Rătăcirea lui Mihai Gâdea s-a transformat pe bună dreptate într-un scandal internaţional, iar porţia de ruşine am încasat-o întreaga breaslâ, pentru că n-am mai auzit de un astfel de caz nici in ţările în care presa apare încă pe papirus.  
 
Nu vreau să-mi imaginez ce părere îşi va face lumea despre ziariştii din România, atunci când va tasta pe Google numele lui Mihai Gâdea sau al Antenei 3 şi vor vedea de câte premii şi lauri s-au „învârtit” pe la tot soiul de concursuri internaţionale. Probabil pentru exotism, vor râde cu gura până la urechi, căci faza cu Gâdea şi Julio Iglesias Junior pare ruptă din celebrul film cu Borat.
 
Mai gravă decât gafa în sine mi s-a părut atitudinea de după a directorului Antenei 3, Mihai Gâdea. Nici vorbă să-şi pună cenuşă în cap, să-si ceară scuze publice. Cu un tupeu aproape periculos, Mihai Gâdea îşi justifică ieşirea în decor motivând că strigătura „Jos Băsescu!” face parte din folclorul urban. Nimic mai prostesc! Din folclorul urban fac parte şi scandările galeriilor echipelor de fotbal şi cântecele deoacheate şi chiar înjurăturile. Cum ar fi fost ca „pastorul” Mihai Gâdea să-l pună pe Julio Iglesias să se înjure în româneşte spre deliciul mârlanilor care sparg seminţe la televizor?! Alegând scuza cu folclorul urban, Mihai Gâdea minte. Îşi dă seama că a comis-o grav şi încearcă să ne bage minciunica cu folclorul urban. Mihai Gâdea putea să-l roage pe Julio Iglesias să spună ceva frumos în limba noastră: o strofă din imnul naţional, un vers de Mihai Eminescu sau chiar o scurtă rugăciune. N-a făcut nimic din toate acestea pentru simplul motiv că lui Mihai Gâdea ca şi prietenului său de suflet, Mircea Badea, li se pare „cool” să ia totul la caterincă.
Din păcate. tot mai mulţi dintre ziarişti seamănă cu politicienii.
Dar Gâdea în loc să recunoască adevărul, că a făcut o glumă absolut tâmpită, aduce în discuţie o nouă scuză ipocrită şi anume aceea că nu a avut intenţia să aducă familia Iglesias în ringul unei lupte cu Băsescu, pe care cică ar fi dus-o singur. Ce luptă, dom'le? Băsescu a ieşit demult la pensie. Sau a vrut să insinueze că suferă o traumă, că are sechele şi se trezeşte prin somn sau aiurea strigând „Jos Băsescu!”? Nicidecum, doar a scăpat o nouă minciună, o nouă rătăcire pe care Mihai Gâdea va trebui s-o mărturisească degrabă duhovnicului său.
 
În loc de epilog, o observaţie amară. Din păcate. tot mai mulţi dintre ziarişti seamănă cu politicienii. Mai ales ziariştii mari, liderii de opinii, directorii de publicaţie, moderatorii de televiziune, realizatorii de prime-time. Joacă fiecare câte un rol de cele mai multe ori scris în laboratoarele de partid şi de stat, iar prin prestaţiile lor intoxicâ şi mai mult aerul îmbâcsit al clasei politice. Slugi sau adversari după caz, ziariştii respectivi lucrează cu perdele de fum, cu focuri de artificii şi zgomote de fond. Au uitat misiunea lor fundamentală de a fi în slujba adevărului şi privesc cu jind către politicieni, de la care împrumută prostia, hoţia şi minciuna, sperând că într-o zi le vor lua locul la putere.