building“ (construcţia unui stat), al costurilor (peste 600 de milioane de euro în cinci ani pentru EULEX - (misiunea europeană de poliţie şi justiţie) şi al metodelor, notează
„Le Monde“.

UE este criticată că ar închide ochii în ceea ce priveşte lupta împotriva corupţiei şi a criminalităţii organizate, având ca prioritatea dialogul între Kosovo şi Serbia, iniţiat în martie 2011. Deşi sfârşitul misiunii EULEX a fost stabilit pentru iunie 2014, este greu de crezut că se va întâmpla din moment ce justiţia de la Priştina nu are nici libertatea, nici mijloacele, nici competenţele de a conduce singură anchetele sensibile. Informaţiile de care dispun Eulex şi serviciile occidentale în materie de corupţie şi mare criminalitate sunt copleşitoare. Acestea implică elita politică kosovară şi pe cei care sunt însărcinaţi cu normalizarea situaţiei în ţară.

ECONOMIA, DIN RĂU ÎN MAI RĂU

În timp ce economia deficitară din Kosovo favorizează răspândirea tot mai largă a sărăciei, iar rata şomajului atinge 45% din totalul cetăţenilor apţi de muncă, părerea generală în rândul generaţiei actuale de kosovari este că a căzut victimă a jocurilor politice, iar corupţia este cea care guvernează ţara, puterea fiind concentrată în mâinile unui grup restrâns de familii elitiste, notează postul de radio Europa Liberă.

Jumătate din cele 1,8 milioane de kosovari de până în 25 de ani şi jumătate dintre cetăţenii sub 30 de ani nu au niciun loc de muncă. Situaţia este într-o continuă degradare în condiţiile în care din cei 30.000 de tineri care intră anual pe piaţa muncii, mai puţin de 8.000 găsesc o slujbă. Economiştii estimează că economia ţării trebuie să crească opt procente în fiecare an pentru a putea integra tinerii pe piaţa muncii şi pentru a stabiliza rata şomajului. În ciuda acestei soluţii, Kosovo este în recesiune şi face mari eforturi pentru a menţine o creştere de aproximativ 3%.

PRODUCŢIA INTERNĂ, APROAPE INEXISTENTĂ

Jumătate din kosovari se luptă să supravieţuiască de pe urma ajutoarelor sociale care înseamnă mai puţin de doi dolari pe zi. Dependenţa de rudele care lucrează în străinătate este în continuă creştere, deşi valoarea transferurilor de bani a scăzut dramatic începând cu 2011 pe fondul crizei economice la nivel mondial.

Afacerile întâlnite cel mai des sunt cele ale distribuitorilor care importă alimente, haine şi alte bunuri de bază, fiind astfel o radiografie a problemelor structurale care paralizează economia. Producţia destinată consumului intern şi exportului este extrem de redusă. Veniturile obţinute din exporturi sunt folosite pentru a plăti importurile, astfel încât nu mai rămân resurse pentru a stimula economia locală.

INVESTITORII, ALUNGAŢI DE CORUPŢIE
Importante investiţii străine au fost evitate în Kosovo din cauza frecventelor scandaluri de corupţie care au dus la investigarea mai multor oficiali influenţi din guvern.

Investitori din Austria, Elveţia şi Franţa s-au plâns de corupţia de la nivelul firmelor în care au vrut să investească, spune Ilir Deda, director executiv al Institutului pentru Cercetare şi Dezvoltare din Kosovo.
Un mare aport la economia kosovară aducea complexul de mine Trepca din oraşul divizat Mitrovica.

Trepca era importantă deoarece avea 23.000 de angajaţi şi realiza 70% din PIB-ul ţării, însă odată cu finalul războiului, în 1999, Mitrovica a fost împărţit între sârbi şi etnicii albanezi, iar cea mai mare parte dintre instalaţii au fost închise.Acum, autorităţile de la Priştina încearcă să redeschidă minele.