Ajung profii români în şcolile franceze?

Profesorii ar putea lua şi ei curând drumul Franţei, după exodul cadrelor medicale înregistrat în ultimii ani. / FOTO Vali Ivan

Autorităţile de la Paris au dublat numărul de profesii care pot fi practicate în Franţa de cetăţenii români şi bulgari. Printre noile ocupaţii se numără cea de învăţător şi de profesor de şcoală generală şi liceu.

După instalatorii polonezi şi asistentele medicale spaniole, a venit timpul pentru profesorii români? Întrebarea este formulată de săptămânalul economic francez „Challenges“, care atrage atenţia că, măcar pe hârtie, cetăţenii acestei ţări de aproape 20 de milioane de locuitori s-ar putea înscrie, ca şi ceilalţi cetăţeni ai statelor membre ale Uniunii Europene, la cele mai multe dintre concursurile organizate de Ministerul francez al Educaţiei.

Până de curând, piaţa muncii din Franţa era „protejată“ în faţa unei presupuse invazii de muncitori români şi bulgari, doar ceva mai mult de 150 de meserii (pentru care era nevoie în general calificare practică) fiind „deschise“ să primească lucrători şi din aceste două ţări.

După ce lista a fost reactualizată recent, printr-o decizie a Guvernului francez, numărul meseriilor ce pot fi practicate şi de cei mai noi membri ai Uniunii Europene a crescut până la aproape 300. Noile prevederi urmează să se aplice din 2013, după ce decizia va fi publicată în „Jurnalul Oficial“ de la Paris (echivalentul Monitorului Oficial de la noi).

Pentru prima dată, pe listă apar posturi destinate până nu demult cadrelor didactice care vorbesc franceza ca limbă maternă, precum cele de profesori în învăţământul secundar (şcoli generale), învăţământ de artă, tehnic şi învăţământ profesional. Au contat, probabil, faptul că Franţa are un deficit fără precedent de profesori pentru învăţământul vocaţional, dar şi reputaţia României de ţară francofonă.

Într-o declaraţie semnată recent, în comun, de ministrul de Interne, Manuel Valls, şi de cel al Muncii, Formării şi Ocupării Forţei de Muncă, Sapin Michel, cele 291 de profesii în cauză au fost alese după „criterii obiective, precum gradul de tensiune“ (oferta de locuri de muncă raportată la cererea de joburi) dintr-un anumit sector de afaceri. Lista a fost închisă după consultarea cu patronatele şi sindicatele.

43.000 de posturi vacante în 2013

Sectorul Educaţiei din Franţa este unul dintre cele care înregistrează cele mai importante deficite. Cea mai mare problemă o reprezintă, explică săptămânalul „Challenges“, recrutarea cadrelor didactice, în ciuda faptului că rata şomajului este în creştere în Franţa, la fel ca în multe alte ţări europene.

Profesia de cadru didactic este considerată a fi, la fel ca în România, prost plătită şi mai puţin bine privită de către elevi şi de părinţii acestora, decât se întâmpla acum 20 de ani, de exemplu. Iată de ce tinerii francezi rareori decid să se formeze în această direcţie.

În aceste condiţii, tot mai multe şcoli se plâng în faţa inspectorilor departamentali că nu mai au suficienţi profesori pentru a le asigura un orar normal elevilor. La rândul lor, inspectorii de educaţie se plâng mai sus. Nu mai departe de luna octombrie, inspectorul din Seine Saint-Denis (unul din cele mai mici departamente din Franţa, situat în nordul ţării, în apropiere de Paris) i-a scris ministrului de resort pentru a cere crearea imediată a 250 de locuri de muncă.

Pentru anumite specializări, situaţia e aproape dramatică. La testele periodice la matematică, de pildă, rata de succes a scăzut în unele locuri chiar şi până la 40%. Ceea ce nu înseamnă că elevii nu sunt buni şi nici că profesorii au greşit la predarea noţiunilor. Pur şi simplu nu sunt destui profesori. De aici nevoia de a lărgi oportunităţile de recrutare, pledează săptămânalul francez.

Francezii cred că un român din cinci e francofon

Românii sunt, dintre toţi cetăţenii Uniunii Europene, candidaţii cei mai probabili pentru a reuşi la concursurile de angajări organizate de Ministerul francez al Educaţiei. „Challenges“ citează statisticile oficiale conform cărora în România 20% din populaţie ar vorbi limba franceză. Peste 80% din liceeni o învaţă ca primă limbă străină, susţine săptămânalul. Din păcate, însă, statisticile sale sunt cam vechi: de câţiva ani, limba franceză nu mai e cea mai predată limbă în şcoala românească, pierzând supremaţia în faţa eternei rivale, limba engleză, limba internetului şi a jocurilor video.

Cu toate acestea, revista nu greşeşte atunci când citează un alt exemplu de migraţie profesională de succes: Franţa găzduieşte deja un număr mare de medici români (dar nu numai), în sectorul spitalicesc. Motivul pentru care mii de medici bine formaţi au decis să părăsească ţara natală e foarte simplu, explică revista: salariile în ţările lor sunt printre cele mai mici din Europa.

Acelaşi calcul simplu s-ar putea aplica şi la profesori: un dascăl ar câştiga, în medie, aproximativ 5.500 de euro pe an, în timp ce salariul anual ar începe în Franţa de la peste 22.000 de euro.

Un profesor francez aflat aproape de finalul carierei câştigă, totuşi, mai mult decât dublu: aproape 45.000 de euro.

Nistor: „Poveşti vânătoreşti“

Cifrele avansate de revista franceză, în privinţa veniturilor profesorilor români, sunt judecate însă drept „poveşti vânătoreşti“ de Marius Nistor (foto), lider al sindicatului „Spiru Haret“, din învăţământul preuniversitar românesc. 5.500 de euro pe an ar însemna un salariu lunar de aproximativ 2.000 de lei, în timp ce un profesor român câştigă, de fapt, în medie, doar în jur de 1.000 de lei pe lună. În aceste condiţii, „nu e greu de anticipat că dascălii români vor fi destul de atraşi“ de salariile de aproximativ 10 ori mai mari.

„Exista de fapt şi o adevărată tradiţie, încă dinainte de căderea lui Ceauşescu, ca unii dintre profesorii cei mai buni, care cunoşteau bine şi limba franceză, să meargă să predea, măcar un timp, şi în Franţa ori în ţările în care se vorbea în principal această limbă“, explică Nistor.

Pe de altă parte, el spune că „probabil, nici anul viitor bugetul pentru învăţământ nu va fi 6% din PIB, cât prevede Legea educaţiei“, dar crede că în orice caz „va fi mai mare decât în acest an“ şi poate se va apropia de de 4,5% din PIB. „Orice stat care se respectă, respectă educaţia şi o finanţează“, susţine sindicalistul.