Tinerii din România nu vor să preia afacerile de familie

Tinerii din România nu vor să preia afacerile de familie

Moştenitorii nu vor afacerile de familie în România, având opinii diferite faţă de ale părinţilor când este vorba despre business, se arată într-un studiu comparativ privind comportamentul în afaceri al generaţiei care a făcut pionierat în acest domeniu după căderea regimului comunist şi cel al tinerilor.


„Antreprenoriatul din România este personificarea unui tânăr născut în 1990. Uneori idealist şi animat de schimbare, alteori fără repere sau în tatonare pentru scalarea la nivel internaţional şi identificare de modele în business, dar de fiecare dată în căutarea de oportunităţi şi adaptat la contextul turbulent al transformărilor economiei naţionale” , consideră Constantin Măgdălina, Expert, Tendinţe şi tehnologii emergente.
 
Antreprenorii fondatori au parcurs vremuri grele
 
Potrivit acestuia, antreprenorul român al anilor 90’, este un senior care predă acum ştafeta generaţiei celor care se năşteau atunci când a început business-ul. La nivel macro, misiunea lui a fost una fondatoare pentru mediul de afaceri dintr-o ţară fost comunistă ca România. 
 
„La nivel micro a însemnat tranziţia de la statutul de angajat, repartizat într-o întreprindere de stat, la cel de liber întreprinzător. A riscat foarte mult în condiţiile inflaţiei galopante de 170% din1991 sau de 256% din 1993 şi care a continuat să fie de două cifre până în 2004”, se arată în studiu.
 
Pe de altă parte, lipsa de capital şi împrumuturile cu dobânzi prohibitive au condus la investiţii reduse, care au complicat şi mai mult accesarea instrumentelor de finanţare. Absenţa unei culturi de business şi curaj antreprenorial a privilegiat improvizaţia în faza iniţială de construcţie a afacerii şi a făcut anevoiasă scalarea afacerilor construite de ei. Cu aceste inerente dificultăţi pentru o perioadă de tranziţie, generaţia aceasta a făcut pionierat într-ale exprimării iniţiativei private şi promovării valorilor economiei de piaţă în România.
 
Generaţia moştenitorilor este foarte diferită
 
Astăzi o nouă generaţie preia ştafeta ca să ducă business-ul mai departe. „Este generaţia celor care au crescut cu Internetul în buzunar şi tehnologia la vârful degetelor. A celor care au călătorit şi studiat în ţări cu o solidă cultură de business, care au întâlnit proprietari de business-uri cu tradiţie de câteva generaţii, care sunt conectaţi la noile tendinţe, care transformă modele de business sau inventează altele noi”, consideră Măgdălina, argumentând că este generaţia celor care gândesc în reţea şi îşi exprimă direct opţiunile în mediul online, a celor care nu au cunoscut constrângerile economice ale ideologiei de partid şi gândesc dezvoltarea business-urilor la scală globală. Sunt prieteni cu tehnologia şi o folosesc în mod natural, ca pe o prelungire a propriei prezenţe, într-un mediu care ridică pe scut preşedinţi şi construieşte cele mai puternice afaceri globale. Dintre aceştia se vor alege viitorii lideri de business.
Riscul succesiunii în afacerile de familie
 
Pe de altă parte, atunci când antreprenorii primei generaţii din România sunt întrebaţi despre transferul business-urilor către cea de-a doua generaţie, puţini spun că sunt pregătiţi. Cel puţin aşa pare să rezulte din studiile făcute pe acest subiect şi relevante pentru România. Planificarea succesiunii este în top 3 provocări pentru antreprenorii români.
 
Cei mai mulţi sunt hotărâţi să păstreze afacerea şi managementul companiei în familie. În acest moment antreprenorii români nu par să fie înclinaţi spre profesionalizarea conducerii afacerii, adică păstrarea drepturilor de proprietate a afacerii, dar atragerea unor manageri externi la conducerea companiei.
 
În acelaşi timp, diferenţele de viziune dintre generaţii pot pune în pericol afacerile de familie. Pericolul poate lua forma diferenţelor de viziune asupra gestiunii şi evoluţiei afacerii şi merge până la evenimente nefericite din familie (deces, divorţ, etc). Sunt de notorietate cazurile finalurilor dramatice ale unor antreprenori români care au atras prăbuşirea afacerilor pe care le construise. Pentru protejarea afacerilor în aceste situaţii se impune implementarea unor proceduri adecvate care, în acest moment în multe afaceri de familie, fie sunt simplist concepute, fie lipsesc în totalitate.       
 
Dacă în companiile cu tradiţie antreprenorială din Europa, experienţa a consemnat măsuri concrete precum înţelegeri ale acţionarilor, măsuri de evaluare a performanţelor, consiliu de familie sau alte mecanisme de soluţionare a conflictelor, în cazul companiilor din România situaţia se corelează cu nivelul scăzut de maturitate al antreprenoriatului, în general. Încă o dată ne vine greu să urmăm exemplul afacerilor de familie seculare din toată lumea şi vrem să ne creăm propria cale, cu toate riscurile de rigoare.  
 
 
citeste totul despre: