Întrebarea acum este aceea dacă nu cumva demografia se va dovedi mai puternică şi decât democraţia? 

Raportul dintre bărbaţi şi femei la nivel global a fost mereu o constantă – în ultimele secole, de când se fac măsurători demografice, relaţia a fost de aproximativ 105 bărbaţi la 100 de femei. În lumea contemporană, însă, asistăm la creşterea dezechilibrelor demografice între cele două genuri. Această perturbare demografică constituie un factor major de schimbare, pe care ar trebui să îl luăm în considerare pentru a înţelege fenomenele globale la care asistăm.

De fapt putem vorbi despre o „masculinizare demografică” forţată în Asia şi Orientul Apropiat, care este oglindită în „feminizarea demografică” din lumea Occidentală şi scăderea natalităţii din Europa de Vest. Situaţia este cel mai bine exprimată de raportul bărbaţi/ femei din China comunistă, unde s-a ajuns la un raport de 163 de bărbaţi la 100 de femei.

Ce se întâmplă cu acest „surplus de bărbaţi”, tineri care nu vor avea niciodată şansa de a se căsători şi de a face copii ori de a duce vieţi sexuale normale? După cum arăta Mara Hvistendahl, care a studiat îndeaproape efectul politicilor de control al natalităţii în China, strategiile guvernului chinez, menite iniţial stopării creşterii demografice, au dus la o situaţie catastrofală. Iar în următorul deceniu falia demografică va fi imposibil de închis.

Am ajuns aici tot datorită tehnologiilor performante. Capacitatea de a stabili sexul copiilor încă din primele etape ale dezvoltării ne permite astăzi să practicăm o „selecţie artificială” la nivel global. Spre spaima lui Darwin, omenirea dispune astăzi de aparate care ne asigură un control tot mai eficient al selecţiei descendenţilor. Tehnici moderne de scanare, incluzând ecografia şi amniocenteză, sunt tot mai ieftine, accesibile şi, din păcate, sunt utilizate pentru scopuri primitive. Infanticidul fetelor, fenomen cunoscut încă din epoca ocupaţiei coloniale, a fost înlocuit cu infanticidul pre-natal. Astfel că nu numai în China dezechilibrele s-au accentuat.

Hvistendahl (în volumul Unnatural Selection. Choosing Boys over Girls and the Consequences of a World Full of Men, Public Affairs, 2011) arată că procesul acesta este extrem de rapid şi în India, unde devalorizarea femeilor, cuplată cu tehnologiile moderne de scanare intra-uterină, a făcut ca raportul natural să se schimbe, astăzi existând un „deficit” de 65 de femei pentru fiecare 100 de bărbaţi indieni. În ţări precum Emiratele Arabe, Quatar sau alte state din Orientul Apropiat raportul dintre bărbaţi şi femei este de 2 femei la 5 bărbaţi. Dacă la această situaţie adăugăm poligamia, cultivată în culturile orientale de tip musulman, vedem cum dezechilibrul se accentuează profund.

După cum observăm cu groază astăzi în zonele controlate de către fundamentaliştii radicali din Siria şi Irak, unul dintre scopurile declarate ale acestora este controlul asupra femeilor şi asupra reproducerii. Scenarii de groază, prezentate publicului global de către puţinii ziarişti şi supravieţuitori ai sclavagismului sexual care se derulează sub masca unei noi ordini religioase, arată cum femei yazide sunt luate în captivitate şi vândute ca sclave, cum fete tinere sunt atrase într-un tip de societate construită pe bazele şovinismului sexual.

De fapt, aşa cum demonstra Gerda Lerner în studiul clasic despre Crearea patriarhalismului, violenţa sexuală împotriva femeilor, prin violuri şi sclavie sexuală, au fost forme de război încă din epoca bronzului. Există dovezi că recentele conflicte dintre lumea occidentală şi cea orientală trebuie văzute din această perspectivă şi nu doar din punctul de vedere economic sau ideologic. Într-un studiu deja clasic Inglehart şi Norris au descris acest fenomen drept „ciocnirea sexuală a civilizaţiilor” (parafrazându-l pe Huntington), pentru că suntem martorii unei sciziuni între statele care acceptă eliberarea sexuală a femeilor şi ţările unde există un control brutal al sexualităţii feminine, exercitat de către o minoritate masculină abuzivă.

Pericolele pe care dezechilibrul demografic le generează pe termen lung vin dintr-o întrebare simplă, pusă în urmă cu câteva decenii de către economistul Arartya Sen, laureată a premiului Nobel. În condiţiile în care „lipsesc” aproape 100 de milioane de femei la nivel global şi dacă ne uităm la harta distribuţiei sexuale (fotografie jos) observăm cu uşurinţă că există o „centură a dezechilibrelor” care urmează îndeaproape zonele de conflict contemporane. Ţările din Orient şi din Nordul Africii, care furnizează cel mai mare număr de conflicte sunt cele unde raportul dintre bărbaţi şi femei este alterat. Ca un termen de comparaţie (conform datelor furnizate de ONU pentru 2015), în Statele Unite raportul este invers, 98,3 bărbaţi la 100 de femei.

Harta distribuţiei sexuale

Problema, simplificată, este aceea că există prea mulţi bărbaţi tineri pentru prea puţine femei, din cauza unei selecţii sexuale artificiale, bazată pe preferinţa pentru descendenţi de sex masculin.

La aceasta trebuie să adăugăm alte statistici care arată un proces de declin demografic în Vestul european. Există o scădere drastică a natalităţii în Europa de Vest, unele ţări vor înregistra în viitor un declin al populaţiei de aproape 15% până în 2050 – printre acestea se numără şi România. În plus datele arată indică o realitate tristă, că în Europa 30% dintre sarcini sunt terminate prin avort, iar în Europa de Est rata avortului este extrem de ridicată, 43 din de 1000 de femei avortează. România se numără printre ţările cu cel mai ridicat nivel al avorturilor.

O lume orientală plină de bărbaţi care se ciocneşte cu o lume occidentală îmbătrânită şi redusă demografic, acesta este scenariul pe care îl vedem derulându-se implacabil, cu consecinţe ce nu pot fi decât catastrofale.