Primul meu rol a fost cu o trupă de amatori de la Poştă, iar eu interpretam rolul Locotenentului Stamatescu din piesa Titanic-vals de Tudor Muşatescu. Eram pe scenă şi parcă visam. Nici nu ştiam ce se întamplă cu mine. La un moment dat, m-au trezit nişte aplauze din sală. Acelea au fost primele aplauze din viaţa mea. M-am suit pe scenă şi parcă eram acolo de când lumea“ - Gheorghe Dinică

Acestea sunt cuvintele prin care unul din cei mai mari actori ai României îşi desemna debutul pe scenă.

Maestrul Gheorghe Dinică (1 ianuarie 1934-10 noiembrie 2009) a rămas în conştiinţa publicului drept un actor desăvârşit.  De-a lungul celor 75 de ani ai vieţii sale, a jucat în 73 de filme şi în mai multe piese de teatru, seriale de televiziune.

Actorul a mărturisit că s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1933, dar că în actele de stare civilă apare data de 1 ianuarie 1934. Nu e singurul mare actor care oferă cu umor informaţii despre data sa de naştere sau de numele de familie. Un alt exemplu este cel al actorului Ion Dichiseanu.

Dragostea pentru film a venit, aşa cum se întâmpla în cazul copiilor din Bucureştiul interbelic, prin prezenţa la cinematografele Capitalei unde rulau filme cu monştrii sacri ai marelui ecran mondial. Era un mijloc de relaxare pentru acea epocă marcată de război şi lipsuri.

La 23 de ani, în 1957, Gheorghe Dinică şi-a văzut visul cu ochii, fiind admis la IATC, după ce jucase în trupe de teatru (amatori) încă din 1954. A absolvit Institutul în 1961, la clasa marii actriţe Dina Cocea. În acelaşi an, a debutat în teatru cu rolul comisarului Goole din piesa de teatru „Inpsectorul de Poliţie”.

Doi ani mai târziu, debuta în cinematografie, în 1963, apărând în filmul „Străinul”, bazat pe romanul omonim al lui Titus Popovici, unde a jucat rolul unui activist comunist eliberat din închisoare. Acel film marchează şi debutul prietenului său Ştefan Iordache.

De obicei, fiecărui actor i se atribuie o ”etichetă”, pornind de la tipul dominant al rolurilor jucate. Dacă maestrului Jean Constantin i s-a atribuit eticheta ”turcului, micului borfaş, băiatului bun la toate”, maestrului Florin Piersic i s-a spus că era ”cavalerul romantic şi necruţător”, maestrului Ilarion Ciobanu, ”ardeleanul neaoş”, maestrului Amza Pellea, ”olteanul perfect”, monumentalul Gheorghe Dinică a fost considerat tipul ”băiatului rău”, care acţionează mereu cu zâmbetul pe buze.

Voi aminti, în continuare, unele dintre cele mai mari roluri jucate de către marele actor Gheorghe Dinică.

De departe, rolul legionarului Paraipan din filmele ”Un comisar acuză” şi ”Revanşa” l-au făcut celebru. Personajul înalt, slab, îmbrăcat în haină de piele cu pistolul gata pregătit să-i împuşte pe inamicii săi sau ai superiorilor lui, în confruntare cu Sergiu Nicolaescu, în rolul ”comisarului Moldovan” a fost un băiat rău îndrăgit de toată lumea.

A jucat şi rolul lui Lăscărică, un comerciant-gangster, care îi dă replica aceluiaşi Sergiu Nicolaescu, care de data aceasta interpreta rolul comisarului Miclovan.

În opinia mea, rolul în care a intrat cel mai bine în pielea personajului este cel al avocatului Stănică Raţiu din ”Felix şi Otilia”, film inspirat de romanul ”Enigma Otiliei” care poartă semnătura marelui scriitor George Călinescu, unde publicul a putut vedea tipul arivistului, al omului lipsit de scrupule care urmăreşte ”marea lovitură”.

Cinismul şi aroganţa sunt trăsăturile dominante din filmul ”Prin cenuşa imperiului”, unde marele Gheorghe Dinică joacă rolul unui aşa-zis diplomat, sau din filmul ”Reţeaua S”, când interpretează rolul unui spion recrutat de servicii străine revenit în ţara natală.

A jucat şi rolul directorului corupt al unei Întreprinderi Agricole de Producţie în ”Secretul lui Bachus”, rolul lui N.M. Siseanu, un administrator de bloc certat cu legea pe care pretindea că o apără, în filmul ”Secretul lui Nemesis”, inspirat din scandalul legat de ”Meditaţia Transcedentală”.

Maestrul a interpretat roluri memorabile şi în filme cu subiecte din viaţa muncitorilor şi ţăranilor, precum cele din ”Vară sentimentală”-preşedintele Cooperativei Agricole de Producţie şi din filmul ”Un petic de cer” - activistul Grozea, care conturau din nou latura sa de ”băiat rău”.

Maestrul a dat viaţă pe marele ecran şi unor personaje de tipul ”majordomului-confident” în filme precum: ”Pe malul  stâng al Dunării albastre”, ”Figuranţii”, ”Orient Express”.

Totuşi, sunt destule roluri în care actorul Gheorghe Dinică a fost un ”băiat bun”: ofiţerul erou din ”Evadarea”, salvatorul erou Gicu Salamandră din ”Explozia” şi ”Cuibul salamandrelor” sau rolul inginerului electrician singuratic şi îndrăgostit de meseria sa din ”Trepte spre cer”.

La un moment dat, maestrul Gheorghe Dinică a jucat şi în rolul unor personalităţi politice. În filmul ”Ştefan cel Mare-Vaslui 1475”, acesta a interpretat rolul sultanului Mahomed al II-lea, una din cele mai mari personalităţi ale istoriei medievale, faimosul cuceritor al Imperiului Bizantin, a cărui armată s-a văzut învinsă de către cea a domnului Moldovei Ştefan cel Mare şi Sfânt.

În filmul ”Oglinda”, regizat de marele regizor Sergiu Nicolaescu, maestrul Gheorghe Dinică a jucat ca un actor desăvârşit rolul omului politic Mihai Antonescu, ministru de externe în guvernul condus de Ion Antonescu, reuşind să ofere imaginea evenimentelor premergătoare şi ulterioare actului de la 23 august 1944.

Tocmai profilul de ”băiat rău” l-a ţinut departe de recitarea poeziilor la ”Cântarea României”, în timpul regimului comunist. După Revoluţie, a revenit la rolurile de ”băiat rău”, interpretând rolul unui traficant în ”Liceenii în alertă”, rolul unui director de cinematograf în ”Patul conjugal”, rolul unui ”protector al cerşetorilor ilegali” în ”Filantropica”.

Spre sfârşitul vieţii, în ciuda suferinţelor fizice care l-au afectat,  actorul Gheorghe Dinică a fost admirabil în serialele ”Inimă de Ţigan”, ”Regina”, unde a jucat rolul lui Aurică Fieraru, un bulibaşă bătrân şi înţelept.

Ultimul rol al carierei sale a fost în serialul ”Aniela”, în care maestrul Gheorghe Dinică a dat viaţă bătrânului general Grigorie Vulturescu.

Vocea lui uşor ascuţită şi plăcută l-a făcut ca să dubleze voci, ca în filmul ”Dacii”, în timp ce copiii şi-l amintesc cum a împrumutat vocea zgârcitului răţoi ”Scrooge” din serialul de desene animate ”Poveşti cu Mac-Mac”.

Gheorghe Dinică a cântat ca nimeni altul melodia ”Vagabondul vieţii mele” , în care îşi prezenta un fel de testament artistic în felul în care a făcut-o şi Frank Sinatra în melodia ”My way”.

Maestrul Gheorghe Dinică a fost recompensat cu numeroase premii la festivaluri de film. Totodată, marele actor a primit prestigioase distincţii din partea statului român.

Alături de Ştefan Iordache şi de Nelu Ploieşteanu prefera să cânte şi să se bucure la un pahar de vin într-unul din faimoasele localuri bucureştene ”Şarpele roşu”.

Maestrul Gheorghe Dinică s-a căsătorit în 1996 cu Gabriela Georgeta Dinică, pe care a considerat-o întotdeauna femeia perfectă, ”care i-a pus ordine în viaţa sa”. Cu umorul său caracteristic, maestrul se considera ”tânăr căsătorit din punct de vedere al anilor de căsnicie”.    Soţia sa i-a fost alături până la moartea actorului, survenită la 10 noiembrie 2009, din cauza unui stop cardiac, maestrul fiind internat din 22 octombrie 2009 în spital deoarece suferea de mai multe afecţiuni cronice.

Maestrul Gheorghe Dinică rămâne unul dintre marii maeştri ai scenei şi ecranului din România. Umorul său, replicile memorabile ne-au încântat viaţa, făcându-ne mai fericiţi şi, cu siguranţă îi vor încânta şi pe cei care îi vor urmări filmele mult timp de acum încolo.

Despre viaţa maestrului Gheorghe Dinică a apărut lucrarea semnată de Mia Pădurean, intitulată ”Un actor pentru eternitate”, publicată la Editura Limes din Cluj Napoca, în anul 2008.