Parteneriatul public-privat, o lege încă inutilă

Cristian Pârvan, secretar general AOAR

Legea parteneriatului public-privat (PPP), mult aşteptată de către investitorii privaţi pentru a putea ajuta statul la realizarea principalelor investiţii de care are nevoie România, a fost adoptată joi, de către Guvern, dar deocamdată este inutilă, spun oamenii de afaceri.

Deşi a fost lansată în 2013, legea a fost neaplicabilă până în 2016 din cauza neconstituţionalităţii unui articol. Ea fost pusă însă în acord cu decizia Curţii Constituţionale, anul trecut, şi s-a aplicat de la data de 25 decembrie 2016. Nou instalat, Guvernul PSD a anunţat însă că va schimba din nou legea, iar Ilan Laufer, ministrul pentru Mediul de Afaceri, s-a lăudat că ea va fi adoptată întâi până în octombrie, apoi până la finalul anului. Într-adevăr, 2017 se va încheia cu o nouă lege a  PPP adoptată.

„Ne va permite să construim, să dezvoltăm proiecte de foarte multe tipuri şi inclusiv servicii publice, iar statul să înceapă plata acestora după ce le sunt date în exploatare. Eu cred că există un potenţial şi un interes foarte mare din partea unor fonduri de investiţii străine foarte mari, chiar pentru realizarea acelor şapte spitale regionale pe care le avem în programul de guvernare şi un spital republican. Mai sunt opţiuni de autostrăzi, de drumuri pe care putem să le propunem şi, mai mult decât atât, inclusiv de la clădiri publice, servicii publice. Există un interes sporit pentru finanţarea proiectelor pe care noi le putem oferi în parteneriat public-privat, dar va fi şi obligaţia ministerelor de o parte să vină cu proiecte concrete”, a explicat Ilan Laufer. 

Legea aceasta este ca apa sfântă: nu face nici rău nici bine, că nu o foloseşti. Cristian Pârvan secretar general AOAR

Ce reclamă oamenii de afaceri

Însă oamenii de afaceri se plâng că legea este inutilă, pentru că nu are norme de aplicare. „Legea aceasta este ca apa sfântă: nu face nici rău nici bine, că nu o foloseşti”, spune Cristian Pârvan, secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR). El susţine: „Această lege nu e deloc simplă, au expediat-o după părerea noastră destul de neinspirat”. Asta deşi atât ministrul cât şi premierul au promis că ea va veni la pachet cu normele „ca să nu le mai încurce nimeni”, după cum spunea în august prim-ministrul Mihai Tudose.

Cristian Pârvan susţine că „legea e degeaba fără norme, pentru că normele, aşa cum se întâmplă în România, din păcate, pot schimba sau compromite legea”.

El spune că, în această formă, nu se atinge nici un investitor de această oportunitate, pentru că ea nu este făcută deasupra oricărei posibile interpretări.

„Gândiţi-vă că sunteţi un fond de investiţii şi aveţi un miliard de euro de investit. Şi vreţi un PPP să faceţi autostrada Târgu Mureş - Iaşi, pentru că aveţi capabilitate, interes, finanţatori. Şi discutaţi şi negociaţi condiţiile. Statul ce condiţii poate să pună? Dacă nu definesc clar, deasupra oricărui dubiu, ce însumează participarea publică şi măsurarea ei, nu va funcţiona nicio lege a PPP”, arată Pârvan.

Potrivit lui, trebuie lămurite clar condiţiile de evaluare şi comensurarea lor deasupra oricăror bănuieli.

Prevederi subiective

Una din prevederile noii legi a PPP arată că statul va putea înlocui un partener privat dintr-un proiect dacă consideră că este „neperformant” şi nu este nevoit să reia procedurile de atribuire a contractului.

Această prevedere este subiectivă, consideră Pârvan, iar efectul este că dacă statului nu îi place de un partener privat îl poate scoate din joc pentru a pune în loc unul pe placul său.

„Trebuie puse un set de criterii: timp de execuţie, calitatea lucrării, costuri suplimentare, lipsă personal, lipsă utilaje. Nişte lucruri care sunt comensurabile şi pe care nu poate să le invoce oricine numai pentru că nu mai are chef de constructorul ăla”, argumentează oficialul AOAR.

Se introduce conceptul „Value for Money”

Totodată, Guvernul introduce conceptul „Value for Money”, care reflectă diferenţierea în estimarea costurilor pe întreaga durată a proiectului, ajustată cu valoarea riscurilor, în scenariile realizării prin metoda tradiţională (achiziţie publică) şi prin parteneriat public-privat.

Cum explică Cristian Pârvan acest concept: „Cum o înţeleg eu: Am un miliard. Cu el pot să fac 1.000 de săli de sport, să fac în fiecare sat părăsit o sală de sport, că aşa am făcut marele meu program de dezvoltare naţională. Sau pot să fac autostrada Sibiu-Piteşti. Acea sumă de bani băgată în proiecte diferite evident că are randamente diferite şi valoare diferită. Sunt unele lucrări care aduc mai multă valoare”.