ANALIZĂ 20 de ani cu Pro TV: cum a revoluţionat televiziunea din România. „Este oda Capitalismului“

Aniversarea de 20 de ani a postului Pro TV reprezintă un bun prilej de a rememora elementele care l-au propulsat în atenţia românilor. Modelul occidental, promovarea vedetelor şi lansarea unor show-uri cu priză la public au garantat succesul.

Andreea Esca, în celebrul sacou roşu, va saluta românii pentru al 20-lea an consecutiv cu deja consacrata formulă „Bună seara, România! Bună seara, Bucureşti!“. 1 Decembrie 1995 a fost şi ziua în care s-a născut una dintre cele mai importante televiziuni postdecembriste, Pro TV, un post care avea să revoluţioneze termenul de televiziune comercială.

În acea zi, Esca, devenită mai târziu simbolul televiziunii din Pache Protopopescu, prezenta românilor primul jurnal al postului, moment despre care avea să declare mai târziu că a fost „a doua mare Revoluţie a românilor, după cea din ‘89“. Tot atunci, ştirista le promite românilor cele mai bune emisiuni, cele mai frumoase filme, cele mai vizionate seriale, cele mai spectaculoase transmisiuni sportive şi cele mai atractive programe informative. Am încercat să aflăm dacă şi-a respectat sau nu promisiunea.
 

Analistul media Iulian Comănescu spune că Pro TV a schimbat implacabil faţa televiziunii din România. „Vă poate spune asta oricine a asistat la ceea ce se întâmpla în acei ani. Existau TVR, deloc iubită după episoadele din ’90, cu caseta încuiată în fişet şi ceaţa care nu-i lăsa să filmeze, şi Tele7abc şi Antena 1, care erau doar nişte rudimente de televiziune. Pro TV a plecat cu o grilă făcută ca la carte, un matinal foarte puternic propulsat de Florin Călinescu şi milionul oferit zilnic, urmat de filme şi seriale de top, plus ştirile care au consacrat-o pe Andreea Esca“, defineşte analistul punctele cheie ale postului.

Cum s-a „ridicat“ Pro TV

Acelaşi analist spune că postul de televiziune „a prins“ atât de bine în rândul românilor după 1 decembrie 1995 datorită unei strategii de marketing bazată pe zile speciale şi evenimente. Totodată, Comănescu arată că schimbarea în televiziune se produsese chiar din timpul zilelor Revoluţiei. „Pro TV a fost mai mult decât o televiziune, lucru deloc întâmplător într-o ţară care a dat «tele-revoluţia» (sintagma îi aparţine lui Serge Moati, realizator de televiziune francez), în 1989, cu două decenii înaintea revoluţiilor Twitter din Moldova şi ţările arabe, şi ele fenomene cu componentă mediatică. În decembrie 1989, schimbarea s-a produs la televiziune nu întâmplător, fiindcă era una din cele mai ideologizate componente ale regimului Ceauşescu. Dictatorul a fost «ucis în efigie» de Caramitru şi Dinescu prin simpla apariţie a lor la TV şi «Fraţilor, am învins!», cu câteva zile înainte de execuţia de la Târgovişte. Pe acest fond, Pro TV a venit cu o strategie de marketing care a constat în primul rând în zile speciale şi evenimente. Cu sau fără stimulente materiale din clasa «votezi şi câştigi», acestea au scos oamenii în stradă, pur şi simplu. Exista o nevoie de catharsis, de bucurie, de piaţă şi stradă, care fusese reprimată de Iliescu şi mineri, cu câţiva ani înainte. În sensul ăsta, alegerile din 1996 au fost câştigate de Pro TV cu un an înainte, în stradă, la Valentine’s-urile şi Revelion. Când ne uităm la protestele din 2013 şi din acest an, ne dăm seama cum poate fi catalizat acest gen de curent social şi, eventual, transformat în opţiune politică. Să nu uităm că prin ’99, Pro TV defila în Piaţa Revoluţiei cu «Reveliunea». Cam în acelaşi timp Emil Constantinescu îşi trăia ultimele clipe ale vieţii politice, iar la orizont se vedeau Vadim şi, din nou, Ion Iliescu. Atunci n-a fost să fie, la fel cum n-a fost să fie nici la PRO NATO. Vremurile se schimbau“, rememorează Iulian Comănescu.

Pro TV a creat o nevoie de catharsis, de bucurie, de piaţă şi stradă, care fusese reprimată de Iliescu şi mineri Iulian Comănescu, analist media

Sociologul Alfred Bulai spune că Pro TV a intrat în atenţia românilor prin modelul occidental pe care televiziunea l-a promovat, postul atingând gloria şi prin profesionalizarea angajaţilor. „Pro TV a fost la nivelul televiziunilor americane de la bun început, mult peste toate televiziunile din estul Europei, ca abordare. Pro TV e un concept, celelalte televiziuni au mers pe un model generalist, copiind televiziunea publică. Pro TV are un concept cu totul nou, e o şcoală de televiziune. Sârbu, primul care a condus Pro TV-ul, a făcut şcoală, angajaţii aveau salarii mult mai mari, un management mult mai eficient, deci s-a investit foarte mult în profesionalizarea oamenilor. O mare parte dintre profesioniştii de televiziune au trecut pe la Pro TV“, defineşte el.

Turnul Pro TV FOTO Arhivă Pro TV

În acest context, Comănescu defineşte componentele strategiei de marketing folosită de Pro TV pentru a dobândi succes. „On air promo-ul a fost revoluţionar, dar a contat mai puţin la începuturi, fiindcă promo-ul realizează doar marketing de retenţie şi conversie - ţine lumea pe post şi o trimite dintr-un slot orar într-altul. Or la începuturi Pro TV nu avea public şi a obţinut acest public prin evenimente, plus o campanie de outdoors consistentă, chiar în primul moment. Aici, în marketingul de achiziţie, a fost marea miză. Evenimentele au creat buzz în media, lucru pe care l-a făcut cu succes şi PR-ul, fiindcă de la un punct încolo vedetele Pro a fost printre cele mai dezirabile coperte de revistă. Fiindcă vedetele Pro erau atât de altfel decât restul şi de dezirabile, Pro-ul a putut inclusiv să negocieze subiectele abordate de presă. Ca să rezumăm, evenimentele au fost principalul ingredient în strategia de comunicare, nu atât pentru conţinutul pe care îl asigurau în zilele speciale, cât pentru felul cum se reflectau în afara Pro TV, rezumabil în ceea ce numim azi word of mouth marketing şi earned media“, zice Comănescu.

Căciula Pro, un obiect dorit de mulţi

Poate în mod surprinzător, la începutul postului, „fenomenul Pro“ se răsfrângea la început asupra unui aspect: celebra căciulă Pro. Obiectul era dorit de foarte multă lume, Comănescu fiind pus în situaţia de a face rost de mai multe bucăţi. „Unii dintre noi îşi mai amintesc de Căciula Pro TV. Obiectul respectiv a declanşat o demenţă virală pe vremea când Internet aveau doar o mână de oameni şi companii, iar termenul de Web 2.0 nu fusese inventat. Lucram şi eu în Pro TV şi aveam la vremea respectivă o prietenă, care într-o zi sau seară îmi zice: «Vreau şi eu Căciulă Pro TV. Îmi trebuie şase». M-am mirat şi am întrebat-o cu o oarecare stânjeneală de ce îi trebuie fix şase, eu n-aveam niciuna, nu-mi trecuse prin cap s-o port. Mi-a înşirat lista amicilor care ceruseră. M-am dus la producător, Călin Mocanu, şi i-am cerut, ruşinat, şase căciuli, cu rugămintea să-mi oprească banii pentru ele la leafă. Mocanu a băgat mâna într-un sac şi mi-a oferit cu largheţe o căciulă de căciuli, cred că erau vreo 20. Le-am măritat fără niciun efort şi încă mai datorez Pro TV-ului banii pentru ele. Am dedus atunci că orice faci de succes, în carieră, se răsfrânge cumva împotriva ta în viaţa personală“, poveteşte el. „Pot să vă mai spun că la «Votezi şi câştigi», cărţile poştale Pro TV ajunseseră să se vândă pe sub mână la oficiile poştale. Sau de problemele logistice şi temerile pe care le aveam tot timpul atunci când prevedeam că în curtea Pro TV se va strânge mult popor - Pache Protopopescu se bloca mereu, din Piaţa Iancului până la Izvorul Rece. Din fericire, oamenii erau de fiecare dată veseli, treji, iubeau vedetele Pro aşa cum alte vedete n-au mai fost niciodată iubite în România“, continuă tot Comănescu.

Adrian Sârbu, „un taur comunal, un smardoi pe treaba lui“

Numele lui Adrian Sârbu a fost de la început legat de Pro TV, acesta fiind considerat artizanul unei „maşinării“ media care cu greu poate fi egalată. Despre Adrian Sârbu, Comănescu spunea în textul intitulat „Visul lui Adrian Sârbu“, că în timpul teleconferinţelor cel căruia i se spunea „Shogunul“ „arunca“ în aer concepte precum „Biserica Pro“, „fenomenul Pro“, „Universitatea Pro“, „mentalul colectiv“, „excelenţă“. „Mi-aduc aminte de o noapte când lucram - fiindcă lucram noaptea pentru matinal - şi ne-am trezit cu el în birou. Intrase pur şi simplu, să vadă ce fac oamenii. Ne vedeam de treabă, din fericire, nu jucam nici shootere în reţea şi nici nu ne băteam cu scrumiere. E drept, într-o altă noapte ne-am bătut cu frişcă din tub, dar el n-a aflat asta, am făcut curăţenie - era incredibil de curat în Pro TV, în general. Altfel, Sârbu e un tip cu totul spectaculos în şedinţe, vă pot spune asta şi din colaborarea pe care o am acum, mă duc la Mediafax de plăcere. Dacă vreţi, ceva din frazarea lui Florin Călinescu de pe post oglindeşte stilul şi anecdotele lui Adrian Sârbu“, spune Comănescu.

Andrei Gheorghe, om de radio, cunoscut şi pentru prezentarea emisiunii „Lanţul Slăbiciunilor“, îi conturează la rândul său profilul lui Sârbu: „Adrian Sârbu era un taur comunal, vorba celor de la B.U.G. Mafia, extrem de puternic, extrem de productiv, extrem de inventiv, de creativ şi de dominant. Era un fel de smardoi pe treaba lui. Asta nu înseamnă apreciere pozitivă sau negativă“, spune Gheorghe. Acelaşi Gheorghe povesteşte despre atmosfera din Pro TV: „Acum, în momentul acesta, Pro TV se diferenţiază printr-o mai clară aplicare a regulilor televizuale. Atunci, atmosfera era cum îmi place mie, extrem de dură şi de competitivă“, spune Andrei Gheorghe, amitind de o ediţie a emisiunii „Lanţul Slăbiciunilor“ în care a întrebat o concurentă cine a inventat primul vaccin antirabic din lume. Femeia a răspuns „pas“, dar Gheorghe i-a „tăiat-o“ scurt: „Pasteur, nu pas“. „Cam aşa era Pro-ul, ăsta e un exemplu. E genul de enunţ care apărea într-o şedinţă“, mai zice el râzând.

Momentul poate să fie urmărit la minutul 04:37

Adrian Sârbu era un taur comunal, extrem de puternic, extrem de inventiv şi de dominant. Era un fel de smardoi pe treaba lui Andrei Gheorghe, om de radio

Cum a profitat Sârbu de pe urma accidentului de la Baloteşti

Tot despre Adrian Sârbu, sociologul Alfred Bulai aminteşte un episod în care a fost implicat mogulul media şi prin care a dat un exemplu de inventivitate în perioada de formare a Pro TV. „Lumea nu ştie că atunci când a căzut avionul la Baloteşti, pe 1 aprilie în 1995, deşi Pro TV-ul nu funcţiona, dar deja se lucra la el, Sârbu a câştigat cei mai mulţi bani. Pentru că el, faţă de alţii, a ajuns primul la locul incidentului, iar toţi operatorii lui au filmat, în casete mici, de 30 de secunde - un minut, el le-a vândut la aeroport, iar celelalte televiziuni, în stilul nostru tradiţional, nonprofesional, au ajuns mai târziu şi nu au făcut nimic. Am dat un exemplu banal, sigur că a fost un efort mare, multe campanii, aveau oameni extrem de performanţi, a apelat la nume importante, toate astea au contat imens. Pro TV s-a impus. Atunci era o diferenţă uriaşă între ce făcea Pro TV-ul şi ce făceau celelelalte televiziuni. Audienţa mare atunci şi-a creat-o şi a rămas cu ea“, spune Bulai.

Vedetele, pilonii Pro TV

Un punct tare al Pro TV a fost reprezentat dintotdeauna de vedetele sale, pilonii fiind, la început şi multă vreme după, Andreea Esca şi Florin Călinescu. Acum, însă, Comănescu sesizează schimbarea de vedete asociate postului şi speră ca revenirea lui Călinescu să reînvie imaginea consacrată. „E interesant să ne gândim cât de diferiţi erau şi cum se completau. Acum, Pro TV e asociat cu Măruţă şi Mihaela Rădulescu, care şi-a pierdut glamour-ul. Chiar nu pot face măcar cu Esca ceva? Esca are emisiune la Europa FM, de exemplu. Ştiu că CME (n.r. - Central European Media Enterprises) şi-a vândut radiourile, dar... Sper, în orice caz, ca revenirea lui Călinescu, ca membru al juriului emisiunii «Românii au talent», să mai dreagă câte ceva“, crede analistul.

Andreea Esca, emblema postului Pro TV FOTO Arhivă Pro TV

Comănescu spune că la începuturi Pro TV a fost tot ceea ce poate fi mai aproape de un star system în România, postul mizând pe potenţarea vedetelor. Acesta analizează acum evoluţia unor nume trecute prin Pro TV. „Teo Trandafir e un caz simptomatic, fiindcă a fost puţin «sub radar» o bună bucată de vreme, cât a evoluat la Tele7 şi Antena 1, înainte de Pro. Ştefan Bănică şi Horia Brenciu au însă şi un statut independent de Pro TV, cel puţin Bănică era, probabil, cel mai iubit cântăreţ din România în momentul în care a intrat la «Dansez pentru tine». Există şi vedete autentice - celebre pentru ce-au făcut în meserie şi nu în alcov, plus iubite de public - care n-au avut nicio tangenţă cu Pro TV, un exemplu e Mihai Bendeac. Să zicem că Pro TV a fost postul care a ştiut să potenţeze o serie de oameni, în timp ce la alte televiziuni entertainmentul de calitate şi dragostea publicului au apărut mai degrabă împotriva respectivei televiziuni. Mă gândesc, de pildă, la relaţia năbădăioasă a lui Bendeac cu Antena 1. Sau la bejenia Divertisului prin diferite locuri, deşi aici trebuie să recunoaştem meritul Antenei 1 de a-i fi găzduit mai mulţi ani de glorie la rând. Ca şi faptul că Antena 1 îşi vede de treabă în momentul de faţă şi asta începe să se vadă“, motivează el.

Alfred Bulai spune că vedetele au crescut odată cu Pro TV, totul fiind conceput ca o şcoală: „Au fost selectaţi oameni care au devenit vedete odată cu Pro TV-ul. Florin Călinescu făcea nişte emisiuni noaptea la radio, ca şi alţii. E mai degrabă vorba de o şcoală de vedete. În ’95 nu existau vedete de televiziune, hai să fim serioşi, au fost create. Esca nu a existat până în ’95, fusese colegă cu Lucian Mîndruţă la o televiziune obscură, unde începuseră ei. Vedetele au fost create, nu au fost cumpărate sau preluate. Televiziunea a creat vedetele şi nu invers“.

Puterea lui Florin Călinescu

Analistul media povesteşte o altă întâmplare din istoria Pro TV care l-a avut în centru pe Florin Călinescu şi care arată puterea acestuia. „Mi-aduc aminte că odată am fost cu Florin Călinescu la Galaţi, unde era un festival de caricatură pe care îl juriza. Călinescu avea un Dodge ca o rachetă, l-a parcat în curtea Poliţiei ca să nu i-l zgârie nimeni, după care ne-am dus să ne plimbăm printr-o piaţă circulară, în care era un festival de folk sau aşa ceva. În jurul lui Călinescu s-a strâns alai imediat şi, de-al naibii, Florin a luat-o către punctul diametral opus scenei. Bineînţeles că toată lumea s-a adunat unde era el, iar în faţa scenei n-a mai rămas nimeni. Folkiştii au cântat la asfalt şi la pomi“, declară Comănescu.

Pro TV s-a remarcat, de asemenea, cu numele şi conceptul „Generaţiei Pro“. „S-a referit în primul rând la concertele care au început să se facă de prin ’97 - ’98. Se lega destul de tare nu numai de Pro TV, ci şi de Pro FM, unde Andrei Gheorghe începuse să promoveze muzica autohtonă şi a făcut un radio care nu semăna cu nimic din ce existase anterior“, defineşte Comănescu.

„Pro TV-ul este oda capitalismului“

Despre reuşita Pro FM, Andrei Gheorghe crede că postul de radio şi Pro TV au identificat un spaţiu neocupat până atunci. „Eu am inventat celebrele Revelioane. Noi am venit cu partea de Pro FM, partea de conţinut. Am venit cu un lucru extrem de important atunci, poate puţin observat: produsul românesc. Muzică românească, muzică românească de alt gen, cântată. Pro FM şi Pro TV-ul, pe vremea aia, au făcut această sarabandă, identificând, spun eu, un spaţiu comercial neocupat. Pro TV-ul este oda capitalismului“, arată Andrei.

Marea Reveliune 2000-2001 FOTO Arhivă Pro TV

În ceea ce priveşte sloganuri precum „Gândeşte liber“, „Te uiţi şi câştigi“, analistul spune că acestea „erau generate pe bandă rulantă, în funcţie de cele câteva evenimente şi grile care erau create anual“, enumerând şi altele: „Pro TV te ascultă ce vezi“, „Tu eşti Pro TV“, „CaNICUla Pro TV“, „Vara se joacă la Pro TV“. Pe de altă parte, acesta face o comparaţie cu postul trustului Intact: „Să ne gândim că Antena 1 a avut vreme de nu ştiu câţi ani un singur slogan, de altfel foarte bun şi în acord cu filozofia postului: «Mereu aproape» - am senzaţia că au şi revenit la el. Depinde însă şi cât zgomot faci cu asemenea formule şi ce le subsumezi“.

Pro TV a avut un concept, iar celelalte televiziuni nu, pur şi simplu erau televiziuni cu accentul pe politic Alfred Bulai, sociolog

Bulai crede că tocmai filosofia televiziunii a diferenţiat-o în ochii românilor: „Pro TV a avut un concept, iar celelalte televiziuni nu, pur şi simplu erau televiziuni cu accentul pe politic. Nu mesajele sunt importante, ci faptul că ai un concept şi o filosofie a televiziunii, ceva ce a lipsit la celelalte televiziuni. Conceptul la celelalte posturi a apărut mult mai târziu“, zice el.

Punctele forte ale televiziunii: filmele şi serialele, emisiunile bine puse la punct şi ştirile

Un alt punct tare al televiziunii, împărţit pe trei categorii, a fost dat de filme şi seriale, emisiuni noi bine puse la punct şi de ştiri. „Încep prin a pomeni filmele şi serialele, tocmai fiindcă ne e uşor să uităm de ele. «Vara ispitelor» a fost un reality-show avant la lettre, «Big Brother» de-abia dacă se inventase, s-a spus că e o copie de «Big Brother», dar în 2000 nu prea erau multe de copiat de la el. «Chestiunea zilei» a fost singurul late night cu pretenţii din România, care conţinea toate ingredientele formulei (band, talk-show, numere de variety). Lumea îşi mai aminteşte cu siguranţă de pastila lui Pruteanu, «Doar o vorbă să-ţi mai spun». Matinalul lui Călinescu, «Ora 7, Bună dimineaţa», a fost un format foarte muncit, care a impus şi el noi standarde în televiziune şi a supravieţuit şi fără Călinescu, ajustat sub diferite nume şi cu diferiţi prezentatori, până târziu, când Pro TV s-a apucat de ştiri. Oarecum, ce fac azi Răzvan şi Dani e tributar lucrurilor pe care le făcea acum 20 de ani Călinescu“, analizează Comănescu o parte dintre emisiunile de început ale postului.

Florin Călinescu, alături de Claudia Schiffer, la „Chestiunea Zilei“ FOTO Arhivă Pro TV

„Ar mai fi de pomenit «Vremea» Gianinei Corondan, care era o demonstraţie de creativitate incredibilă. Pornind de la un subiect absolut arid, buletinul meteo, care abundă în formule-tip şi exprimări în jargonul profesiei, Corondan oferea în fiecare seară câte un număr de entertainment, mereu diferit, ba vopsită negru pe faţă, ba zburdând cu diferite accesorii ieftine şi neverosimile, care reuşeau totuşi să umple chroma într-un mod foarte amuzant. Nu e de mirare că toată povestea a durat puţin, doi-trei ani cred, pentru Gianina era ca şi cum ar inventa o emisiune nouă în fiecare zi“, continuă el.

Comănescu aminteşte şi de emisiunile din clasa „Ştii şi câştigi“, pe la care au trecut Mihai Călin şi Andi Moisescu, despre care spune că erau proiecte ambiţioase pentru vremea lor, dat fiind problemele tehnice încă nemaiîntâlnite atunci în Pro, cum ar fi număr de camere, regie etc.

Andi Moisescu FOTO Pro TV

„Mai sunt apoi o serie de formate serioase, astăzi uitate, care consacrau oameni ca Octavian Paler sau Cristian Tudor Popescu în chip de personalităţi TV. Întrebările le puneau Iolanda Stăniloiu sau Ruxandra Săraru. Nicolae Manolescu avea «Profesiunea mea, cultura» şi aşa mai departe. «Abracadabra» lui Marian Râlea a fost şi ea o pată de culoare, deşi emisiunile cu/ pentru copii sunt, tradiţional, apanajul televiziunilor publice“, zice Comănescu.

„Mafia“ pentru milionul lui Călinescu

Amintind de emisiuni, Comănescu preciează că show-ul în care Florin Călinescu oferea zilnic un milion dusese la apariţia unei „reţele mafiote“ în toate scările de bloc. „Concursul pentru milion era o treabă foarte serioasă, lucrau vreo patru oameni la el, în ture de câte doi, în fiecare noapte. Subiectele veneau din filmele şi emisiunile Pro TV. Concursul crease o întreagă mafie: se uitau românii la el cu toată scara blocului, fiecare apartament avea ca temă câte un serial, o emisiune, un lungmetraj. Aveam două defăşurătoare, săream pe al doilea imediat ce se câştiga milionul, care, de regulă, se cam câştiga, fiindcă participanţii erau foarte bine pregătiţi. Sloturile pentru concurs dispăreau şi în locul lor apăreau materiale, de regulă lifestyle extern“. Aminteşte el.

„Nu ştiu cine gândise emisiunea aşa şi dacă se inspirase de undeva, dar în ziua de azi emisiunile abia dacă au un singur desfăşurător, şi ăla schematic, ca vai de el, de o pagină. Mircea Badea n-are nevoie de aşa ceva, lui Capatos i-ar trebui, dar n-are ce să pună în el, iar Măruţă nu poate să-l scrie ca lumea că Andra nu i-a zis dacă vine sau nu în ziua aia la emisiune“, face el o paraleleă cu emisiuni actuale.

Comănescu nu omite importanţa Ştirilor Pro TV, subliniind aspectele definitorii ale programului. „Sunt primele care au pus accentul pe vizual şi ceea ce se numeşte în televiziune packaging, în România. Pro TV lucra cu cele mai bune camere, cei mai buni operatori şi cei mai buni monteuri care se puteau găsi pe piaţă. În aceiaşi ani, Antena 1 avea un Observator bunicel, nu foarte părtinitor politic, dar foarte text-intensiv şi greu de urmărit din cauza lungimilor şi a vocii acoperite mereu de cadre neutre, de umplutură. Asta în vreme ce pe Pro TV Carmen Tănăsescu transmitea în direct prinderea dezertorului Cotea“, arată acesta.

„Starea de live“ a ştirilor Pro TV

La capitolul ştiri, Cosmin Stan şi George Buhnici, printre alţii, au transmis în direct din locurile inundate, iar Cristian Tabără a transmis Slujba de Paşte din locurile inundate. Dar, afirmă Comănescu, înaintea lor au fost oameni precum Carmen Tănăsescu sau Cătălin Radu Tănase, care au impus ideea de reporter în direct.

Cătălin Radu Tănase FOTO Pro TV

„Oamenii ăştia nu tăiau însă frunză la câini, ca reporterii care se strâng azi ca oile la Curtea Supremă. Tănase s-a impus, de exemplu, la Mineriada de la Costeşti“, crede el. Analistul defineşte unul dintre cele mai importante aspecte ale ştirilor Pro TV: „O componentă importantă a Ştirilor a fost un lucru numit «starea de live», un ingredient greu de definit, dar recunoscut ca atare de toţi profesioniştii. Atâta timp cât nu abuzezi de el, ca televiziunile de ştiri de astăzi, creează un anumit gen de dinamism, o temperatură a faptelor. Există studii care arată că în emisia în direct prezentatorul sau reporterul are un alt puls şi alte constante fiziologice decât în mod normal - ceva din toate acestea se transmite cu siguranţă“. Totodată, Iulian Comănescu spune că „vocile“ şi ştirea-construct au dus produsul la un alt nivel. „Ar mai fi accentul pe voci, Pro TV a avut voci excepţionale nu numai la promo, ci şi la Ştiri, unde au «pus» ani de zile oameni de factura unui Dorin Niculescu sau Liviu Cândea. La alte posturi, cel care citea comentariul era chiar reporterul, lucru mai firesc, dar reporterul era de multe ori fonfăit sau rârâit, nu trecuse prin trainingul necesar. Ştirea Pro TV a fost o ştire-construct, un produs emoţional colectiv, la care contribuiau reporterul, operatorul, producătorul de package, vocea şi editorul de imagine“, expune el.

De la „tele-revoluţie“ la „doar o televiziune din România“

În finalul analizei, Iulian Comănescu spune că Pro TV nu mai are puterea de a schimba puterea politică, aşa cum s-a întâmplat în 1996, atunci când s-a implicat în schimbarea regimului lui Ion Iliescu cu cel al lui Emil Constantinescu. Comănescu crede că publicul postului nu e implicat politic, fiind înclinat mai multe spre entertainment. „Pro TV a îmbătrânit împreună cu targetul lui, dacă ne uităm la ce face pe reţelele sociale: e în continuare foarte bine, cu toate vicisitudinile prin care-a trecut postul de la demisia lui Adrian Sârbu. Doar că se adresează unui public mai degrabă amator de «Românii au talent» decât implicat politic, un public masiv, dar nu neapărat «altfel», aşa cum erau oamenii din stradă, cu căciuli, de la începuturi. Pe undeva, e o evoluţie normală, după «tele-revoluţie» şi «Generaţia Pro», televiziunea ajunge doar televiziune în România“, zice el, spunând că spiritul vechi al Pro TV se mai trezeşte din când în când. „Am urmărit însă jurnalele de pe Pro TV, după tragedia de la Colectiv. M-au emoţionat pur şi simplu, aşa cum de regulă nu mă emoţionez, fiindcă nu am cum fi un simplu telespectator. Din când în când, vechiul spirit se trezeşte. Dar, poate, numai în capul nostru, al celor care am trăit şi vremuri mai vechi“, încheie analistul.

„A rămas cu o cotă foarte mare de audienţă, indiscutabil. Sigur că nu mai are un calup important, politica, şi au mizat pe divertisment, care are o audienţă infinit mai mare decât programele politice. Pro TV s-a schimbat după public“, completează şi Bulai.

Andrei Gheorghe, în schimb, pune punctul pe „i“ şi spune că o revoluţie media de seama Pro TV nu va mai exista: „La dimensiunea asta, discutabil să mai existe o asemenea revoluţie media. Însă, realitatea a fost, la vremea ei, o altă revoluţie media. În formele sale, am avut norocul să fiu şi eu acolo. Aşa s-a întâmplat şi acolo (n.r. - la Pro TV). O rescriere a pieţei indiferent de cei care jucau înainte. Pentru că Antena 1 exista înaintea Pro-ului, Tele7abc, SOTI, Neptun. Dar Pro-ul a venit şi a zis «Aşa se face»“, conchide Gheorghe.