VIDEO Elena Cârstea despre participarea la Eurovision: „M-am mai maturizat, nu mai sunt aşa zuză“
0
Elena Cârstea a revenit în România după trei ani, pentru concursul Eurovision. Artista, care a mai participat în trecut la Selecţia Naţională, spune că de data aceasta e a venit hotărâtă să se distreze şi nu să se enerveze.
Elena Cârstea (51 de ani) a fost întotdeauna o figură aparte în showbizul românesc. A cântat, a vorbit (mult şi poate nu prea bine pentru ea, după cum recunoaşte), a plecat, a revenit. De câţiva ani, Elena Cârstea are o nouă viaţă în SUA. A trecut peste o perioadă dificilă, cu grave probleme de sănătate, dar s-a întors pe scenă, iar primul pas a fost participarea la Eurovision. Artista este unul dintre cei 12 finalişti care, pe 9 martie, luptă pentru a repezenta România în competiţia europeană.
„Adevărul“:Aţi revenit în ţară după trei ani. Cum găsiţi showbizul românesc?
Elena Cârstea: Am găsit lucruri bune şi lucruri mai puţin bune. Sunt multe lucruri care nu au ce căuta la televizor. Probabil că acum merge ce se vinde, pentru că mă îndoiesc că acesta este gustul publicului. Dar nu sunt eu redactor-şef ca să-mi permit să fac ordine în peisajul de televiziune.
Sunt totuşi şi artişti de valoare...
Categoric. Întotdeauna au fost, întotdeauna vor fi. Şi e păcat de ei că stau acasă şi nu sunt promovaţi.
Aţi participat şi în trecut la Selecţia Naţională pentru Eurovision, dar n-aţi avut cele mai plăcute experienţe.
Da, pentru că eu mă implic şi emoţional, şi financiar, din toate punctele de vedere. Nimănui nu-i place să piardă. Eu întotdeauna am crezut că o să mă trimită şi pe mine cineva la Eurovision şi nu s-a întâmplat.
Interviu cu Elena Cârstea despre participarea la Eurovision
Ce v-a determinat să participaţi din nou?
Fata mea cea mare, Sanda, m-a convins. Mi-a zis: „Mami, du-te şi tu şi cântă, că n-ai mai cântat de multă vreme“. Au coincis mai multe lucruri: nu mai venisem în România de mult timp, am făcut şi piesa „Spinning“, împreună cu Cristian (compozitorul Cristian Faur – n.r.). M-am mai maturizat între timp, nu mai sunt aşa zuză. Şi-am venit hotărâtă să nu mă enervez, ci să mă distrez. Să cânt cu plăcere, să transmit ceva, să cânt pentru publicul meu şi pentru oamenii care au fost lângă mine în toţi anii aceştia. Consider că asta pot eu să dau în schimb, o muzică bună, un cântec bun. Şi sunt convinsă că, dacă Doamne-fereşte (râde) mă trimite cineva la Eurovision, n-o să fac România de râs, că niciodată n-am făcut-o atunci când am fost la concursuri. Din contră. Tuturor ne-ar gâdila orgoliul să fim trimişi la Eurovision, fiecare îşi doreşte să câştige.
Nu v-a fost teamă de faptul că s-ar putea repeta situaţiile mai puţin plăcute de la celelalte ediţii ale concursului la care aţi participat?
Încerc să mă detaşez de partea aceasta, ca să pot să cânta frumos şi să fie o experienţă bună pentru mine. Şi, automat, va fi o experienţă bună şi pentru public. Şi-atunci nu mă gândesc la rezultat. În meseria noastră, recompensa vine fără s-o aştepţi. Dacă vreţi să mă trimiteţi pe mine, bine, dacă nu, va merge altcineva. Şi sunt convinsă că nimeni nu se va face de râs, sunt totuşi nişte piese bune în concurs. Sigur că între noi sunt tensiuni, deşi, anul acesta sunt mai puţine.
Eurovision e un concurs „cu cântec“. De ce naşte atâtea scandaluri?
Pentru că fiecare artist crede că el trebuie să câştige, pentru că fiecare munceşte foarte mult. Eurovision nu e un concurs uşor. Ai o responsabilitate foarte mare dacă mergi acolo: să nu-ţi faci de râs ţara. Iar dacă pierzi îţi iei numai şuturi când te întorci acasă. Şi de asta sunt atâtea „convulsii“: pentru că e o foarte mare responsabilitate, fie că ne place s-o recunoaştem sau nu.
Întotdeauna am crezut că o să mă trimită şi pe mine cineva la Eurovision şi nu s-a întâmplat.
Aţi urmărit competiţia în ultimii ani? Mă refer atât la cea din România, cât şi la concursul internaţional.
Da. La concursul mare sunt multe lucruri subiective, sunt jocuri geo-politice, lucrurile nu mai ţin doar de tine. Dar, dacă te prezinţi foarte bine, ai o şansă.
Are România vreo şansă, în condiţiile în care se votează pe vecinătăţi?
Sigur că da. Sunt convinsă că anul acesta sau anul viitor România va câştiga. Sau când va fi momentul. Şi România trebuie să câştige. De ce nu şi România? Sunt foarte naţionalistă de când am plecat în străinătate, pun pe toată lumea la punct când e vorba de România.
Trăiţi în SUA, ce cred americanii despre noi?
Americanii nu ştiu foarte multe. Au auzit despre Dracula, vampiri, Ilie Năstase şi Nadia Comăneci. Unii mai ştiu şi altceva, dar foarte puţini. România e foarte departe şi nu există un schimb cultural constant şi-atunci lumea nu are de unde să ştie. Dar americanii nu-şi cunosc nici propria istorie.
Aţi compus piesa „Spinning“ împreună cu Cristian Faur. El a mai avut un succes important la Eurovision, în 2005: piesa „Let Me Try“, interpretată de Luminiţa Anghel şi Sistem, care a ocupat locul 3 în concursul mare. Aţi avut mai multe piese sau v-aţi gândit să fie doar una?
Una şi bună. Am vorbit mult cu Cristi la telefon şi am făcut linia melodică, am pus-o pe pian, apoi am înregistrat-o. Din joacă s-a născut. Câteodată, stai o lună-două, chiar şi un an ca să compui o melodie şi, orice ai face, nu-ţi vine nicio idee. Alteori îţi vine o idee în cinci minute. După ce a fost gata piesa, nu ştiam încă dacă pot veni sau nu. Dar am vorbit cu soţul meu şi i-am zis că vreau să vin în România, la concurs, şi asta s-a şi întâmplat.
Aţi avut o perioadă dificilă din cauza problemelor de sănătate (artista a fost operată pe creier de anevrism cerebral – n.r.) şi nu aţi putut cânta.
N-am avut voie să fac efort deloc. Dar am avut grijă să-mi revin, să nu fac tumbe şi flick-flackuri, pentru că vreau să mai stau prin zonă (râde).
E greu pentru un artist să stea departe de scenă atâta vreme? Ce v-a ajutat în perioada aceea?
Copiii şi familia mi-au fost alături. Foarte greu mi-a fost că n-am putut cânta. Dar lucrurile s-a reglat acum.
Veţi veni mai des în România? Urmează încă ceva pe plan muzical?
Da, îmi doresc să vin mai des. Şi voi continua şi pe plan muzical, voi lucra tot cu Cristi.
Sunt convinsă că anul acesta sau anul viitor România va câştiga. Sau când va fi momentul. Şi România trebuie să câştige.
Vă tentează ideea să vă întoarceţi definitiv în România?
Pe mine mă tentează tot timpul, pentru că mi-e dor în fiecare zi de România. Dar copiii sunt la şcoală, trebuie să mai crească puţin. Poate n-o să ne mutăm de tot, dar de venit vom veni sigur mult mai des.
Cum aşteptaţi finala?
Iarăşi emoţii. Încă nu mi-a ajuns rochia din SUA, sunt pe ultima sută de metri cu pregătirile. Şi sper să-mi revină glasul, pentru că răceala mea este absolut oribilă. Şi vedem ce-o să se întâmple... Sper ca publicul să mă voteze.
Dar despre concurenţă ce credeţi?
Sunt câteva pise bune în concurs, toţi oamenii au fost drăguţi. Dar nu mai depinde de noi...noi ne prezentăm cu un produs, iar publicul şi juriul votează. Poate să plece Turcescu, nu? Chiar este un an în care nu poţi să ştii care e finalul. Ţi-am spus, am venit setată să nu mă gândesc la asta. Şi-am să-ţi spun şi de ce: niciodată nu mi-au plăcut concursurile.
Nu vă plac concursurile şi totuşi participaţi la unul.
Întotdeauna am participat, pentru că asta e meseria noastră. Şi dacă nu mergi înainte, nu ai cum să progresezi. Şi-apoi, întotdeauna mi-au plăcut provocările.
Aici publicul vă ştie pe scenă. În SUA aţi început însă o viaţă cu totul diferită. Ce aţi făcut acolo?
Am făcut o şcoală în domeniul medical, am şi lucrat într-un laborator. Acum am ieşit din treaba asta ca să pot veni în România şi, probabil, îmi voi lua doar un job part-time acolo, ca să pot să şi cânt. În America nu eşti considerat expirat după 30 de ani şi poţi face foarte multe lucruri. Eu nu mi-aş fi imaginat vreodată că la vârsta mea o să merg la şcoală, că voi face ceva total diferit. Dar m-am dus din plăcere, că nu m-a pus nimeni. Nu strică niciodată să ştii ceva în plus. De cântat pot cânta oricând vreau eu. Şi-a fost şi un exemplu bun pentru fetele mele, pentru că m-au văzut învăţând. Încercăm să ne vedem de treaba noastră şi să avem o viaţă civilizată. A fost greu, pentru că eu am fost bolnavă şi asta ne-a dat puţin peste cap. Dar o să ne revenim, încet-încet.
Care a fost reacţia publicului după această revenire în muzică?
Am o mulţime de comentarii pe pagina mea de Facebook. Oamenii s-au bucurat, dar am şi comentarii negative. Sunt conştientă că nu pot mulţumi pe toată lumea, pentru că am fost prea directă şi le-am spus oamenilor tot ce am avut în cap. Nu mi-am făcut un bine. Oamenilor le place adevărul, dar să nu le spui lor, că atunci nu le mai place. Dar eu asta sunt, nu o să mă schimb, pentru că nu vreau şi nu am de ce.
Se încarcă comentariile...
