POLEMICĂ „Ministrul Culturii nu are cum să îşi pună ideea cu castingul în practică, tocmai din cauza legii pe care funcţionează teatrele“
0Ministrul Culturii Lucian Romaşcanu a declarat, la Adevărul Live, că actorii ar trebui să fie angajaţi în teatre pe bază de casting, însă legea de funcţionare a instituţiilor de cultură nu permite acest lucru, spun actorii şi specialiştii din breaslă.
În lumea teatrală românească, există 400 de actori angajaţi pe perioadă nedeterminată, cu carte de muncă, şi peste 4000 care activează în zona de teatru independent, care sunt freelanceri. Acestea sunt cifrele pe care ministrul Culturii Lucian Romaşcanu le-a dat la o emisiune Adevărul Live, explicând că se gândeşte la o modificare legislativă prin care „repertoriile să se construiască şi să aibă personalul necesar artistic angajat pe bază de casting“. „Adevărul“ a discutat cu actori şi directori de teatru în legătură cu acest aspect pentru a afla cum văd această idee propusă de ministrul culturii.
Lege restrictivă
Teatrele funcţionează ca sistem de angajare pe baza ordonanţa nr. 21/2007 privind instituţiile şi companiile de spectacole, modificată ulterior prin prdonanţă de urgenţă 48din august 2016.
„Cum poţi să îi dai afară pe actorii care au contracte de muncă pe perioadă nedeterminată? Legea nu îţi permite. Ar trebui desfiinţate instituţiile şi reînfiinţate ca să se poată face alte contracte. Ministrul nu are cum să îşi pună ideea cu castingul în practică tocmai din cauza legii pe care funcţionează teatrele“, a explicat, pentru „Adevărul“, criticul de teatru Iulia Popovici.
Conform legii instituţiilor de spectacol, acestea pot fi „de repertoriu sau de proiecte“, instituţiile de repertoriu fiind cele care „dispun de cel puţin un colectiv artistic, precum şi de personalul tehnic şi administrativ necesar pentru realizarea de producţii artistice, au un portofoliu de minimum trei producţii artistice diferite şi realizează, în fiecare stagiune, cel puţin două producţii noi care completează programele şi reconfigurează repertoriul existent, au asigurat şi dispun, potrivit legii, de bugetul necesar pentru remunerarea personalului şi pentru realizarea şi prezentarea cel puţin a producţiilor artistice din cadrul programului minimal“. În România, când spui „teatru de repertoriu“, oricine înţelege prin asta un buget constant (de regulă, de stat) şi artişti angajaţi.
Manole: „jumate cu piciorul în groapă, jumate cu piciorul în afară“
Actorul Marius Manole (foto:dreapta) consideră că este foarte dificil ca un astfel de proiect să se întâmple, explicând că deşi sistemul teatral românesc nu este unul foarte bun sau foarte funcţional şi care nu te îndeamnă, ca actor, la progres, totuşi, o astfel de modificare legislativă va provoca lucruri destul de neclare. El a explicat că vorbeşte din perspectiva actorului care are din ce trăi, nu din cea a actorului care e disperat să se angajeze într-un teatru sau a celui care ar ajunge printr-o astfel de modificare legislativă, să îşi piardă contractul.
Acesta a mai spus că acest lucru ar duce la dispariţia teatrelor de stat, lucru care ar fi o prostie, după părerea sa. Actorul a spus că nu poate fi desfiinţat Teatrul Naţional pentru că, în întreaga lume, în acest domeniu, există oameni angajaţi în permanenţă căroria li „se adaugă, după necesităţi, actori colaboratori”, aşa cum se întâmplă la Comedia Franceză sau la Teatrul Naţional din Londra.
Actorul a punctat faptul că probabil ministrul nu ştie despre ce e vorba în principiu, fiind sfătuit de nişte oameni despre care crede „că au nişte interese în momentul ăsta”. Mai mult, acesta consideră că o astfel de modificare are în vedere doar marile teatre din marile oraşe, nu şi pe cele din oraşele mai mici.
„Gândiţi-vă la Teatrul din Reşiţa. Ce se va întâmpla cu teatrul din Reşiţa? Actorii vor fi daţi afară, vor fi angajaţi colaboratori. Câţi oameni vor da da buzna în teatrul din Reşiţa? Sau din Suceava? Teatre mici. Ne gândim doar la teatrele din Bucureşti, la teatrele mari, din Timişoara, Cluj...Dar teatrele mici? Cu ce-i ajuţi tu pe ei că le desfiinţezi contractele de muncă şi câţi vor merge să dea concurs la Teatrul din Reşiţa sau din Suceava? ”
O altă idee pe care actorul a accentuat-o este şi cea cu privire la persoana care ar avea factorul de decizie la casting. „Şi gândiţi-vă aşa...cine va hotărî cine va intra într-un teatru? Managerul? Regizorul care va monta? Şi-atunci vom avea doi mari oameni care vor hotărî soarta teatrului”, a spus Manole.
Managerul, spre exemplu, va avea astfel mână liberă şi nu va putea fi oprit să angajeze pe cine vrea, consideră actorul. Acest lucru se întâmplă şi acum, adăugă acesta, diferenţa fiind însă că existenţa sindicatului şi a unor oameni vocali împiedică totuşi acest lucru.
Dacă nu este managerul, se va ajunge la ceea ce Marius Manole numeşte „epoca regizorului”, în care acesta „va dicta cum va vrea el şi va tăia şi va spânzura”.
Actorul nu crede că este o idee bună, fiind curios ce argumente sunt la mijloc, în afară de ceea ce a prezentat ministrul culturii, dar şi cine sunt consilierii care l-au sfătuit şi i-au dat această idee. „Dacă va putea să facă public, eu aştept să facă public lucrul ăsta”, a adăugat actorul.
„Şi deja sunt contracte determinate în teatru. Sunt contracte pe un an de zile deja. Nu mai sunt contracte pe viaţă. Suntem jumătate cu piciorul în groapă, jumătate cu piciorul în afară, pentru că ne-a prins revoluţia şi mulţi ani, zece ani după, cu contracte aşa.... Sunt multe de discutat şi sunt convins că se vor discuta”, a mai spus Manole.
Actorul a încheiat, spunând că o altă problemă majoră care ar apărea ar fi şi faptul că niciun actor n-ar mai fi eligibl pentru un credit. „Să-mi spună şi mie cineva, când eu am vrut să-mi fac o rată la bancă, să-mi cumpăr casă, de ce mi s-a cerut contract pe perioadă nedeterminată?”, a întrebat retoric actorul.
Chris Simion-Mercurian
Actriţa şi regizoarea Chris Simion- Mercurian (foto: dreapta) a explicat că reforma poate fi aplicată nu numai la actori, ci şi la regizori, scenografi sau coregrafi, dar că problema nu poate fi privită doar din această perspectivă, ci şi dintr-una ce ţine de morală, de demnitate.
„Eu fac parte dintre cei care n-au avut şansa să fie angajaţi în niciun teatru de stat. Şi nu pentru că nu am vrut. Pentru că nu s-a putut. Locurile erau pe veci”, a declarat regizoarea.
Aceasta a povestit că a propus mai multe proiecte care au ajuns să fie respinse „cu argumente penibile”, totul reducându-se de fapt, la lipsa unei relaţii personale cu anumiţi manageri. Astfel, problema devine, în viziunea lui Chris Simion- Mercurian, „cum faci să intri într-un teatru pe bune, să montezi pentru că ceea ce propui este valid, sustenabil , să nu mai primeşti refuzuri croşetate artificial şi să nu mai fie prioritar subiectivismul?”
„Cum facem să evităm nepotismele şi interesele personale? Cum facem să realizăm că a fi directorul unui teatru nu poate fi sinonim cu a fi stăpânul casei. În viaţa ta personală intră cine stabileşti tu. În teatru pot fi oameni talentaţi care se exprimă altfel decât crezi tu că e bine. Teatru nu se face într-un singur fel şi teatrul bun nu este al unui director sau al altuia. E bine când se încurajează obiectiv competitţia şi calitatea”, a mai spus regizoarea.
Budeş: „Teatrele trebuie să scape de <<balast>>”
Regizorul şi traducătorul de teatru Bogdan Budeş este, în principiu, de acord cu propunerea propusă de actualul ministru al culturii: casting pentru spectacole, „extins la nivelul tuturor instituţiilor de spectacol”- însă nu crede că acest lucru este posibil în viitorul apropiat.
„Cred că ar trebui să se renunţe la prostia că „repertoriu” înseamnă obligatoriu trupă angajată. Repertoriul este lista de spectacole jucate într-o stagiune (sau mai multe). Repertoriu, în sensul tare al cuvîntului, înseamnă VIZIUNE estetică. Or, asta se poate realiza, dacă are cine s-o iniţieze, şi fără trupă angajată. O trupă coerentă artistic nu se formează pe criterii administrative, ci pe criterii estetice: ce vreau să fac, ESTETIC, în următorii 5, 10 sau 15 ani. Ce plan am? Clasici, contemporani, teatru politic, clasici „contemporaneizaţi”, leduri şi neone etc. Repertoriul este suma spectacolelor jucate, nu suma statelor de plată pe perioadă nedeterminată!”, consideră Budeş.
Regizorul crede că orice reformă care îi va scoate pe „simplii salariaţi cu diplome de actori” din teatre pentru a le face loc actorilor îndrăgiţi de public şi cu care regizorii vor să lucreze, este binevenită. De asemenea, acesta precizează că un contract de muncă pe perioadă nedeterminată nu garantează calitatea sau sau talentul care „nu e un dat veşnic dacă rămâne nemuncit”.
„Ba dimpotrivă, un contract care te scapă de griji şi-ţi oferă confort (pentru că te-ai „aranjat” pe viaţă) poate avea un efect contrar: delăsare, infatuare, lene, vanitate, creşterea disponibilităţii de a acumula clişee. Teatrele trebuie să scape de „balast” şi de pericolul de a deveni cluburi de caritate”, a conchis Bogdan Budeş.
Ivaşcu: „Există deja un mix“
George Ivaşcu (foto: dreapta), actor şi director al Teatrului Metropolis din Bucureşti, a explicat că bănuieşte că ministrul se referă la ceva în plus faţă de ceea ce există, fiind vorba, cel mai probabil, de un proiect mai amplu care să cuprindă atât actorii angajaţi în teatre, cât şi pe cei din zona independentă, cărora li s-ar deschide astfel uşa. Ivaşcu explicat că modificarea legislativă propusă de ministru se întâmplă deja în unele teatre, există acest mix. La Metropolis, a punctat actorul, situaţia e diferită, selecţia fiind făcută pe bază de casting.
„La mine chiar e pe bază de casting pentru că e proiectul, e regizorul care îşi propune propria lui viziune”, a spus George Ivaşcu.
Actorul a adăugat că şi la celelalte instituţii de repertoriu care au trupă angajată, există acest „lux”. Astfel, consideră Ivaşcu, „probabil că legislativ vorbind, nu face decât să pună în operă ceea ce se întâmplă sau să fie mult mai clar”.
Dacă despre acest mix este vorba, a continuat Ivaşcu, atunci ministrul are dreptate: deja se practică şi ar trebui să existe şi la nivel de legislaţie pentru ca cei din zona independentă, care într-adevăr, sunt mulţi, să aibă această şansă, de a da casting în teatrele de repertoriu care le fac.