România intră în recesiune: va avea cea mai gravă scădere economică din ultimii 20 de ani

FOTO Shutterstock

România va avea cea mai gravă scădere economică trimestrială din ultimii 20 de ani, consideră economiştii Euler Hermes, precizând că scăderea constantă a PIB-ului se va înregistra pe tot parcursul acestui an, ceea ce înseamnă intrarea în recesiune.

Analiza Euler Hermes preconizează că economia României va înregistra cea mai gravă contracţie trimestrială de mai bine de 20 de ani în trimestrul doi al anului 2020 şi, mai mult decât atât, o scădere constantă a PIB-ului până în primul trimestru al anului 2021. 

Calitatea de membru UE, sectorul industrial competitiv şi mediul de afaceri relativ bine dezvoltat, împreună cu relaţiile internaţionale destul de bune au ajutat în ultimii ani economia României. Astfel  chiar si cu o creştere reală a PIB-ului în scădere  de la + 7,1% în 2017 la + 4,4% în 2018, şi + 4,1% în 2019 se prefigura faptul că economia supraîncălzită începea să se stabilizeze.

Această perspectivă a fost însă schimbată de apariţia crizei globale Covid-19 în primul trimestru al anului 2020, care a afectat din ce în ce mai mult economia românească pe diverse canale. Începând cu luna martie au aparut: i) întreruperi ale lanţului de aprovizionare din industrie, în special în sectorul auto, ii) au fost înregistrate scăderi ale cererii externe, iii) carantina la exterior (prin închiderea frontierelor) şi iv) carantina în interiorul ţării (măsurile cele mai stricte producând efecte  de la sfârşitul lunii martie până la începutul lunii mai).

Cu toate acestea, mulţumită cererii interne puternice din primele două luni ale anului, economia tot a reuşit să marcheze  un trend ascendent, dar moderat în primul trimestru. Însă, indicatorii de  frecvenţă înaltă sugerează faptul că producţia s-a contractat brusc în luna martie şi mai departe, cu rate record în luna aprilie. Deşi măsurile de restricţie au fost gradual mai permisive de la mijlocul lunii mai, ne aşteptăm la o deblocare treptată a economiei care va dura cel puţin până la sfârşitul anului 2020.

Instabilitatea guvernului, arieratele companiilor de stat, vulnerabilităţile sectorului bancar, datoriile ridicate ale  sectorului privat (în special în valută), creşterea rapidă a deficitului de cont curent în timp ce intrările nete din investiţii străine directe scad şi sarcina datoriei externe ridicate sunt puncte slabe deja semnalate care se adaugă efectelor crizei COVID-19.

„Previzionăm că PIB-ul anual va scădea cu aproximativ -5,5% în 2020, urmând ca în anul 2021 să înregistreze o creştere de  + 4%. Astfel, nivelul PIB-ului real din 2019 nu va fi atins înainte de anul 2022 cel mai devreme”, susţin economiştii.

Autorităţile sunt gata să stimuleze economia, dar urmăresc cursul de schimb

Îngrijorările legate de economia supraîncălzită din România au persistat din perioada 2017-2019, fiind determinate de creşterea veniturilor salariale, de stimularea fiscală pro-ciclică şi de politici monetare prea relaxate care împreună au condus la creşterea inflaţiei şi la lărgirea deficitelor gemene (deficitul fiscal, respectiv de cont curent). Grijile pentru o economie supraîncălzită au dispărut odată cu declanşarea crizei Covid-19, dar dezvoltarea economică defavorabilă din anii precedenţi a lăsat România la intrarea în criză  cu fundamente macroeconomice mai slabe decât majoritatea ţărilor membre din Europa Centrală.

Finanţele publice ale României vor continua să se deterioreze. Datorită stimulului fiscal pro-ciclic puternic din ultimii ani, deficitul fiscal anual  s-a adâncit rapid de la doar -0,8% în 2015 la -4,3% în 2019. Ne aşteptăm ca acest procent să crească brusc până la cel puţin -8,5% în 2020 ca urmare a: i) stimulentelor fiscale aferente Covid-19 (estimate la aproximativ 2% din PIB-ul anului 2019) şi a garanţiilor şi subvenţiilor pentru împrumuturi acordate IMM-urilor (aproximativ 3% din PIB) şi a ii) unui PIB- nominal scăzut. 

În mai 2020, România a vândut cu succes 3,3 miliarde de euro în euro-obligaţiuni pe 5 ani, respectiv 10 ani, indicând că are încă acces la pieţele internaţionale pentru a finanţa stimulul, deşi la costuri mai ridicate decât în ianuarie 2020. În plus, guvernul negociază, de asemenea, un împrumut al Băncii Mondiale în valoare de aproximativ 1 miliard de euro.

Dacă este necesar, şi un împrumut FMI poate fi solicitat fie anul acesta fie în 2021, fiind cel mai probabil şi aprobat. Între timp, tendinţa de scădere a ponderii datoriei publice în PIB din ultimii ani se va inversa cu siguranţă; preconizăm o creştere de la 35 % din PIB în 2019 la 50 % până la sfârşitul anului 2021.

Privind într-o notă pozitivă, inflaţia preţurilor de consum a scăzut de la 4.0% la sfârşitul anului 2019 la 2.7% în aprilie 2020 – acum revenind în intervalul de 2.5% ± 1 punct procentual al intervalului de ţintă al inflaţiei urmărit de Banca Naţională a României (BNR) – mulţumită efectelor deflaţioniste ale preţurilor scăzute ale petrolului şi ale scăderii cererii interne. Până la sfârşitul anului 2021 ne aşteptăm ca inflaţia să rămână în intervalul ţintă. 

Acest lucru ar permite o relaxare monetară suplimentară a BNR în 2020 pentru a sprijini economia slăbită, după cele două reduceri iniţiale ale ratei dobânzii la 1.75% (-50pb în martie şi -25pb în mai). BNR s-a angajat, de asemenea, la primul său program de relaxare cantitativă (QE), deşi este mult mai mic decât în economiile avansate şi se concentrează mai degrabă pe uniformizarea variaţiilor de piaţă, decât pe achiziţiile de active la scară largă.

Cu toate acestea, rămâne un risc de evoluţie negativă a perspectivelor inflaţioniste şi a politicii monetare  dat de o posibilă depreciere substanţială a leului (RON) în cazul în care investitorii îşi pierd încrederea în capacitatea României de a gestiona criza Covid-19.

În ultimii ani, cursul de schimb al leului a fost destul de stabil, în ciuda economiei supraîncălzite din perioada 2017-2018.

Leul s-a depreciat între -1% şi -2% în medie pe an faţă de moneda Euro începând din 2016, fiind o performanţă adecvată pentru o piaţă emergentă. În primele cinci luni ale anului 2020, leul a pierdut în jur de -4% faţă de euro, dar acest lucru a fost, de asemenea, moderat în comparaţie cu monedele multor ţări emergente, care au pierdut mult mai mult în urma apariţiei Covid-19.

Cu toate acestea, BNR a aplicat în mod continuu o serie de instrumente pentru a interveni şi a preveni volatilitatea excesivă a monedei, un fapt care nu surprinde din moment ce regimul oficial al cursului de schimb este unul de flotare controlată. Aceste instrumente pot fi aplicate în continuare atât timp cât sunt suficiente rezerve valutare. 

Deficitul extern şi datoria vor creşte

În ceea ce priveşte deficitul anual de cont curent al României, acesta s-a adâncit de la -0,2% din PIB în 2014 la -4,7% în 2019. Foarte important, doar 54% din deficitul anului 2019 a fost finanţat prin intrări nete de investiţii străine directe (ISD), cu mult sub un nivel confortabil de 75 % şi în scădere faţă de un nivel maxim recent de 192% atins în 2016.

În primul trimestru al anului 2020, exporturile au fost mai puternic afectate de impactul Covid-19 decât importurile, iar deficitul de cont curent s-a extins în continuare faţă de acum un an. Prin urmare, ne aşteptăm ca, deficitul anual să crească la aproximativ -5% din PIB în 2020, înainte de a înregistra o revenire la un nivel încă ridicat de -4% în 2021. Ne aşteptăm ca gradul de  acoperire netă din ISD a deficitului să scadă cu mult sub 50% pe măsură ce criza globală va încetini fluxurile de capital către pieţele emergente.

Combinată cu creşterea galopantă prognozată pentru deficitul fiscal, aceasta ar putea ridica nevoile de finanţare externă la niveluri excesive. De asemenea, s-ar putea inversa tendinţa observată de scădere a raportului dintre datoria externă şi PIB de la 75% din PIB în 2012 la 48% în 2019.

Pentru anul 2020 prognozăm un raport de 56% .

Între timp, rezervele valutare ale BNR au fluctuat în mare parte începând cu anul 2016 în intervalul de 31-36 miliarde EUR, parţial ca urmare a intervenţiilor asupra cursului de schimb menţionate anterior.

Recent, rezervele au scăzut de la 35,8 miliarde EUR în februarie 2020 la 33,2 miliarde EUR două luni mai târziu.  Per ansamblu, acest lucru înseamnă că gradul de acoperire a importurilor din rezerva valutară a scazut de  la un nivel sănătos de 5,7 luni la sfârşitul anului 2015 la 4 luni în aprilie 2020.

O scădere suplimentară a acestui raport ar putea să creeze îngrijorări în rândul investitorilor pe fondul creşterii deficitelor gemene, a politicii fiscale expansioniste şi, în special, a recesiunii globale declanşate de Covid-19.