Operaţiunea TĂVĂLUGUL e în plină desfăşurare

Vorbe goale.Sertarele sufletului închise şi ferecate. Indiferenţă studiată. False apropieri. Ştiri demente. Miez stricat. Deznodământ şi intrigă inexistente. Doar putregai fără sens. Şi fără culori.

Am întrebat o sută de români ce-i face fericiţi. Mulţi şi-au aprins ţigara, au scuipat o scamă imaginară de pe limbă, au îndepărtat din bărbie o altă scamă imaginară şi apoi m-au privit în ochi pentru câteva secunde. Puţin cât să văd esenţialul. Adică nimic. Românii nu-şi mai doresc fericire, termenul în sine le repugnă. Au învăţat prosteşte câteva propoziţii gen: cum o vrea Dumnezeu, Doamne Ajută, sănătatea e cea mai importantă, banii nu aduc fericirea, asta-este-n-ai-ce-sa-i-faci, şi le scot sistematic în discuţiile cu alţii ca ei. După ce fiecare îşi spune raţia de evlavie bonomă ce se vrea izvorâtă din preaplinul sufletesc, se întorc la ale lor, împăcaţi că au bifat cu succes şi normalitatea şi pe dumnezeu şi îi asigură pe cei din jur că sunt din soi bun, cu picioarele bine înfipte în pământ. Alţii, mai evoluaţi în cele lumeşti, fură mişeleşte audienţa deschizând discuţia despre cancer. Şi, pentru moment, au câştigat câteva priviri pline de fals interes.

Din păcate toate acestea sunt doar nişte banale intermezzo-uri dintr-o viaţă cotidiană bolnavă, infectă cangrenată. Plaga ce ne-a cuprins se extinde şi ne curăţă creierele prin netezire organizată. Nicicând românii nu s-au aflat mai jos pe scara evoluţiei. Poate după Revoluţiei... dar chiar şi atunci existau celule, nuclee, forţe, poli de interes. Nicicând frazele spuse sau citite n-au fost mai searbede şi mai lipsite de miez. Mă pomenesc câteodată în faţa unor fenomene nemaiîntâlnite. Orice cuvântare mai colorată, mai metaforizată, mai vie sau cu trimiteri către zona adâncurilor poetice are un efect precum soarele pentru zombie. Numai ce aud alte cuvinte faţă de cele uzuale pe facebook, şi îi vezi că se încovoaie, se chircesc, zâmbesc a băşcălie şi schimbă subiectul. Ştirile din presă îi ajută în acest sens. Este educaţia primordială. Primii paşi. Baza şi temelia. Nu le pasă că nu ştiu să citească, să rostească sau să folosească termenul potpuriu, de pildă... care devine purpuriu, porpurii, putpuriu.

Cuvintele sunt din ce în ce mai uşoare, mai seci, mai fără substanţă, pentru a nu obosi creierul, pentru a nu încărca mintea şi a bloca intuiţia să facă asocieri. Presa este prima vinovată. Jurnaliştii sunt criminalii figurilor de stil. Ei au nimicit printre primii limba română. Câştigul facil, goana după senzaţional, locul de muncă asigurat şi călduţ, lenea de a mai citi cărţi, înregimentarea într-un sistem corupt, spiritul gregar ce dormitează în fiecare dintre noi. Iată cum a luat naştere acest flagel căruia nu-i vom găsi prea repede antidot.