Klaus Iohannis tace şi face

Începând cu 1989, România a început un proces lung dar sigur prin care cele două state româneşti să fie aduse mai aproape. Cu peste un sfert de secol de investiţii în oameni şi active din Republica Moldova, ne aflăm mai aproape şi mai sigur decât oricând de unificare.

Iar pentru acest lucru nu avem nevoie decât să fie  de acord cu un cetăţean peste 50% din electoratul cu drept de vot, fie de 50%+1 din parlamentarii Republicii Moldova. Acest lucru deoarece la Bucureşti alegerea a fost deja făcută iar proiectul Unionist de Ţară a fost anunţat de fostul preşedinte şi preluat, cu „frâna trasă“, de actualul preşedinte.

Şi am pus ghilimelele de rigoare dintr-un singur motiv: dincolo de cuvintele reţinute, în acest început de mandat a lui Klaus Iohannis România a făcut la nivel instituţional paşi acceleraţi spre Unire. Adică preşedintele Iohannis una spune şi alta face, dar în sens pozitiv.

Am învăţat că uneori este bine să te uiţi dincolo de cuvinte şi să măsori matematic faptele. Ori numai în acest an sute de înfrăţiri au avut loc, zeci de mii de moldoveni au vizitat România cu ajutorul societăţii civile, dar cu infrastructura de stat pusă la dispoziţie, zeci de milioane de euro au fost trimişi dincolo de Prut direct la autorităţile locale. Între timp, s-a făcut rost de bani pentru finalizarea interconectării energetice, iar Transgazul a deschis recent o filială în Republica Moldova şi este pe cale să achiziţioneze infrastructura de transport.

Dacă toate cele de mai sus nu reprezintă calea spre Unire? Sigur că preşedintele actual mai vede un mandat în faţă şi nu simte nevoia să strige sus şi tare, pe de altă parte pare a împinge de la spate cu fapte bune.

Igor Dodon o coteşte spre România

În mai multe interviuri acordate recent preşedintele României a recunoscut cu sinceritate că Republica Moldova are perspectiva de Unire cu România. S-a mai plâns de asemenea că Federaţia Rusă l-a lăsat din braţe, fapt asupra căruia mai mulţi analişti atrăseseră deja atenţia.

„Dacă, cumva, la o anumită etapă, cineva din Chişinău va decide să se unească cu România, Transnistria trebuie să aibă dreptul la autodeterminare şi la înfiinţarea propriului stat recunoscut de toţi. Apropo, acest lucru este prevăzut în Legea privind statutul Găgăuziei“, avea să declare, potrivit adevarul.ro.

„Dacă noi nu vom reuşi asta şi se va păstra ceea ce avem în ultimii 7-8 ani, eu mă tem că peste zece ani Moldova ar putea să nu mai existe. Eu nu vreau acum să sperii pe nimeni, dar dacă nu vor câştiga şi nu vor forma o majoritate forţele promoldoveneşti, noi vom avea probleme foarte dificile. În continuare vom avea o situaţie grea pe Nistru, dacă în Moldova vin cei care pledează pentru aderarea la NATO, nu pur şi simplu un oficiu să deschidă, dar să adere“, a mai declarat preşedintele Igor Dodon.

Toate sondajele arată creşteri spectaculoase

Toate sondajele din Republica Moldova arată creşteri spectaculoase în ultima perioadă. Nu contează cine le face sau cine le comandă, nu prezintă relevanţă valorile absolute cât mai ales ritmul. Acolo trebuie să ne uităm: că totul se petrece accelerat iar centenarul Unirii este foarte probabil să ne prindă cu procentele atinse.

Urmează un an plin de simbolistică în care toate eforturile din România, de jos în sus, se vor îndrepta către al doilea stat românesc.

Sute de înfrăţiri la nivelul autorităţilor locale au avut loc în 2017. Procedura birocratică face în aşa fel încât investiţiile şi atenţia să nu vină în acelaşi an(bugete deja votate, actele oficiale durează mai mult decât înţelegerea frăţească între primari etc...). Asta înseamnă că începând cu 2018 bătălia pentru Unire se va muta cu precădere la nivelul autorităţilor locale, acolo unde edilii simt cel mai bine comunitatea. Acest fenomen va muta irevocabil procentele Unirii în sus.