Turkmenistanul, sufocat de cultul personalităţii, e la un pas de colaps

Odată cu găzduirea unui important eveniment economic regional, Turkmenistanul încearcă să îşi prezinte strălucirea superficială, dar realitatea este că cetăţenii săi suferă de foame şi ţara se află pe marginea prăpastiei.

Bărbaţi îmbrăcaţi în blănuri albe călăresc cai prin stepă, rânduri de maşini moderne strălucesc în soare, păsări flamingo roz se dau în spectacol pe fundalul unui cer albastru şi un iaht alb traversează apele turcoaz ale Mării Caspice.

Acestea sunt scene idilice dintr-un filmuleţ de un minut ce promovează Forumul Economic Caspic, care reuneşte în perioada 11-12 august şefi de state din Iran, Rusia, Azerbaijan şi Kazahstan, în staţiunea Avaza, prezentată de Ministerul de Externe ca „Las Vegas-ul” ţării.

Imaginile duc cu gândul la o naţiune fericită şi prosperă.

Dar realitatea pentru cei 5,85 milioane de oameni care trăiesc în acest stat autoritar izolat este total diferită. Controlul strict asupra presei înseamnă că informaţia se prelinge cu greu în afara ţării, dar încălcarea drepturilor omului este ceva obişnuit, activiştii dispărând deseori; de asemenea, munca silnică este un aspect îngrijorător, potrivit Human Rights Watch.

Ca naţiune izolată, Turkmenistanul rivalizează cu Coreea de Nord. Puţin peste 6.000 de persoane au vizitat ţara în 2016, potrivit presei locale. Obţinerea vizelor de intrare în ţară este deosebit de grea şi staţiunea Avaza rămâne goală în cea mai mare parte a anului, notează CNN.

Ani de zile, Turkmenistanul a reuşit să supravieţuiască din rezervele sale de gaze naturale. Însă odată cu prăbuşirea preţului gazelor, din ultimii ani, situaţia s-a agravat – un raport recent al think tank-ului britanic Foreign Policy Center sugerează că ţara din Asia Centrală este pe punctul de a se prăbuşi.

„Nu există suficientă hrană în magazinele de stat, aşa că, în fiecare dimineaţă, oamenii trebuie să stea la coadă ore întregi pentru a cumpăra făină, pâine sau zahăr”, spune Ruslan Myatiev, care conduce site-ul independent de ştiri Turkmen.news din Olanda şi care primeşte informaţiile de la o reţea de informatori locali.

Pe lângă problemele economice, despotul ţării, Gurbangulî Berdîmuhamedov, este absent încă de la mijlocul lunii iulie, apărând la televiziunea de stat doar de trei ori, postul transmiţând, în trecut, zilnic activităţile preşedintelui.

Odată cu forumul economic din această săptămână, criticii sunt nerăbdători să vadă dacă liderul Turkmenistanului va apărea în persoană.

O naţiune izolată 

Atunci când şi-a câştigat independenţa faţă de URSS în 1991, Turkmenistanul era un teritoriu dominat de triburi pastorale cu diferie rădăcini etnice.

Preşedintele Saparmurat Niiazov, un fost aparatcic sovietic, a început să creeze o identitate naţională pentru ţara sa, „ţesând-o în jurul propriei sale personalităţi şi prezentându-se pe sine ca pe întruchiparea acelor idealuri naţionale”, scrie în raportul Foreign Policy Center.

Statuia lui Saparmutat Niiazov din Aşgabat

În 2001, Niiazov a scris o istorie revizionistă a ţării intitulată „Ruhnama” (în traducere, „Cartea Sufletului”), pe care copiii de şcoală şi funcţionarii publici trebuiau să o înveţe pe de rost. În capitala Aşgabat, un monument mecanic gigant al cărţii, pictat în culori ţipătoare, se deschide la ora 20:00, în fiecare seară, printr-un spectacol de lumini şi difuzări audio ale pasajelor din text.

Primul preşedinte al Turkmenistanului a construit şi un parc de distracţii de 50 de milioane de dolari în oraş, bazat pe legendele locale şi a redenumit lunile anului după figuri istorice, precum poetul Magtymguly, fondatorul aproape mitologic al naţiunii turkmene Oguz. Acesta a construit şi o statuie aurie gigantică cu el însuşi în Aşgabat, care se roteşte în aşa fel încât să fie permanent cu faţa spre soare. Din motive care nu sunt clare, primul preşedinte turkmen a interzis baletul, opera şi dinţii din aur.

Niiazov a domnit în anii de aur când preţurile la gaze erau ridicate şi Rusia plătea pentru resursele ţării cu bani gheaţă. Însă a eşuat în a diversifica economia. Atunci când a murit, în 2006, Gurbangulî Berdîmuhamedov, de meserie dentist, şi fost ministru al Sănătăţii, a fost ales să-i urmeze.

„Un cult al personalităţii a fost înlocuit de altul”, a spus Ruslan Tuhbatullin, jurnalist la publicaţia Cronicile Turkmenistanului, din Viena, Austria.

În 2012, Berdîmuhamedov a introdus alegerile cu mai multe partide, dar ultima dată când Turkmenistanul a mers la urme, în 2017, preşedintele a fost reales cu 98 la sută din voturi. Turkmenistanul are şi un parlament ales, dar este plin de partide loiale preşedintelui.

Presei de stat îi place să-l portretizeze pe preşedintele de 52 de ani ca un „supraom”, cu un număr infinit de talente. El este înfăţişat deseori călărind, abordând rolul de DJ, cântând la chitară cu nepotul său, jucându-se cu pisoi sau ridicând lingouri de aur în timpul întâlnirilor ministeriale. De asemenea, se presupune că Berdîmuhamedov a scris peste 40 de cărţi, pe teme precum ceai, medicină naturistă şi cai, potrivit Cronicilor Turkmenistanului.

În Aşgabat, el a transformat clădirile terne într-un spectacol sclipitor, care are rolul de a distrage atenţia de la situaţia economică precară a ţării. Un francez, care a locuit un an la Aşgabat, în 2013, lucrând pentru o firmă de construcţii, a declarat pentru CNN sub condiţia anonimatului că îşi aminteşte „un oraş acoperit de marmură albă, fără branduri străine, teatre imense goale şi portrete ale preşedintelui la fiecare colţ de stradă”. În ultimii ani, a fost construit un aeroport de 2,3 miliarde de dolari, sub forma unei păsări, precum şi un „sat olimpic” de 5 miliarde de dolari pentru Jocurile Asiei de Arte Marţiale şi sporturi în sală din 2017. În 2013, Aşgabat a fost inclus în Cartea Recordurilor pentru numărul său de clădiri construite din marmură albă.

Aeroportul în formă de pasăre din Aşgabat FOTO AFP

„Niiazov a fost un produs al sistemului sovietic şi, în consecinţă, a guvernat singur, bazându-se pe agenţiile de forţă”, a spus Bayram Shikhmuradov, redactor la platforma de ştiri Gundogar, care funcţionează din Dubai. De când a preluat puterea, Berdîmuhamedov s-a înconjurat de membri ai familiei sale şi de afacerişti puternici.

„Corupţia este o trăsătură caracteristică vieţii economice a Turkmenistanului”, se arată în raportul Foreign Policy Centre. „Legăturile de familie şi loialitatea politică sunt factorii principali care determină acordarea contractelor”. În 2018, Transparency International a plasat Turkmenistanul pe locul 161 din 179 de state în Indicele de Percepţie a Corupţiei.

În acest climat opresiv, părerile contrare puterii nu sunt tolerate.

„Există interdicţii de circulaţie noaptea şi restricţii în timpul celebrărilor Ramadanului, pentru a preveni adunările mari”, a spus Adam Hug, care este unul dintre autorii raportului Foreign Policy Center.

Nu există presă independentă şi cele mai multe site-uri străine sunt blocate, potrivit grupului Freedom House.

„Oamenii instalează antene de satelit pentru a urmări canalele ruseşti sau turceşti sau folosesc VPN-uri (n.r. reţele private virtuale) pentru a ocoli cenzura online, dar guvernul a dus recent o campanie împotriva lor”, a povestit Tuhbattulin.

Cei care îndrăznesc să-şi exprime o părere diferită de cea a guvernării sunt arestaţi.

Reporteri fără Frontiere a catalogat Turkmenistanul ca fiind ţara cea mai rea în ceea ce priveşte libertatea presei – luând locul Coreei de Nord. 

Foamete în rândul populaţiei

La sfârşitul anului 2018, ţara deţinea în jur de 10 la sută din toate rezervele ştiute  de gaze naturale, în total 19,5 trilioane de metri cubi, potrivit BP. În primii 25 de ani de independenţă, Rusia a fost cel mai mare client al Turkmenistanului. Însă în 2016, Gazprom a încetat că mai achiziţioneze gaz din Turkmenistan, după o dispută legată de preţ şi o creştere a importurilor în China. 

Între 2010 şi 2018, comerţul cu gaze între cele două ţări a crescut de 10 ori, potrivit lui Anceschi. În 2018, Beijingul a cumpărat aproape 95 la sută din gazul Turkmenistanului, conform statisticilor grupului energetic BP.

„Dar China nu plăteşte pentru el în bani lichizi”, spune Anceschi. Ca parte a iniţiativei Centura şi Drumul, compania de stat China National Petroleum Company a dezvoltat câmpul cu gaze Galkiniş şi a construit conducta folosită pentru a transporta gazul în China. Turkmenistanul a plătit factura, cu ajutorul unor împrumuturi chineze de 10 miliarde de dolari, potrivit unui raport al Centrului pentru Studii Strategice şi Internaţionale, un think tank american.

„Mare parte din veniturile generate de vânzarea gazelor sunt folosite acum pentru a plăti această datorie”, explică Anceschi.

Prăbuşirea preţului gazelor naturale, de la 350 de dolari la 185 de dolari pe 1.000 de metri cubi între 2014 şi 2017 nu a ajutat. „Turkmenistanului îi lipsesc acum banii cash pentru a plăti pentru importurile sale”, a spus Adam Hug. Până de curând, ţara importa cantităţi mari de grâu, care este nelipsit din dieta locuitorilor, din Kazahstan. Din cauza secetei, grâul este din ce în ce mai puţin şi guvernul a introdus raţii.

În capitala Aşgabat, fiecare familie are acum dreptul la doar un kilogram de făină; în Dashoguz, un oraş din nord, clienţii pot cumpăra până la 5 kilograme, potrivit informaţiilor venite de la Turkmen.news şi radio Azatlyk.

„La acest moment nu există o foamete răspândită peste tot, dar unii oameni sunt înfometaţi”, a spus Myatiev, de la Turkmen. news. 

Unde este preşedintele

Berdîmuhamedov este cunoscut ca „Arkadag” sau „protectorul”. Însă în ultimele săptămână au existat multe speculaţii legate de condiţia sa.

Serviciul de presă al preşedintelui a anunţat, în iulie, că Berdîmuhamedov este într-o vacanţă de o lună şi a publicat un video cu el jucându-se cu pisici şi cu nepoţii săi.

 Însă la mai puţin de o săptămâna distanţă, au început să circule zvonuri pe social media legate de faptul că liderul ar fi murit în urma unei insuficienţe renale. Alte informaţii spuneau că mama sa ar fi fost în stare critică la o clinică din Germania.

Deşi oficialii nu au comentat cu referire la absenţa conducătorului, televiziunea de stat a transmis imagini cu el inspectând proiecte de construcţie. Observatorii au notat însă că acestea fuseseră filmate cel mai probabil în luna mai. Însă ultimul video în care liderul turkmen poate fi văzut înconjurând cu o maşină de raliuri faimoasa „Poartă a Iadului” pare a fi recent.