Ţara te vrea prost!

„Noul Curriculum Scolar ar trebui să  dezvolte creativitatea, iniţiativa, gândirea logică, lucrul în echipă.” FOTO Shutterstock

Aşa se explică pasivitatea şi lipsa de acţiune a guvernării pentru reorientarea învăţământului românesc pe o nouă direcţie. Sunt numeroase semnalele care ar trebui să pună pe jar autorităţile decidente:

- Abandonul şcolar în învăţământul obligatoriu care se ridică la 30%

- Rezultate catastrofale la examenele de Bacalaureat şi Testare Naţională

- Plasarea pe ultimele locuri în clasamente internaţionale credibile

- Semnale venite de la mediul de afaceri care se plânge de calitatea şi structura pieţei muncii din România

- Depopularea Liceelor şi Colegiilor Tehnice

- Repetatele scandaluri de corupţie din gimnazii şi licee

- Lipsa evaluărilor externe, de terţă parte, care să pună diagnostice credibile şi să ofere soluţii

Trei ar fi direcţiile de acţiune imediată şi strict necesare.

Scoaterea la concurs naţional a noului Curriculum Şcolar, pe baza unui caiet de sarcini emis de minister. Caietul de sarcini trebuie să pornească de la un Cadru de Referinţă Curriculară, care să stabilească filosofia noii arhitecturi curriculare, o hartă a competenţelor aşteptate, generale, specifice, pe etape de şcolarizare, forme de învăţământ, discipline şi planurile cadru de învăţământ.

Noul Curriculum Scolar ar trebui să se bazeze pe „a învăţa să ştii, să faci, să fii, să trăim împreună” şi să conţină patru arii de cuprindere: teoretic-conceptuală, aplicativă, interdisciplinară, generatoare de învăţare continuă.  Să dezvolte creativitatea, iniţiativa, gândirea logică, lucrul în echipă.

Punerea în operă a unui sistem naţional de evaluare, unitar, standardizat, bazat pe aplicaţii informatice, cu itemi din bazine pe discipline, aceiaşi pentru toate unităţile de învăţământ, bază a masurării progresului şcolar al elevilor.

Pornirea motorului motivării salariale, singurul în stare să mobilizeze eforturile salariaţilor din învăţământ, adică salarizarea după performanţa şi rezultatele muncii, în funcţie de progresul şcolar al elevilor.

Toate aceste acţiuni pot fi externalizate către echipe de specialişti alcătuite special pentru realizarea acestor obiective, dacă specialiştii îmbătrâniţi în ministere şi instituţii ale statului nu sunt capabili să le operaţionalizeze. Costurile ar fi infinit mai mici, în comparaţie cu inacţiunea, cu refuzul de a pune educaţia şi formarea profesională de calitate la baza unei pieţe a muncii competitivă.

Lucrurile sunt clare şi se regăsesc în politicile celorlalte state din UE şi întreaga lume, doar în România nu se aplică.

De ce?

Pentru că guvernarea îi vrea „proşti” pe români, cu drept de vot sau nu. Îi vrea dependenţi de stat, de bugetul manevrat de guvern, de ajutoare sociale, de slujbe la stat, pentru a fi manipulaţi şi împinşi să voteze în favoarea puterii politice aflate la guvernare, în schimbul unor iluzorii mite electorale.

Îi vrea uşor de păcălit din vorbe şi promisiuni, pe care să nu le poată evalua ca utopice şi fanteziste.

Îi vrea fără înţelegerea conceptelor esenţiale ale lumii actuale, stat de drept, democraţie şi guvernare participative, separaţia puterilor în stat, justiţie independenţa, checks and balances, şi încă altele.

Din paradigma aceasta nu poate ieşi puterea şi guvernarea, chiar dacă sunt periclitate interesele României, ale economiei româneşti, care riscă să piardă competiţia cu alte economii europene.

O piaţă a muncii fără personal calificat nu atrage investitori, nu profită de pe urma intrărilor de capital provenite de la români care muncesc afară pe salarii mari, nu contribuie la competitivitatea societăţi româneşti, în toate domeniile de activitate. Dar nu contează. Contează perpetuarea la guvernare a unei clase politice inapte şi incompetente.

Actuala guvernare îi vrea pe români cât mai dependenţi de sacoşa şi găleata cu alimente, de pomana electorală, care se practică în anii electorali. Şi fără înţelegerea consecinţelor nefaste ale acestei atitudini.

Aşa se explică şi limbajul suburban folosit în ultima vreme. „Fă”, „paraşuta”, „mai”, etc., pentru ca actuala putere mizează, mai ales, pe cei care „prizează” astfel de expresii. Cei fără educaţie şi înţelegere a lumii în care trăim.

Tot în acest context putem nota bascularea unor importante prevederi ale Legii Educaţiei Naţionale, privind plagiatul, nepotismul, impostura, etc., în opusul lor, pentru a păstra climatul de mediocritate şi politizare a sistemelor de educaţie şi formare profesională, în care tronează politrucii şi inculţii. Cei cu diplome furate sau plătite, astfel încât posesorii lor nu pot lega două vorbe. După modelul şefilor lor politici.

Aici suntem cu educaţia.

Ne zbatem într-o mare de mediocritate şi impostura, fără orizont şi perspective de ameliorare, cu riscul ca piaţa muncii necompetitivă să gonească şi bruma de investitori care s-ar mai abate spre plaiurile mioritice româneşti.