Franţa-România: Divided by one wor(l)d ...romi

Primul ministru francez, Jean-Marie Ayrault, se află în aceste zile în România, o vizită impresionantă ca "alai" (mai mulţi miniştri dar şi oameni de afaceri sau... studenţi romi din Franţa, printre ei aflându-se şi Anina Ciuciu!).

Evenimentul a atras atenţia canalului francez de televiziune France 24, versiunea în limba engleză, care a pus o întrebare curioasă în emisiunea de joi, 11 iulie, seara la orele 21H30: cum, când, de ce şi cum de a devenit, în timp, relaţia franco-română, o ecuaţie definită de un singur cuvant, romi? O întrebare la care am încercat să răspund, în direct, ştiind că unul dintre motivele vizitei în România îl constituie tocomai problema romilor în Hexagon. Pentru că aceştia sunt, potrivit opiniei largi – politicieni, mass-media, populaţie – prea numeroşi, prea periculoşi, prea greu de gerat.

Am încercat deci să explic, ajutată de colega mea de la Bucureşti, Alexandra Spânu, cea care lucrează şi trăieşte la Bucureşti. Cea care mi-a spus, destul de surprinsă de punctul meu de vedere, că presa din România nu a menţionat nimic despre o asemenea degradare a relaţiilor franco-române... Totuşi, opinia mea este că această problemă a romilor otrăveşte de fapt, de mai mulţi ani, relaţiile franco-române.

Şi mă explic.

Relaţiile care există între cele două ţări de mai multe secole s-au degradat în ultimii zece ani, dar nu doar din cauza romilor care, unii dintre ei, provoacă probleme în Franţa sau Europa, ci şi din cauza unui complex amalgam de evenimente, printre ele numărându-se, evident, şi faptul că piaţa muncii nu este deschisă în totalitate pentru români, romi sau nu, dar şi pentru că majoritatea românilor sunt văzuţi în Franţa ca fiind posibili delincvenţi: şi nicidecum drept oameni care au muncit, care au o diplomă şi care au decis să plece în căutarea unei vieţi mai bune. Deci e vorba de prejudecăţi mai mult decât despre motive serioase de discriminare.

Apoi, dacă am fi cu toţii cinstiţi până la capăt am recunoaşte că romii sunt cetăţeni europeni şi că, asemeni tuturor europenilor, au dreptul de a circula, printre altele... Problema lor de integrare, în orice societate, nu doar franceză, care nu este una globală ci una cazuală, ar trebui să fie rezolvată la nivel european, şi nu fiind trimişi dintr-o ţară în alta, ca o minge de ping-pong. Pasând problema de la o ţară la alta nu va duce la rezolvarea ei.

Este adevărat că primul ministru francez a caracterizat problema romilor ca devenind foarte greu de gerat iar recentele puseuri naţionalist-franceze împotriva lor o dovedesc: tensiunea socială, pe fond de criză, creşte în Hexagon. Dar el a primit un răspuns bun din partea omologului român, Victor Ponta, care i-a spus că ar aprecia dacă ONG-urile ar da dovadă de mai mult pragmatism şi eficienţă în programele pentru romi. Guvernul român încearcă de exemplu să implementeze programe educaţionale pentru copiii romi, şi militează pentru eradicarea discriminării la angajare. Cred că prezenţa consilierului pentru romi Damian Drăghici, pe lângă guvern, a contat extrem de mult în acest sens. Dar nu trebuie să uităm şi că romii reprezintă doar o mică parte din proiectele pe care le împărtăşim cu francezii... Lista priorităţilor include proiecte sociale, economice, politice, europene... agricultură, apărare, iar ultimul în dată s-a concretizat prin sprijinul concret pe care Cristian Mungiu, regizor român premiat la Cannes şi numit cavaler al Legiunii de Onoare în primăvara aceasta, l-a acordat Parisului în impunerea vetoului în domeniul excepţiei culturale!

În concluzie, poate că ar trebui, cu toţii, să ne focalizăm pe romi ca persoane, nu ca probleme, astfel vom găsi poate o soluţie. Cu ajutorul executivului de la Bruxelles, nu singuri, fiecare în colţul nostru, în ţara noastră...cu o foarte egoistă, naţionalistă, şi chiar antieuropeană abordare...