Unde dispar copiii români? Anual, zeci de mii de copii lipsesc de la clasa pregătitoare, deşi figurează ca primind alocaţii
0
Nu mai puţin de 19.000 de copii (9% din totalul elevilor care ar fi trebuit să fie înscrişi la clasa Zero, conform cifrelor oficiale) lipsesc anul acesta de la clasa pregătitoare. Mai puţin comparativ cu anul trecut, când au lipsit în jur de 15% din copii (peste 32.000).
Nici la anul nu vor merge toţii copiii la şcoală, aşa cum ar trebui. Mai exact, în anul şcolar 2015-2016 în jur de 13% din micuţi vor lipsi de la pregătitoare (peste 27.000). Oficialii nu au explicaţii concrete pentru diferenţa dintre numărul de copii care primesc alocaţie de la Ministerul Muncii şi numărul de copii înscrişi la clasa zero. Însă, experţii cred că avem de-a face cu o rată a neşcolarizării mult mai mare decât cifrele pe care le raportăm la Bruxelles.
Un sfert din populaţia preuniversitară nu merge la şcoală
Concret, Ministerul Muncii plăteşte anul acesta 204.714 alocaţii pentru copiii de 5 ani, 212.484 de alocaţii pentru copiii de 6 ani şi 213.406 alocaţii pentru copiii de 7 ani. Însă, Ministerul Educaţiei a înregistrat până acum aproximativ 177.400 de cereri de înscriere la pregătitoare pentru anul viitor, în urma celor două etape, iar anul acesta, clasa pregătitoare este frecventată de 193.488 de copii şi în clasa I sunt 192.438 de copii. Un calcul simplu arată că anual lipsesc mii de copii din sistemul de învăţământ, mult prea mulţi ca să putem spune că dacă nu sunt înscrişi la clasa Zero sunt la grădiniţă, sau la clasa I, aşa cum pretind oficialii de la Ministerul Educaţiei.
Practic, din fiecare tranşă anuală lipsesc în jur de 10.000, oricum ai împărţi copiii între cei trei ani şcolari consecutivi. Mai mult decât atât, potrivit datelor comunicate săptămâna trecută de Institutul Naţional de Statistică (INS), gradul de cuprindere în învăţământ a populaţiei de vârstă şcolară la începutul acestui an şcolar a fost de 73,4%. Asta înseamnă că în jur de 27% din copiii care ar trebui să frecventeze astăzi şcoala nu sunt cuprinşi în sistem, practic un sfert din populaţia preuniversitară.
Expertul în Educaţie Tincuţa Apăteanu spune că este evident vorba de o rată a neşcolarizării mult mai mare decât cifra oficială de aproximativ 0,2%. Aceasta spune şi cine sunt copiii care lipsesc din sistem. „Este vorba de copiii din familii defavorizate (din mediul rural) şi copiii de etnie romă, în marea lor majoritate“, spune Apăteanu, care atrage atenţia şi că bazele de date nu corespund.
Baze de date necorelate
„Ministerul Muncii are o anumită bază de date şi Minsterul Educaţiei are o altă bază de date pe care se bazează în raportările inspectoratelor şcolare. Problema este că inspectoratele şcolare nu prea colaborează cu Direcţiile generale de asistenţă socială şi protecţia copiilor. Dacă ar face asta, atunci am şti care este abandonul şcolar şi care sunt copiii în risc de abandon şcolar. Sunt nişte date care nu dau bine la Bruxelles, de asta nici nu sunt raportate“, este de părere Apăteanu.
La rândul său, expertul în Educaţie Marian Staş spune că una dintre concluziile pe care le putem trage uitându-ne la aceste cifre este că „părinţii încasează alocaţia şi nu îşi înscriu copiii la şcoală“. El mai spune că autorităţile ar trebui să le dea de urmă acestor copii şi că nu au scuze pentru faptul că nu s-au coordonat bazele de date, o veche racilă a administraţiei publice româneşti. „Este o nevoie urgentă de informatizare completă şi de baze de date corect făcute, pentru ca, în momentul în care trec în baza de date un copil nou-născut, automat el să figureze în toate bazele de date: şi la Ministerul Muncii, şi la Ministerul Educaţiei, să ştiu ce e cu el. Dacă nu gestionăm bine bazele de date cu aceste cohorte de copii, riscul este ca viaţa să bată filmul, ceea ce cred că s-a şi întâmplat într-o bună măsură. Părinţii au luat banii, dar nu şi-au mai trimis copiii la şcoală cine ştie din ce motive. Avem de a face cu statistici necorelate, incontestabile, şi cred că responsabilitatea revine şi părinţilor într-o proporţie mare“, este de părere Staş.
Jumătate dintre copii sunt în zona rurală
Aproape jumătate din populaţia României este rurală, potrivit datelor Institutului Naţional de Statistică. În total, în 2014, aproape 9,2 milioane de români trăiau în mediul rural şi 10,7 milioane trăiau în mediul urban. Dintre aceştia, peste 104.000 de copii de şase ani trăiau la sat şi peste 107.000 de copii, la oraş.
Numărul copiilor s-a înjumătăţit în ultimii 25 de ani
Ultimele date ale Institutului Naţional de Statisctică (INS) arată că în anul 2014 s-au născut în maternităţile din România un număr de 185.322 copii, faţă de 314.746 în anul 1990. Cea mai ridicată rată a natalităţii, înregistrată în anul 2014, a fost în centrul ţării (9,1 născuţi vii la 1.000 locuitori), iar cea mai scăzută în regiunea Sud-Vest Oltenia (7,3 născuţi vii la 1.000 locuitori), arată datele INS. Oficialii Institutului mai spun că în România anului 2015 trăiesc 3.999.900 de copii cu vârsta de până la 18 ani, cu 38.600 mai puţini ca în anul anterior. Astfel, ponderea lor în totalul populaţiei este de 18%, în scădere faţă de anii anteriori. „În mod normal, ar trebui ca tinerii să reprezinte o treime din populaţie. Norocul, dacă se poate spune aşa, este că avem speranţă de viaţă mică, una dintre cele mai reduse din Europa chiar, de 70 de ani pentru bărbaţi. În Franţa, de exemplu, speranţa de viaţă pentru bărbaţi este de 80 de ani”, a explicat sociologul Alfred Bulai.
Cîmpeanu: „E o problemă la nivel naţional de ani de zile“
O explicaţie venită din partea Ministerului Educaţiei este că o parte din aceşti copii se regăsesc la grupa mare de la grădiniţă şi o altă parte se regăsesc la clasa I, unde mii de părinţi şi-au înscris copiii direct, fără să mai treacă pe la clasa zero. Ministrul Educaţiei, Sorin Cîmpeanu, spune că problema este cunoscută în sistem. „E o problemă la nivel naţional de ani de zile“, arată el, însă nu are o explicaţie detaliată şi clară pentru acest fenomen. În schimb, sociologul Anca Bucheru spune că ar trebui privită cu atenţie structura demografică în acest caz.
„Există mai multe explicaţii: o parte pot fi copiii care au plecat cu părinţii în străinătate, care figurează în cifrele privind alocaţiile, dar nu sunt cuprinşi în sistemul educaţional din România. De asemenea, sunt mulţi copii de etnie romă sau din familii foarte sărace de români care nu sunt trimişi la şcoală de părinţi fiindcă nu au bani de rechizite. Mai sunt cazurile speciale, cazurile medicale, copii retraşi pe parcursul anului din cauza situaţiei economice şi mai sunt cei care nu figurează în niciuna dintre aceste statistici. Este vorba în general de copii de romi, care nu au nici măcar certificat de naştere, nefiind trecuţi în niciun registru, având părinţi nealfabetizaţi din medii sociale foarte sărace“, a explicat Bucheru.
Sociologul Mircea Kivu spune la rândul său că procentul de copii care lipsesc din date este foarte mare, probabil în jur de 20%. „Oricum ai întoarce cifrele, îţi rămâne o marjă de 10.000 – 15.000 de copii la o cohortă de 200.000 care nu figurează, asta înseamnă 5-7% din copii care nu sunt daţi la şcoală în România“, adaugă la rândul său Marian Staş. El mai spune că aceşti copii neşcolarizaţi sunt cei care contribuie la rata mare de analfabetism, România fiind campioană la elevii din învăţământul primar, care nu ştiu să scrie şi să
citească.
Se încarcă comentariile...
