Scrisoare deschisă AdePlast. O industrie de peste 100 milioane de euro poate fi distrusă prin adoptarea unui nou act normativ privitor la construcţii

Sub pretextul unei cerinţe considerate funadamentale, „securitatea la incendiu“, Ministerul Dezvoltării Regionale şi Admnistraţiei Publice împreună cu Ministerul de Interne intenţionează să introducă un normativ de securitate la incendiu a construcţiilor, Indicativ P118/1, care să fie obligatoriu la proiectarea şi realizarea construcţiilor noi şi la lucrările de intervenţie asupra construcţiilor existente,

indiferent de forma de proprietate, destinaţie, categorie şi clasă de proprietate sau sursă de proprietate.

Aceste prevederi vor fi obligatorii pentru toţi factorii cu atribuţii în proiectarea, realizarea şi exploatarea construcţiilor (proiectanţi, verificatori de proiecte, experţi tehnici, executanţi, responsabili tehnici cu execuţia, diriginţi de şantier, proprietari şi utilizatori ai construcţiilor, autorităţi ale administraţiei publice, organe de control).

Actul normativ nu defineşte materialele utilizabile cu denumirile lor tehnice şi comerciale, ci prin încadrarea în anumite clase de reacţie la foc. De asemenea, normativul nu utilizează  şi nu impune o clasă de reacţie la foc a unui termosistem ca un tot unitar (un ansamblu de produse, grupate, cu rolul de a asigura protecţie termică a pereţilor exteriori ai clădirilor), ci a tuturor materialelor componente. În toată Uniunea Europeană, cerinţele de încadrare într-o anumită clasă de foc se referă la termosistem ca tot unitar, ca întreg, nu la componente individuale. Mai mult, în cuprinsul actului normativ se fac recomandări explicite (“Se recomandă utilizarea materialelor şi elementelor de construcţie clasa A1 sau A2-s1d0”), dar voalate, ascunse sub clasa de reacţie la foc, de utilizare a vatei bazaltice. Prin aceste recomandări, având acoperire legală, toţi proiectanţii, verificatorii de proiecte, experţi tehnici etc., vor uza, ca pretext, de aceste recomandări pentru a exclude polistirenul.

Prin toate aceste căi se exclude în fapt polistirenul din rândul materialelor care pot fi folosite atât la construcţii noi, cât şi la cele existente, deci moartea industriei şi exclusivitatea vatei bazaltice.

Este de neînţeles cum ţări dezvoltate precum Germania, Austria şi celalte ţări şi-au izolat clădirile cu polistiren la un preţ cât jumătate din preţul vatei bazaltice, iar România, o ţară cu un venit pe cap de locuitor de până la 5 ori mai mic, trebuie să platească dublu şi acest lucru, numai dacă vata bazaltică ar fi disponibilă în România la nivelul cererii sau necesităţilor. Dar nu este, şi nu va fi, pentru că în România nu există capacităţi de producţie a vatei bazaltice. În prezent aceasta se importă de câteva firme din Ucraina, Rusia, Slovenia, Ungaria, Germania şi Grecia. În schimb, consumul actual de polistiren, fabricat în exclusivitate în ţară este de peste 4.000.000 metri cubi. Prin condamnarea la moarte a acestui material, România va trebui să importe vata bazaltică la acest nivel. Imposibil de realizat logistic, gandiţi-vă că acest consum ar însemna circa 50.000 de tiruri. Pe de altă parte, o investiţie într-o fabrică de vată bazaltică necesită un orizont de aşteptare de 2-3 ani până la devenirea ei operaţională.

Consecinţele dezastruoase ale adoptării Indicativului P118/1

În continuare, consecinţele unuei asemenea normative pot fi impărţite în 2 categorii mari:

A.     Consecinţe directe, macro, asupra României şi cetăţenilor ei:

1.      Consecinţe asupra României ca ţară membră a Uniunii Europene care are obligaţii clare în domeniul eficienţei energetice, ca semnatară a aşa-numitei “Directive 20/20/20”. Directiva 2012/27/UE a Parlamentului European şi a Consiliului UE privind eficienţa energetică, aşa-numita “Directivă 20/20/20”, precizează că până în anul 2020 statele Uniunii Europene trebuie să-şi diminueze cu 20% emisiile de gaze cu efect de seră, să îşi crească cu 20% eficienţa energetică şi să-şi producă 20% din energie din surse regenerabile. MDRAP trebuie să trimită Comisiei Europene rapoarte periodice în privinţa economiei  de energie realizate prin reabilitarea termică a blocurilor, dar primăriile nu le transmit. Pe acest considerent, în 3 ani Comisia Europeană probabil că va activa procedura de infringement împotriva României, pentru că până în 2020 trebuie finalizat procesul de reabilitare termică. La mijlocul anului 2015, Comisia Europeană a anunţat declanşarea procedurii de infringement împotriva Ungariei, pe această temă, fiind obligată la plata a peste 15.000 euro/zi.

2.      Consecinţe asupra altor situaţii de urgenţă la care România este expusă considerate la fel ca şi securitatea la incendiu -  fundamentale - respectiv inundaţiile şi cutremurele.

Normativul nu ia în considerare impactul inundaţiilor pentru că, în contact cu apa, construcţiile termoizolate cu vată bazaltică devin ruine, spre deosebire de cele termoizolate cu polistiren.

De asemenea, nu se ia în considerare impactul cutremurelor  asupra construcţiilor termoizolate cu vată bazaltică. Datorită densităţii mult superioare a vatei bazaltice, se încarcă greutatea construcţiilor, şi deci se amplifică riscurile în cazul cutremurelor. Şi ştim cu toţii cât de expusă este România la astfel de catastrofe.

3.   Consecinţe asupra absorbţiei fondurilor europene.

      Pentru prima dată în calitatea sa de stat membru UE, începând cu anul 2016 (exerciţiul financiar 2014-2020), au fost alocate fonduri europene pentru reabilitarea termică a locuinţelor. Cetăţenii României, proprietarii de locuinţe, recunoscuţi ca fiind printre cei cu cele mai mici venituri din UE vor fi văduviţi de realizarea termoizolării, întrucât, în lipsa producătorilor interni de vată bazaltică şi a crizei care se va declanşa din cauza acestui material importat, este limpede că aceste fonduri nu vor putea fi atrase. În plus, în condiţiile lipsei capacităţilor de producţie interne, dacă cererea va depăşi oferta, importatorii vor creşte preţurile de vânzare.

4.      Scumpirea construcţiilor noi şi a apartamentelor din blocurile vechi care au fost termoizolate.

Pe lângă faptul că termosistemele cu vată bazalitcă au un cost dublu faţă de cele bazate pe polistiren, criza care se va declanşa din cauza cantităţilor mici din piaţă va creşte şi mai mult costul acestui material, ca urmare a raportului cerere-ofertă. Toate aceste preţuri se vor reflecta, în final, în creşterea preţului construcţiilor noi, dar şi apartamentelor din blocurile termoizolate cu vată. Toate aceste creşteri vor fi, în fapt, nejustificate.

B.      Consecinţe indirecte

Întreaga industrie a polistirenului din România, de peste 100 de milioane de euro, va dispărea din cauza unui act normativ nedrept, în condiţiile în care nicio ţară din lume nu interzice direct sau indirect utilizarea polistirenului. Odată cu ea vor dispărea sau îşi vor diminua activitatea şi industriile din aval - transportatorii, magazinele şi punctele de vânzare, constructorii. Deci:

1.      Statul român va pierde impozite şi taxe importante încasate de la industriile care vor dispărea sau  îşi vor restrânge activitatea (cele din aval).

2.      Dispariţia acestor industrii va conduce la pierderi importante de locuri de muncă, deci apariţia şomajului cu efect asupra bugetului asigurărilor sociale. În industria de polistiren lucrează peste 1000 de angajaţi în producţie. La aceasta se adaugă impactul asupra sectorului de logistică. În acest moment sunt peste 50.000 de curse de transport pe an, adică peste 200 de şoferi care fac o cursă zilnic către 13.500 puncte comerciale, care la rândul lor vor avea vânzarile afectate.

3.      Produsă în afara ţării şi importată, vata bazaltică va conduce la adâncirea deficitului comercial al ţării.

4.      Companiile locale şi străine care au investit zeci de milioane de euro în industria de polistiren îşi vor vedea investiţiile duse pe apa sambetei. Acest semnal va fi transmis potenţialilor investitori străini, deci consecinţele asupra atragerii investiţiilor străine vor fi dezastruoase.

5.      Statul român riscă acţiuni în justiţie din partea a circa 50 de companii producătoare de polistiren şi evident plata unor despăgubiri, care vor fi plătite de toţi cetăţenii săi.

Solicitarea către Guvernul României şi MDRAP

Drept urmare,  AdePlast SA, în calitate atât de producător de polistiren cât şi de importator de vată bazaltică, solicităm de urgenţă Guvernului României, în ansamblu, şi ministerelor implicate, modificarea normativului de securitate la incendiu a construcţiilor, Indicativ P118/1, în sensul alinierii lui la practicile Uniunii Europene, astfel:

1. Introducerea noţiunii de termosistem sau sistem de termoizolaţie agrementat naţional şi european şi implicit referirea şi introducerea de condiţii de încadrare într-o anumită clasă de reacţie la foc a termosistemului ca tot unitar, ca întreg şi nu a părţilor lui componente, a materialelor.

2. Obligativitatea folosirii clasei de reacţie la foc “E” a polistirenului, aşa cum se procedează în toată Europa.

3. Renunţarea în cuprinsul textului de normativ la orice recomandări de genul “Se recomandă utilizarea materialelor şi elementelor de construcţie clasa… ”, care are caracter anticoncurenţial şi constituie un pretext pentru avantajarea unui material în detrimentul altuia.

Compania AdePlast trage acest semnal de alarmă în numele industriei pe care o reprezintă, ca lider al acestei industrii. Poziţiile exprimate mai sus sunt împărtăşite de producători români de polistiren, precum şi de producătorii europeni de materii prime.