Cum încalcă salvarea Ciprului o regulă a sistemului bancar veche de 80 de ani

Ajutorul oferit Ciprului de către UE impune condiţii mult mai dure, fără precedent

De la ţară la ţară, criza economică europeană a luat forme diferite, iar Cipru este cel mai recent stat care se confruntă cu riscul prăbuşirii financiare. Băncile cipriote sunt pe marginea prăpastiei din cauză că au acordat împrumuturi pe care populaţia nu le poate înapoia, ceea ce a forţat ţara să ceară ajutor Uniunii Europene.

Săptămâna trecută, UE şi preşedintele Ciprului au anunţat noii termeni asupra cărora au căzut de acord pentru a asigura împrumutul necesar pentru a preveni falimentul sectorului bancar cipriot şi, mai important, pentru a preveni răspândirea panicii în restul Europei, notează George Friedman, politolog american şi director al institutului de analize geopolitice si militare, „Stratfor“.

Ceea ce diferenţiază acest ajutor dat Ciprului de cele acordate Greciei, Irlandei sau altor ţări, sunt condiţiile mult mai dure pe care Bruxelles le-a impus, din cauza originii dubioase a unor depozite uriaşe, dar şi din cauza dimensiunilor reduse ale sistemului bancar cipriot. 

Pentru că deţine surse de capital peste capacitatea sectorului bancar, Bruxelles a solicitat ca ţara să strângă o parte din fondurile necesare de la propriii deponenţi, prin taxarea anumitor depozite. Aceast acord va submina un principiu sacru al domeniului bancar în cele mai multe ţări industrializate: siguranţa depozitelor. Acest lucru va stabili un precedent nou şi destabilizator în Europa, atrage atenţia Friedman.

Dilema Ciprului

Cu ani de zile înaintea crizei, Cipru s-a promovat ca un centru financiar offshore, prin crearea unui sistem de taxe şi de reguli bancare care au făcut depunerea banilor în această ţară să fie atractivă pentru străini. Drept rezultat, sectorul financiar cipriot a ajuns să fie considerat supradimensionat în raport cu economia insulei, având în vedere că este de opt ori mărimea Produsul Intern Brut al ţării şi implică o parte substanţială din forţa de muncă a ţării. Un efect negativ al acestei strategii a fost că odată cu problemele din sectorul financiar, restul economiei nu a fost îndeajuns de mare pentru a stabiliza băncile, aşa că este nevoie de ajutor financiar extern, susţine Friedman.

Dacă sistemul bancar s-ar prăbuşi, Cipru s-ar confrunta cu haosul, deoarece sistemul de asigurări este insuficient pentru a acoperi solicitările deponenţilor. UE nu ar putea risca contagiunea sistemului financiar, iar Bruxelles nu poate, pur şi simplu, să salveze un întreg sistem bancar din cauză că va crea un precedent şi nu există nici susţinere politică pentru o salvare totală.

Deşi oficial Germania nu este de acord cu aceste pachete de salvare, ea beneficiază imens de pe urma acestora, pentru că depinde foarte mult de exporturi şi UE este foarte importantă pentru aceste exporturi fiind o zonă liberă pentru comerţ. Deşi Germania importă foarte mult din restul ţărilor UE, o ruptură în zona liberă de comerţ ar fi catastrofală pentru economia statului.

O limită mai dură

Sub îndrumarea Germaniei, UE a făcut o cerere extraordinară ciprioţilor: impunerea unei taxe pe depozitele din cele două cele mai mari bănci ale ţării.

Încă de la criza financiară globală a anilor '20, toate ţările avansate din punct de vedere industrial au operat pe principiul fundamental că depozitele bancare sunt sigure. Aceste depuneri bancare nu au fost văzute ca obligaţiuni pentru care se plăteşte o anume dobândă şi care se vor devaloriza dacă banca dă faliment. Depozitele au fost privite ca plasare de bani complet lipsită de riscuri.

Bruxelles a solicitat ca fondurile necesare pentru salvarea Ciprului să fie plătite, parţial, chiar de către deponenţii băncilor. Cei care susţin această măsură au atras atenţia că mulţi dintre deponenţi nu sunt ciprioţi, ci străini, în majoritate ruşi. Aşadar, această taxă nu-i viza pe oamenii obişnuiţi, ci pe ruşii dubioşi, spune Friedman.

Nu există îndoială că „ruşii dubioşi“ au bani depuşi în Cipru. Dar la fel au şi ciprioţii obişnuiţi şi companiile cipriote, inclusiv cele europene, care fac afaceri în Cipru şi care au nevoie de bani pentru salarii. Propunerea poate părea o încercare de a pune mâna pe banii ruşilor, dar de fapt va lua şi din banii ciprioţilor.

Un nou precedent

Cu alte cuvinte, siguranţa banilor din bancă ai oamenilor de afaceri depinde de condiţia financiară a băncii şi de politica Uniunii Europene, explică „Stratfor“. Ceea ce până acum a fost un paradis fiscal (niciun risc şi profit minim), acum s-a transformat în profit minim şi riscuri necunoscute.

Europenii încălcă o regulă aflată în vigoare încă din anii '30. Nu au făcut-o cu inima uşoară şi nici pentru că aşa au vrut ei, dar au făcut-o, conchide Friedman în analiza sa pentru „Strafor“.