Speranţa era că îndeplinirea acestei cereri l-ar fi mulţumit pe Adolf Hitler şi l-ar fi oprit. Doar că planul lui era altul, după cum ştim astăzi. Un an mai târziu Germania invadează Polonia şi începe Al Doilea Război Mondial, în care mor aproape 70 de milioane de oameni.  
M-am întrebat, cu fiecare documentar văzut şi cu fiecare carte citită, de ce au stat liderii europeni să se uite la mişcările lui Hitler, în loc să intervină, în forţă, dacă era cazul. De ce au negociat cu el. Sigur, erau doar 20 de ani de la sfârşitul Primului Război Mondial, nimeni nu-şi dorea un nou conflict. Nimeni în afară de Hitler, iar asta ar fi trebuit să fie suficient.

Mă uit uluită acum la aceeaşi lipsă de reacţie a liderilor politici europeni faţă de agresiunea teroristă. Iar lipsa de reacţie nu face decât să încurajeze ofensiva inamicului.

Sâmbătă, la 3 zile de la atentatele de la Bruxelles, revendicate deja de Statul Islamic, un jihadist belgian postează un video în care spune: "Atât timp cât bombardaţi musulmani cu avioanele voastre F-16, vă vom ucide poporul". Hitler n-a fost atât de clar. Asta în timp ce primarul din Bruxelles decide să anuleze, din motive de securitate, marşul împotriva terorii programat pentru duminică. Oh, ironia.. Cu o zi înainte zeci de oameni muriseră în Bagdad, într-un atentat, pentru ca duminică alţi 69 să moară în Pakistan, într-un atac asupra catolicilor care sărbătoreau Paştele.

E peste tot! Şi nu se va opri. Poate o definiţie nouă a războiului ar ajuta? Nu mai e la baionetă, nu vine cu Panzere, nu doreşte teritorii pentru a reface imperii pierdute. Se poartă acum cu bombe făcute artizanal şi detonate la noi acasă. Se organizează pe telefoane mobile cu cartele preplătite cumpărate din România. Sau pe reţele sociale. Se postează video-uri pe youtube. Are toate avantajele tehnologice de astăzi. Să ne uităm la definiţia veche e o greşeală. Războiul nu va mai fi niciodată ca acum 70 de ani. Istoria se repetă, dar schimbă enunţurile. De data asta nu e Germania şi războiul arată altfel. E imperios să ne adaptăm la definiţia nouă.

Joi la Washington, se întâlnesc 50 de şefi de state din toată lumea pentru Summit-ul de Securitate Nucleară. La sfârşitul Războului Rece, SUA şi Rusia au căzut de acord să-şi reducă arsenalul nuclear. De atunci însă Rusia a oprit negocierile, iar Vladimir Putin nu va veni la Summit. Între timp, Coreea de Nord, India şi Pakistan îşi continuă programele nucleare, iar specialiştii spun că centralele nucleare din Belgia erau ţinta iniţială a teroriştilor care s-au detonat pe aeroportul Zaventem.

Dacă vor reuşi să ajungă acolo, e sfârşitul.

Nu pot să spun care e soluţia, nu sunt nici expert, nici lider politic. Nu ştiu dacă e posibilă negocierea. Dacă e, n-ar trebui să fie una pe sub masă ca în ‘38. Cred că suntem deja în război. Şi mi-e greu să pricep de ce ne purtăm ca şi cum ar fi pace.