Codul Fiscal, un lucru prost făcut. Ce norme îi derutează şi pe contribuabili, şi pe administratorii sistemului

Codul Fiscal, un lucru prost făcut. Ce norme îi derutează şi pe contribuabili, şi pe administratorii sistemului

Contribuabilii sunt adesea derutaţi din cauza normelor fiscale care-i pun în situaţii paradoxale

Cu toate că a suferit sute de amendamente, legislaţia fiscală conţine o serie de aberaţii printre care se numără taxarea cu sume mai mari decât venitul impozitat, finanţarea şoselelor de către transportatorii feroviari, includerea pădurilor în categoria agenţilor poluanţi sau taxarea în cascadă a produselor accizabile.

Recentele controverse pe marginea taxării alocaţiilor pentru copii readuc pe tapet şi celelalte norme fiscale care-i derutează atât pe contribuabili, cât şi pe administratorii sistemului. „Adevărul“ vă prezintă o trecere în revistă a acestor norme, din cauza cărora Codul Fiscal apare ca un lucru prost făcut.

Prin efectele lor, astfel de norme îi aduc pe cei vizaţi în situaţii aberante, cum ar fi plata unor taxe mai mari decât venitul impozitat, finanţarea propriei concurenţe, includerea pădurilor în categoria agenţilor poluanţi sau dubla ori tripla taxare a aceluiaşi produs.

Taxă de 50 de lei la venituri de 5 lei

Una dintre cele mai toxice prevederi ale Codului Fiscal este conţinută în Articolul 296^22: „Baza lunară de calcul al contribuţiei de asigurări sociale de sănătate (CASS) nu poate fi mai mică decât un salariu minim brut pe ţară“.

Ce înseamnă asta? Indiferent cât de puţini bani aţi câştigat din dividende ori din dobânzi bancare, veţi fi datori la Fisc cu echivalentul a 5,5% din salariul minim brut pe ţară. În 2015, acest salariu a fost stabilit la 975 de lei lunar şi, de la 1 iulie, va urca la 1.050 de lei.

Iar 5,5% din aceste sume înseamnă 53,6 lei, respectiv 57,5 lei.

Concret, dacă aveţi un câştig de 5 lei din dividende (de exemplu, la deţinerile de pe cupoanele primite la „marea privatizare“), veţi avea de plătit CASS de peste 50 de lei aferente acestor venituri.

De fapt, în 2013 şi 2014, chiar au fost cazuri în care „cuponarii“, deşi n-au mai urmărit de ani de zile evoluţia valorilor din cont, care crescuseră cu doar câţiva lei anual, s-au trezit cu decizii de impunere fiscală prin care li se cereau sute de lei.

Acum, în 2015, părinţii care acumulau în conturi bancare alocaţiile copiilor s-au trezit cu decizii de impunere din partea Fiscului, având exact aceeaşi factură. Li s-au cerut 39 de lei lunar, cu toate că „investiţia“ lor era de 42 de lei lunar – alocaţia copilului.

De ce 39 de lei? Pentru că au fost luate în calcul veniturile din anul 2012, când salariul minim (baza de calcul) era de 700 de lei, iar contribuţia de 5,5% înseamnă 39 de lei.

Revenind, toate acestea au fost (şi mai sunt) posibile pentru că la CASS se ia drept bază de calcul salariul minim brut în locul venitului existent efectiv în cont.

Cum au ajuns trenurile să „meargă“ pe şosele

O altă „minunăţie“ fiscală constă în taxa de drum existentă în preţul carburanţilor.

Pe lângă accize, în preţul motorinei şi benzinei mai este inclusă şi o taxă de drum (echivalentă cu 25% din acciză), introdusă în 2002, pe care la început au plătit-o toţi transportatorii.

Toţi, adică şi cei de pe şosele, şi cei de pe calea ferată, şi cei de pe apă sau din aer. Ulterior, această taxă a fost scoasă din carburanţii utilizaţi în transporturile pe apă şi în aer, dar a rămas – există şi azi – în carburanţii feroviarilor.

Ceea ce înseamnă că transportatorii de pe calea ferată sunt nevoiţi să-şi finanţeze propriii concurenţi, pe cei rutieri, ca şi cum trenurile ar merge pe şosele.

Toate acestea, în condiţiile în care oricum taxarea utilizării infrastructurii pentru operatorii feroviari este la nivel de 25% din totalul costurilor de transport, în timp ce pentru operatorii auto este de numai 2%.

În fine, la produsele accizabile, baza de calcul pentru acciză este formată din costuri+TVA.

Dacă taxa pe valoarea adăugată (TVA) creşte, atunci creşte baza de calcul pentru acciză.

Prin urmare, de când avem TVA de 24% am plătit şi o acciză mai mare, pentru că ni se percepe, de fapt, taxă la taxă, aceste produse fiind impozitate în cascadă.


Codrul, frate cu... marii poluatori industriali

În cazul pădurilor, considerate „plămânul planetei“, ciudăţenia fiscală este şi mai evidentă, proprietarii acestora fiind obligaţi să cotizeze cu 2% la Fondul de mediu la fel ca un combinat chimic sau ca un poluator din industria grea.

Ordinul 1032/2011 prevede, la Art. 34, că administratorii, respectiv proprietarii de păduri care realizează venituri din vânzarea masei lemnoase (cu unele excepţii) „au obligaţia de a calcula şi de a plăti la Fondul pentru mediu o contribuţie de 2% din valoarea de vânzare a acestora“.


Ponta promite corectarea prevederilor

Proiectele Codului Fiscal şi Codului de Procedură Fiscală vor fi terminate până la 15 februarie, după care vor fi puse în dezbatere publică, iar la 15 martie vor fi trimise în Parlament, spre dezbatere şi adoptare, a declarat premierul Victor Ponta.

El a reacţionat astfel la criticile lansate din cauza impozitării alocaţiilor pentru copii.

Dacă reuşim să dezbatem şi să adoptăm în prima sesiune, până în 30 iunie, am avea pentru prima dată un Cod Fiscal şi un Cod de Procedură Fiscală în primul rând prin dezbateri cât mai detaliate, prin consens politic“, a afirmat premierul.

El a mai spus că documentele vor fi discutate în Parlament până când va exista un consens politic majoritate+minoritate asupra lor, intenţia fiind însă ca noile coduri să fie aplicate de la începutul anului viitor.

Întrebat şi dacă în noul Cod Fiscal va fi schimbată politica de impozitare, având în vedere semnalele conform cărora munca este impozitată prea mult, iar proprietăţile prea puţin, premierul a spus doar că Finanţele trebuie să finalizeze proiectul.

citeste totul despre: