INTERVIU Andrei Leonte, câştigătorul „X Factor“, la Eurovision: „Nu mi-am propus să iau locul I“

Premiantul primei ediţii „X Factor“ România a ajuns în semifinalele naţionale Eurovision cu piesa „Paralyzed“, pe care o va interpreta duminică seara. În pofida succesului, solistul nu se gândeşte la locul I, ci crede, mai degrabă, că acest concurs este un deschizător de drumuri.

Solistul de muzică pop-rock s-a prezentat în ultima zi de audiţii la Bucureşti cu trei piese, ultima fiind cu noroc. Amintindu-şi de experienţele trăite în 2011, la „X Factor“, când prezentatorul Mihai Morar i-a fost mentor, Andrei Leonte spune că şi de data aceasta are emoţii, însă ştie să le gestineze mai bine, datorită experienţei acumulate. În plus, cântăreţul are şi o profesoară de canto de la care are ce să înveţe: Crina Mardare.

Dacă în urmă cu doi ani a primit marele premiu de 200.000 de euro, acum, tânărul nu ia în calcul câştigul şi spune cu maturitate că munca este cea mai importantă în ecuaţia succesului.

„Adevărul“: La audiţiile din Bucureşti ai participat cu trei piese, iar „Paralyzed“ a trecut în etapa următoare. Cum te simţi printre finalişti?
Sunt încrezător. Mă bucur foarte mult că fanii mă susţin şi sunt aproape de mine. Imediat ce am postat melodia pe Facebook şi am anunţat că am trecut în etapa următoare, mi-au trimis mesaje de felicitări şi de încurajare. Sunt incredibil de activi! De aceea, prin Eurovision nu vreau să-mi dezamăgesc fanii şi îmi doresc ca prestaţia mea să fie pe gustul lor. Ce-i drept, nu poţi să fii mereu pe placul tuturor, dar eu ţin cont de părerile lor şi chiar şi atunci când mă critică, îi întreb ce anume nu le-a plăcut şi ce ar trebui schimbat. Cred că este foarte important să te păstrezi în ochii celor care te apreciază. 

Eşti deja un solist cunoscut, mai ales după ce ai câştigat locul I în primul sezon „X Factor“ România. Cum ai decis să participi şi la Eurovision?
Şi Mandinga, trupa care ne-a reprezentat anul trecut în concurs, era deja cunoscută. Pentru mine, această competiţie este o şansă de a face altceva, de a ajunge într-un alt mediu şi la un public distinct celui care asistă la concertele mele. Cred că la Eurovision mai totul este diferit faţă de ceea ce am făcut până acum. Asta este o şansă să-mi lărgesc orizonturile la un alt nivel. Sincer, când m-am înscris, nu mi-am propus să câştig, să iau locul I, pentru că este mai important să fac o figură bună şi să dau tot ce pot astfel încât cei de acasă să spună că într-adevăr piesa „Paralyzed“ merită să fie pe scena de la Eurovision. Nici la „X Factor“ nu mi-am propus să câştig. Vreau să-mi fac treaba cât mai bine, iar decizia finală rămâne la latitudinea publicului şi a membrilor din juriu.

Fanii mă susţin şi îmi sunt aproape. Nu vreau să-i dezamăgesc.

Anul acesta participă cântăreţi aflaţi la începutul carierei, dar şi artişti veterani, precum Elena Cârstea şi Luminiţa Anghel. Cum ţi se pare acest lucru?

Da, sunt artişti mari, iar experienţele lor nu sunt de ignorat sau subestimat. Sincer, nu mai ştiu la ce să mă aştept, având în vedere direcţiile diferite din care participanţii provin. Totul este posibil, nu este nimic cert. Nu cred că vreunul dintre concurenţi ar putea urca pe scenă spunând: „Totul e al meu, indiferent ce s-ar întâmpla“.

Care crezi că sunt cerinţele Eurovisionului de anul acesta? De ce anume crezi că ar avea nevoie concursul în România?
Cred că e nevoie de ceva care să te oprească în faţa televizorului atunci când eşti doar în trecere, dintr-o cameră într-alta.

Ai contracandidaţi ce au apărut la „Vocea României“, „Românii au talent“ şi „X Factor“, inclusiv câştigătorul Tudor Turcu. Care sunt atuurile tale în faţa lor?
Voi încerca să fac ceva un pic diferit, să aduc ineditul. Voi avea câţiva dansatori care vor completa spectacolul. Dar, cu toate că la Eurovision se cere ceva spectaculos, prestaţia mea va fi mai simplă. Ca artist, nu cred că e O.K. să atragi atenţia prin imagine şi să scoţi asta în faţă, în detrimentul muzicii.

Ai temeri pentru semifinala din 24 februarie, când vei cânta?
Da, pentru că orice se poate întâmpla. Pot fi probleme tehnice, pot să mă împiedic sau să-mi scape vocea (râde). Dar, în general, evit să-mi fac astfel de scenarii şi prefer să-mi păstrez optimismul. O să dau ce am mai bun duminică seara.

Ai început deja repetiţiile. Ai mentori care te ajută?
Da, repet de câteva zile, dar am trecut de stadiul mentorilor. Am un profesor de canto profesionist, Crina Mardare, un manager care mă susţine, Mihai Gruia de la Accent, şi susţinerea casei de discuri, Roton.