Cum îşi negociază aleşii de la Bruxelles viitoarele funcţii. Un caz „made in EU”

Afiş electoral înaintea europarlamentarelor, pentru partidul „Noua Democraţie”, în Atena FOTO Reuters

Campania pentru alegerile europarlamentare se află pe ultima sută de metri, însă pregătirile pentru negocierile posturilor europene sunt în toi în spatele cortinei de la Bruxelles. Astfel, ascunse sub aparenţa unor gesturi lipsite de semnificaţie la prima vedere, politicienii europeni îşi creează avantaje faţă de adversari, prin terţi.

Una dintre cele mai importante bătălii se duce pentru şefia Comisiei Europene, decisă anul acesta de formaţiunea cu cele mai bune rezultate la alegerile care se vor încheia duminică, 25 mai. Popularii europeni sunt umăr la umăr cu social-democraţii în ultimele sondaje, urmaţi la distanţă considerabilă de liberali. Cu toate acestea, se pare că liberalii de la ALDE vor fi în miezul negocierilor pentru alegerea unui preşedinte al Comisiei Europene, după ce rezultatele strânse dintre ocupanţii primelor două locuri vor conduce la necesitatea formării unor coaliţii pentru majoritate, potrivit experţilor. Deşi candidatul liberal la şefia CE, belgianul Guy Verhofstadt speră că va putea negocia numirea sa printr-o alianţă cu una din cele două formaţiuni principale, PPE sau PES, este greu de crezut că popularii europeni sau socialiştii vor rata şansa de a numi un preşedinte CE din rândul lor. Specialiştii în afaceri europene au sugerat că au fost pregătiţi deja candidaţii din flancul doi al PPE şi PES, Michel Barnier şi Helle Thorning-Schmidt, fapt ce demonstrează negocierile subterane cu terţi, precum ALDE.

Lupta este însă crâncenă, iar candidaţii principali promovaţi de partidele europene nu se pot resemna anticipat cu o înfrângere. Unul dintre cazuri este acela al socialistului Martin Schulz, actual preşedinte al Parlamentului European şi candidat la şefia Comisiei Europene. Încă din 2013, Schulz şi-a făcut remarcată dorinţa de a schimba postul de preşedinte al puterii legislative a UE, pentru cel, mult mai ofertant desigur, de şef al organului executiv al Uniunii Europene. Recent, surse de la Bruxelles au indicat modul în care Schulz încearcă să obţină un as în mânecă, prin favoruri imposibil de refuzat către liberali, o tactică răspândită pe toate palierele scenei politice din lume.

În acest sens, Schulz s-a folosit recent de puterea oferită de poziţia de preşedinte al Parlamentului European pentru a evita sancţionarea europarlamentarului ALDE, Louis Michel, pledând pentru clemenţă în cazul celui menţionat, deşi Comisia de etică argumentase neregulile sesizate în cazul fostului comisar european, acuzat de lobby în favoarea companiilor de IT. Nu este vorba de un simplu eurodeputat din peste 750 prezenţi la Bruxelles, ci de un personaj cheie atât în rândurile liberalilor europeni, cât şi pe scena politică din Belgia.

Politician belgian din cadrul Mişcării Reformatoare, partid liberal, Louis Michel a deţinut funcţii de rang înalt în politica de la Bruxelles, fiind ministru de Externe al Belgiei în timpul mandatului de premier al lui Guy Verhofstadt, actual lider al ALDE. Ulterior, Michel a devenit comisar european pentru Dezvoltare şi Ajutor Umanitar în timpul primul mandat de preşedinte al Comisiei Europene al lui Jose Manuel Barroso, între anii 2004 şi 2009, fiind ulterior ales europarlamentar. 

În urmă cu şase luni o televiziune flamandă din Belgia a dezvăluit lobby-ul puternic pe care Michel îl făcea împotriva proiectului de lege privind protecţia datelor la nivelul UE, o viitoare directivă contestată puternic de marii giganţi din IT, precum Facebook, Google sau Amazon. Propunerea de lege, iniţiată de eurodeputatul german din partea Verzilor, Jan Albrecht, impune marilor companii de internet obligaţia de a obţine acordul prealabil al persoanelor pentru folosirea datelor lor personale, cu riscul aplicării de amenzi. Comisia pentru libertăţi publice din Parlamentul European a adoptat, la sfârşitul lunii octombrie 2013, propunerile formulate de Comisia Europeană privind controlul transferurilor de date personale ale cetăţenilor din UE şi sancţionarea folosirii lor necorespunzătoare. 

Fostul comisar european a fost acuzat că a depus peste o sută de amendamente în defavoarea protejării vieţii private, amendamente care s-au bazat în parte pe argumentele unor grupuri de lobby. Circa 158 de amendamente care sunt împotriva protecţiei vieţii private au fost depuse în numele lui Michel în cadrul dezbaterilor din Parlamentul European privind legislaţia europeană, a relatat presa belgiană atunci referindu-se la un studiu al site-ului Lobbyplag, care analizează influenţa exercitată de lobbyişti în UE.

Cotidianul flamand De Morgen a calificat drept «dubios» rolul jucat de europarlamentar, ale cărui amendamente reluau uneori cuvânt cu cuvânt argumentele lobbyiştilor care susţin interesele marilor operatori de internet.

Louis Michel, afiliat grupului ALDE (Alianţa Liberalilor şi Democraţilor pentru Europa), a dat asigurări în privinţa bunei sale credinţe, afirmând că aceste amendamente au fost depuse sub formă electronică de un asistent. ‘Nu am văzut niciodată, nici nu am ştiut, nici nu am semnat fizic vreunul dintre aceste amendamente’, a declarat el agenţiei belgiene de presă Belga în noiembrie.  Asistentul şi-a prezentat demisia, luând asupra sa vina, însă justificările lui Michel au fost rapid desfiinţate, deoarece procedurile din PE implică ca europarlamentarii să semneze fiecare document prezentat drept amendament şi să îl susţină verbal în sedinţele comisiilor parlamentare. Devine astfel imposibil de crezut că eurodeputatul belgian nu a ştiut ce conţine niciunul dintre cele peste 150 de amendamente.

Un caz pe care preşedintele Parlamentului European decide, în ciuda poveştii cusute cu aţă albă, sesizată şi de Comisia de Etică din PE, să îl treacă cu vederea, motivând că eurodeputatul belgian a dat dovadă de bunăvoinţă prin recunoaşterea erorilor de organizare din cadrul biroului său şi le-a remediat.  Un pas aparent de neînţeles înainte de alegerile europene, însă facil de desluşit după evaluarea mizei adevărate: şefia Comisiei. Nu în ultimul rând, trebuie menţionat un amănunt care poate face diferenţa: Louis Michel este un apropiat al lui Guy Verhofstadt...

Rămâne de văzut cum îi va răsplăti Louis Michel bunăvoinţa, deloc ieftină, socialistului Schulz. Experienţa în lobby nu-i lipseşte cu siguranţă. De cealaltă parte însă, va fi interesant de observat ce oferte le vor face popularii, liberalilor, în această cursă aprigă pentru funcţia - cheie a motorului european...