Şi totuşi, cum va reacţiona Rusia la decizia Ucrainei de-a interzice participarea rusoaicei Iuliei Samoilova la faza finala a ESC din Kiev? Va fi Ucraina, totuşi, cea „înţeleaptă” şi va ceda? Se va arăta Rusia conciliatoare? Sau vom asista la o nouă escaladare a conflictului cultural dintre Europa liberală şi Rusia tradiţionalistă? Iar România? Multe întrebări, câteva posibile răspunsuri.

Cum s-a ajuns ca Ucraina să excludă reprezentanta Rusiei de la Eurovision?

Concursul Eurovision (ESC), am mai scris-o, este un eveniment muzical aparent banal. De victoria Ucrainei în 2016 s-au bucurat mulţi telespectatori din toată Europa. Pentru Rusia, mai exact pentru autorităţile ruse, se putea anticipa că victoria Ucrainei va fi folosită pentru a băga şi în acest context beţe în roţile Europei. Instrumentalizarea Eurovisionului pentru scopuri politice nu este pe deplin surprinzătoare, ea având loc deja şi cu trei ani în urmă prin reacţia Rusiei la victoria din Copenhaga a  „femeii cu barba“, respectiv Conchita Wurst, artistul care a reprezentat Austria. Oficiali ruşi nu au luat în considerare muzica, calităţile vocale ale artistului austriac, calitatea piesei sau arta punerii în scenă, ci imoralitatea artistului, care s-a prezentat în rochie şi barbă şi a celor care au votat în favoarea sa. Rusia a lăsat de înţeles şi atunci că e posibil să boicoteze următoarea ediţie a Eurovision din motive morale”. Nu a făcut-o.

Kiev, o nouă şansă pentru discordia rusească

În perioada 10-13 mai va avea loc finala ESC 2017 în Kiev, capitala unei ţări cu care Rusia se află în conflict. Chiar dacă nu este oficial, nu este un secret că Rusia susţine separatiştii din estul ţării şi este o realitate că peninsula Crimeea se află sub controlul Rusiei. Până cu o zi înainte de expirarea termenului de înscriere a ţărilor participante în finala ESC 2017, Rusia a insinuat că va boicota  concursul prin neparticipare. Apoi, în ultimul moment, a anunţat o reprezentantă a Federaţiei la ESC. O decizie cu schepsis. Iulia Samoilova, care cântă dintr-un cărucior cu rotile, a pus oficialii ucrainieni în fata unei probleme, iar asta nu din cauza dizabilităţii sale. Problema este că ea a concertat în Crimeea după anexarea de către Rusia a acesteia. În conformitate cu legislaţia actuală a Ucrainei, este refuzat accesul pe teritoriul ţării cetăţenilor ruşi care susţin anexarea peninsulei Crimeea, respectiv celor care păşesc în Crimeea direct de pe teritoriul Rusiei. Problema legată de participanta rusă este că ea a cântat în 2015 în oraşul Kerci din Crimeea, unde a ajuns trecând graniţa din Rusia.

Bloggerul ucrainean Ilia Varlamov a scris, imediat după anunţul Rusiei de a o trimite pe Samoilova la Kiev, că „mă încearcă senzaţia că fata este abuzată pentru scopuri politice“. Un deputat ucrainean, citat de cotidianul german „Bild“, a spus-o fără perdea: „prin desemnarea unei soliste care a apărut public în Crimeea, Moscova politizează concursul de muzică. Desemnarea ei este o provocare clară prin care obligă Ucraina să ia măsuri“. Iar Ucraina a luat măsuri şi a anunţat că refuză participarea Iuliei Smoilova la finala din Kiev, ea fiind de acum înregistrată pe lista serviciului secret ucrainean (SBU) care cuprinde personalităţi publice care au încălcat legea ucraineană şi cărora le este interzis accesul pe teritoriul Ucrainei vreme de 3 ani. Poate nu a fost cea mai înţeleaptă decizie a oficialilor ucrainieni, dar nici nu aş vrea să fiu în pielea lor şi să am de ales între a face o mică concesie Rusiei sau a respecta fără compromis prevederile legale din propria ţară. Rusia a fost prima care a decis şi putea, cu oarecare bunăvoinţă, să decidă altfel. Doar că Rusia pare a fi mai interesată de un nou conflict decât de un gest conciliator. 

Mingea aruncată în ograda organizatorilor

Ruşii nu pot spune că Samoilova a fost votată de public, aşadar că voinţa publicului rus ar fi fost cea de a fi reprezentat de către solista cu dizabilităţi, deoarece ea a fost aleasă de un juriu. Singurele justificări posibile ale Rusiei pentru decizia asupra participantei ar fi teamareprezentantul Rusiei ar putea fi huiduit în timpul evoluţiei pe scena de la Kiev, ceea ce ar fi un gest dezonorabil din partea publicului în cazul unui om cu handicap. Iar alta ar fi că Rusia a premeditat o provocare. O provocare periculoasă. Dacă era interesată ca Eurovision să rămână un eveniment apolitic şi paşnic, Rusia lua decizia în favoarea unui reprezentant care nu s-ar fi aflat din capul locului în conflict cu legislaţia ţării gazdă. Dar aşa Rusia a aruncat mingea în ograda ucrainienilor şi nu numai! Deoarece această decizie ar putea fi afectată toată Europa.

Ucraina a fost pusă în situaţia delicată de a a fi ea cea care compromite spiritul Eurovisionului, aplicându-i artistei ştampila de „persona non grata“ în ţara gazdă a actualei ediţii. Dacă Ucraina acceptă participarea Iuliei Samoilova la finala din Kiev, ea şi-ar încălca propriile legi, permiţând unei persoane care recunoaşte, direct sau indirect, apartenenţa Crimeei la Rusia să intre pe teritoriul ţării. Dacă nu permite intrarea ei în ţară, gazdele se expun reproşului că discriminează o artistă în scaun cu rotile. Reacţia Rusiei la anunţul Serviciului Secret al Ucrainei nu s-a lăsat aşteptat. Oficiali ruşi au critic decizia drept profund inumană şi cinică.

Varianta ca Rusia trimită la Kiev un concurent care contravine legii din Ucraina a fost anticipată chiar şi de Wiatcislav Kirilenko, vicepremier şi responsabil pentru organizarea ESC la Kiev. Acesta a declarat, înainte ca Rusia să decidă dacă va lua parte la concurs, că se teme că „Rusia va trimite un candidat pro-anexare pentru a provoca un scandal politic“. Kirilenko a mai precizat că nu se va face nicio excepţie de la regulă nici în timpul Eurovisionului. EBU (European Broadcasting Union), organizatorul de facto al concursului, a reacţionat şi ea imediat după anunţarea deciziei autorităţilor ucrainiene, precizând că regretă această decizie, „care contravine atât spiritului competiţiei, cât şi noţiunii de incluziune“. Oficialii EBU au mai declarat că vor continua dialogul cu partea ucraineană cu scopul de a se asigura că toţi artiştii desemnaţi pot evolua în Kiev la cea de a 62-a ediţie a ESC“. Ei recunosc totodată că „legea locală a ţării gazdă trebuie tratată cu respect“.

Ce urmăreşte Rusia? Scenarii

Rusia pune, pe de-o parte, Ucraina într-o mare încurcătură pentru că, din punct de vedere rusesc, va părea că Ucraina discriminează un om cu dizabilităţi tocmai în anul în care motto-ul Eurovisionului este „celebrating diversity“ - sărbătorim diversitatea. Iar pe de-altă parte, Rusia generează şi un conflict între Ucraina şi EBU (European Broadcasting Union/Uniunea Europeană de Radio şi Televiziune), organizatorul concursului. Acesta sfătuise Ucraina în prealabil deja ca pentru perioada desfăşurării concursului să renunţe la oricare formă de ostilitate vizavi de Rusia, amintind că ESC nu este un concurs politic.

După decizia autorităţilor de la Kiev, există mai multe scenarii posibile. Unul ar fi succesul EBU în dialogul cu organizatorii locali, găsindu-se o variantă în care Samoilova va putea participa totuşi. Un alt scenariu, care ar duce si el la atenuarea unui conflict care s-ar putea generaliza, ar fi acela ca Rusia să-şi înlocuiască candidatul cu unul care nu ar contraveni legislaţiei ucrainiene.  

Un scenariu mult mai sumbru chiar şi decât neparticiparea Rusiei la ESC 2017 în Kiev, ar fi dacă Rusia va cere un boicot general al concursului. Iar aşa cum a evoluat situaţia politică în mai multe tări din Estul Europei în ultimii ani, unde influenţa rusească a crescut simţitor şi vizibil, ar fi posibil ca unui boicot să se alăture chiar mai multe state precum Belarus, Armenia, Macedonia, Azerbaidjan, poate chiar şi Ungaria, Bulgaria, Serbia, Republica Moldova şi altele... Iar aşa Eurovision 2017 ar deveni un fel de Jocurile Olimpice 1980 de la Moscova, când mai multe ţări au boicotat URSS la îndemnul Statelor Unite ale Americii, ca reacţie la invazia trupelor sovietice in Afganistan.

Un boicot ar avea două tăişuri

Un boicot ar putea pune şi Rusia într-o situaţie dificilă, dacă aceasta va încuraja oficial şi alte ţări să i se alăture. Rusia va risca să fie pusă într-o situaţie asemănătoare anul viitor cu privire la Campionatul Mondial de Fotbal pe care îl va găzdui. Dacă niciuna dintre părti, Ucraina sau Rusia, la presiunea EBU, nu va renunţa la poziţia sa, ne putem aştepta la un Eurovision de-a dreptul murdar. Un concurs de muzică politizat inutil. Rusia putea trimite pe altcineva la Kiev, nu trebuia să se încăpăţâneze să desemneze o artistă care a cântat în Crimeea, apelând totodată la simpatia şi compasiunea opiniei publice prin nominalizarea Iuliei Somoilova. În felul acesta, Kremlinului îi poate reuşi o nouă fisură în Europa.  

Mai degrabă, speranţa se îndreaptă spre faptul că Ucraina va fi dispusă la un compromis cu care se poate aranja în aşa fel încât să permită, totuşi, participarea concurentei din Rusia la Eurovision. Refuzul Ucrainei era oarecum de aşteptat şi poate aceasta a fost doar o decizie simbolică, atrăgând astfel atenţia opiniei publice că nu se va lăsa provocată de Rusia fără a opune rezistenţă, să recunoască indirect anexarea Crimeei. Asta sper!

Din punct de vedere rusesc, acest refuz al autorităţilor ucrainiene poate fi un nou succes în încercarea de a diviza Europa. Etapa „războiul cultural“ este deschisă deja de ceva vreme şi este doar un alt front al conflictului dintre Europa şi Rusia.


Vladimir Putin, preşedintele Federaţiei Ruse

Putin se crede moralizatorul noii ordini

Războiul hibrid din estul Ucrainei şi anexarea Crimeei, susţinerea grupărilor şi partidelor ultranaţionaliste din Europa de Vest, a corupţilor şi religioşilor fundamentalişti din Europa de Est, falsele mişcări eurosceptice, pro-vita, anti-avort şi anti-homosexuali, implicarea în campania electorală americană, fraternizarea cu Turcia în războiul din Siria, propagarea de informaţii false prin posturile de propagandă, precum „Russia Today sau Sputnik”, sunt cunoscute. Toate au un scop: divizarea lumii şi prea-mărirea Rusiei sub Vladimir Putin. Destabilizarea Europei prin metodele ruseşti ne priveşte şi pe noi, ca români, nemijlocit. Iar acum o nouă etapă din „faza pe cultură”.

Acest conflict cultural între Rusia totalitară, ca „sursă şi apărătoare a moralităţii, şi vestul Europei, ca „o Sodoma a timpurilor noastre, unde valorile morale sunt călcate în picioare de politici liberale, potrivit descrierilor ideologilor ruşi de astăzi, este unul anunţat. În septembrie 2013, Vladimir Puţin declara, referitor la evoluţia societăţilor din Europa de Vest, că:

Fără norme şi valori morale, care s-au format şi au evoluat de mii de ani, oamenii îşi vor pierde demnitatea. De aceea, noi considerăm că este natural şi legitim ca noi să apărăm aceste valori morale“.

România, între fronturi

În anii care au urmat, în Rusia s-au luat măsuri împotriva tendinţelor liberale în societate, au fost limitate drepturile femeilor şi ale minorităţilor la autodeterminare, implicit a început să fie cenzurată şi viaţa culturală. S-au închis ziare şi posturi tv, scriitori şi jurnalişti incomozi sunt ameninţaţi sau chiar omorâţi. În teatre şi cinematografie s-a pus accentul pe tradiţionalism, chiar dacă într-o ţară imensă, ca Rusia mai există şi fericite scăpări. Ultimul exemplu a fost încercarea Rusiei de-a interzice în cinematografele naţionale producţia Disney „Frumoasa şi Bestia“ pentru că ar conţine o scenă încadrată la aşa-numita „propagandă gay“, interzisă în Rusia în ultimii ani. Vladimir Putin a legat biserica ortodoxă de putere, lăsând-o să facă legea acolo unde cea a statului ar fi contravenit convenţiilor internaţionale semnate şi de Rusia.

Această luptă culturală nu a fost gândită doar pentru scopuri interne, ci cu bună-ştiinţă şi pentru că ea poate fi exportată cu precădere în estul Europei. Iar succesul acestui export devine, în ultimul timp, vizibil şi în România. Şi la noi se încearcă forţat o întoarcere la tradiţionalism, se vorbeşte tot mai des de identitatea naţională românească şi ortodoxă. Şi nu numai că se vorbeşte despre asta, ea se şi materializează. Influenţa BOR în viaţa socială a ţării a devenit mai puternică, noua majoritate parlamentară înfiinţează un Minister al Identităţii Naţionale, iar aşa-numita „Coaliţie pentru familiea sugerat că şi în România filmul pentru copii „Frumoasa şi bestia“ ar trebui interzis,  evocând aceleaşi motive că în Rusia. Atenţie! Acesta este doar începutul...