INTERVIU Astronautul Chris Hadfield, despre cât de grea e viaţa în spaţiu: „Cred că cel mai bun antidot pentru frică şi panică este competenţa“ VIDEO

Primul astronaut canadian care a păşit în spaţiu şi fost comandant al Staţiei Spaţiale Internaţionale, Chris Hadfield (58 de ani), a acordat un interviu în exclusivitate ziarului „Adevărul“ în care a descris cum se vede lumea din spaţiu şi a vorbit despre noul show de la BBC Earth în care mai mulţi candidaţi trec printr-un proces riguros pentru a afla dacă au ceea ce le trebuie pentru una dintre cele mai dure meserii din Univers.

Chris Hadfield este unul dintre oamenii care au reuşit ceea ce deocamdată pentru majoritatea rămâne imposibil. Chris Hadfield este primul canadian care a păşit în spaţiu, fost inginer şi pilot de luptă la Royal Candian Air Force şi fost comandant al Staţiei Spaţiale Internaţionale. Chris Hadfield a devenit şi un adevărat star după ce a realizat o reinterpretare a celebrei piese „Space Oddity“, a lui David Bowie, la bordul Staţiei Spaţiale Internaţionale.

Acum, Chris Hadfield şi-a pus experienţa şi cunoştinţele dobândite de-a lungul vieţii în slujba programului „Astronauts: Toughest Job in the Universe“, care este difuzat de BBC Earth în fiecare marţi, de la ora 23.00. 

Într-un interviu pentru „Adevărul“, Chris Hadfield a povestit cum la vârsta de nouă ani s-a decis să devină astronaut, cum este viaţa în spaţiu şi cum i s-a schimbat perspectiva asupra lumii după ce a făcut ocolul Pământului de zeci de ori în doar câteva ore. Chris Hadfield este omul care te poate convinge, fără însă a-ţi ascunde că este periculoasă şi grea, că viaţa în spaţiu este la fel ca mersul pe bicicletă. Şi că, de fapt, orice provocare, oricât de imposibilă ar părea, poate fi depăşită dacă eşti dispus să înveţi şi să-ţi depăşeşti limitele.

„Adevărul“: Care a fost momentul exact în care v-aţi decis să faceţi tot posibilul pentru a ajunge în spaţiu?

Chris Hadfield: Am visat că voi deveni astronaut citind volume de since fiction şi uitându-mă la programe de since fiction, ca „Star Trek“ şi „Odiseea Spaţială“. Cred că aceste lucruri mi-au permis să visez la spaţiu. Apoi, ceea ce m-a convins cu adevărat să devin astronaut a fost momentul în care m-am uitat la primii paşi făcuţi de Neil Armstrong pe Lună.

Dar eraţi un copil atunci.

Da, aveam nouă ani. (Râde) Dar fantezia, visurile mele, libertatea de a visa care provenea din volumele şi programele SF pe care le văzusem şi realitatea oamenilor care au zburat în spaţiu şi au făcut ceva ce părea imposibil, toate acestea au fost o combinaţie care i-au oferit unui copil dintr-o ţară care nu avea astronauţi motivaţia necesară de a face tot posibilul pentru a deveni unul. Am avut extraordinara oportunitate de a deveni astronaut şi de a zbura în spaţiu de trei ori, prin American Space Program şi Russia Space Program. Dar totul a început cu visul şi inspiraţia de a-i privi pe alţii.

Cum este viaţa în spaţiu?

Viaţa în spaţiu este foarte grea, tehnică, complicată, dar foarte frumoasă, magică, pentru că eşti uşor, lipsit de greutate şi te plimbi în jurul lumii în fiecare oră. Imaginează-ţi că de azi de dimineaţă până acum deja ai făcut înconjurul lumii de patru ori, ai văzut întreaga lume de patru ori şi nici măcar nu ţi-ai simţit greutatea corpului. Este o cantitate uriaşă de muncă, trebuie să fii neobosit, dar este rafinată.

Aţi simţit vreodată teamă, anxietate?

Este periculos, dar asta nu înseamnă că trebuie să fii îngrozit. De aceea în acest program TV am fost foarte atenţi la modul în care i-am ales pe oameni şi ce fel de oameni am ales. Am încercat să alegem oamenii care au înţeles că este o diferenţă între pericol şi frică. Doar pentru că ceva este periculos nu înseamnă că tu trebuie să fii fricos, să fii înspăimântat. Dacă studiezi, munceşti şi te antrenezi suficient de mult şi înţelegi conceptul, chiar dacă poate fi periculos, vei avea o capabilitatea mai mare de a face faţă situaţiei. Nimic nu a fost înspăimântător în spaţiu, nimeni nu-şi doreşte un astronaut înspăimântat (Râde), ceea ce îşi doresc este un astronaut care să-şi facă treaba chiar şi atunci când lucrurile sunt extrem de periculoase şi foarte solicitante. Iar job-ul unui astronaut este extrem de solicitant şi extrem de periculos, dar este în acelaşi timp magic.

Spuneţi-mi câteva cuvinte despre noul show de la BBC Earth, „Astronauts: Toughest Job in the Universe“.

Am fost astronaut la Agenţia Spaţială Canadiană timp de 21 de ani şi în această perioadă am zburat în spaţiu de trei ori şi am făcut o mulţime de alte lucruri interesante, dar întotdeauna am încercat să împărtăşesc celorlalţi cât mai mult din experienţa mea, am vorbit elevilor în şcoli, am susţinut conferinţe şi când vorbeşti public de sute de ori, poate chiar de mii de ori, îţi dai seama că există o serie de întrebări recurente, lucruri pe care oamenii sunt curioşi să le afle, părţi a ceea ce înseamnă să fii astronaut care îi interesează foarte mult. Şi una dintre cel mai des întâlnite astfel de curiozităţi este ce îţi trebuie pentru a deveni astronaut. Cum pot fi un astronuat? Aş putea fi un astronaut? Când am vorbit cu reprezentanţii BBC am stabilit că în jurul acestei idei va gravita emisiunea noastră: ce îţi trebuie cu adevărat pentru a fi astronaut. Bazându-ne pe experienţa mea am realizat acest show şi l-am transformat într-o selecţie obişnuită a astronauţilor. Au aplicat sute de persoane, am ales 12 finalişti şi am avut o selecţie extrem de riguroasă, exact aşa cum procedăm şi la Agenţiile spaţiale până când descoperim persoana care este cel mai pregătită dintre toţi pentru a deveni astronaut. Este un show în care oamenii pot vedea cum ajungi unul dintre astronauţii lumii şi chiar pot judeca singuri dacă au ceea ce trebuie pentru a deveni la rândul lor astronauţi sau ce ar trebui să schimbe la ei dacă au acest vis.

Atunci vă întreb şi eu: ce-ţi trebuie pentru a deveni astronaut?

În ultima selecţie NASA am avut 18.000 de aplicanţi şi au fost aleşi 12, la ultima selecţie a Agenţiei Spaţiale Canadiene s-au înscris în jur de 800 de persoane şi au fost alese doar două. La show-ul BBC s-au înscris sute de oameni şi am ales unul singur. În toate cele trei cazuri, oamenii care au ajuns în finală au fost foarte asemănători: sunt sănătoşi din punct de vedere fizic şi atletici, au diplome universitare şi, de asemenea, au făcut lucruri interesante în viaţa lor, lucruri care dovedesc că pot lua decizii bune şi că sunt persoane interesante. Cei 12 finalişti sunt foarte reprezentativi pentru genul de oameni doriţi în agenţiile spaţiale, sunt oameni care au escaladat Everestul de două ori, oameni care au escaladat numeroşi versanţi din America de Sud, atleţi olimpici, chirurgi, astrofizicieni, profesori, oameni nu doar cu o singură aptitudine, ci cu diverse. Una dintre candidate este doctor în Fizică Optică şi, în acelaşi timp, o balerină recunoscută la nivel naţional, alta este profesoară de Fizică şi, de asemenea, unul dintre cei mai experimentaţi alpinişti din America de Sud. Oameni interesanţi şi capabili, exact ca cei care sunt la bordul navelor NASA. Pentru a fi astronaut ai nevoie de o capabilitate mentală profundă, de duritate, de abilitatea de a gândi rapid, trebuie să fii perfect sănătos şi să nu ai fluctuaţii de stări, trebuie să fii genul de persoană care se adaptează uşor la mediu şi la alţi oameni, dar şi care poate face un  pas în faţă şi îşi poate asuma rolul de lider, atunci când situaţia o cere. 

O persoană curajoasă, deci.

Cred că cel mai bun antidot pentru frică şi panică este competenţa. Există un oarecare grad de panică şi teamă şi atunci când înveţi să mergi pe bicicletă. Îţi aminteşti când ai mers prima dată pe bicicletă?

Sigur că da.

A fost puţin înspăimântător, ai simţit o mică panică, poate că ai şi căzut, dar cineva te-a învăţat şi te-a ajutat, iar în cele din urmă ai învăţat, iar teama şi panica au dispărut. Bicicleta nu s-a schimbat, a rămas exact la fel, nici sarcina nu s-a schimbat, dar tu ai dobândit nişte aptitudini şi ai devenit pricepută la mersul pe bicicletă. Aşa că nu ţi-a mai fost teamă, nu te-ai mai panicat. Iar frumuseţea mersului pe bicicletă este că poţi să mergi repede, te umpli de bucurie când pedalezi. Este un exemplu destul de simplu, dar este exact acelaşi lucru şi în cazul în care te afli la bordul unei nave spaţiale. Sunt lucruri extrem de complicate şi periculoase, însă singura metodă prin care poţi îndepărta teama şi panica este prin practică, trebuie să înveţi cum să faci aceste lucruri, să fii ajutat de cineva şi să înveţi. Trebuie să repeţi ani la rândul pentru a te perfecţiona, am fost astronaut timp de 21 de ani, am muncit zilnic şi am fost în spaţiu doar şase luni. Am făcut o mulţime de lucruri periculoase şi complicate, dar nu am fost niciodată panicat, nu mi-a fost niciodată frică pentru că am fost competent, am învăţat cum să fiu competenet.

Viaţa în spaţiu v-a schimbat viziunea asupra lumii?

Da, cred că aşa ar trebui să fie şi cred că în mod inevitabil se întâmplă acest lucru. Am scris cărţi şi muzică despre acest lucru, am făcut sute de fotografii şi toate acestea pentru a încerca să răspund acestei întrebări. Dacă noi doi am zbura fără greutate şi am avea o fereastră uriaşă în faţă, dacă noi mergem în jurul lumii în doar cele câteva minute pe care le-am petrecut la telefon, dacă am traversa Oceanul Atlantic şi toată Europa în doar câteva minute, vei începe şi tu să vezi lumea aşa cum este, începi să vezi toate bogăţiile şi frumuseţile acestei lumi, care sunt greu de văzut din Bucureşti, dar mai vezi, de asemenea, experienţa comună de a fi om, pentru că o să vezi şi efectul devastator pe care omul îl are asupra mediului. Prima dată când te plimbi în jurul lumii este copleşitor şi uimitor, dar a zecea oară chiar începi să vezi lumea, ai timp să o înţelegi, să o asimilezi şi ai şansa să-ţi dai seama cât de veche este şi cât de tenace este viaţa. Ţi se oferă o viziune adevărată asupra lumii şi nu cea pe care o urlă spre tine reporterii de pe micul ecran. (Râde) Începi să vezi lumea exact aşa cum este şi acest lucru te transformă într-un realist, dar cu un suflet veşnic optimist. Cred că perspectiva este una importantă, de aceea şi ajut la acest show, de aceea am şi scris cărţi şi vorbesc despre acest lucru ori de câte ori am ocazia, pentru a le oferi oamenilor o  perspectivă rară, ocazia de a-şi da seama că deciziile lor sunt foarte importante şi le pot afecta tot restul vieţii. Cred că este o perspectivă umană rară şi unică.