Interviurile FNT. Victor Rebengiuc, la Adevărul Live: „Teatrul de pe scena politică e de cea mai joasă speţă”

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În cadrul Fesstivalului Naţional de Teatru (FNT), duminică, de la ora, 19.00 la Teatrul Bulandra, Sala Liviu Ciulei, actorul Victor Rebengiuc va juca în  „Căsătoria” de N.V. Gogol, în regia lui Yuri Kordonskiy,  spectacol selectat în categoria Maeştri. Actorul, prezent astăzi în studioul Adevărul Live, a vorbit despre acest spectacol, despre FNT, dar şi despre alegerile prezidentiale de duminică.

„Şi înainte de 1989 teatrul avea o implicare politică, noi actorii căutam „şopârliţe”, şi la care publicul reacţiona, e ca un protest mascat, dar protest...”, spune Victor Rebengiuc în deschiderea dialogului din studioul Adevărul Liv, vorbind despre inflenţa teatrului în social şi politic.

„Nu mai există cenzura de tipul ăsta acum. Dar acum nu mai există cenzura bunului-simţ. E ceva penibil ce se întâmplă, se transmite cum se ceartă nevestele lui Guţă între ele”.

Yuri Kordonskiy este un regizor minunat, păcat că e atât de rar invitat în România, noi actorii îi ducem lipsa, a mărturisit Victor Rebengiuc.

Am văzut două spectacole făcute de Gianina Cărbunariu, spectacole-dezbatere, la care m-am uitat ca la un film de acţiune. E posibil să joc într-un viitor spectacol al ei, acum consultă nişte dosare la CNSAS. M-a întrebat dacă aş vrea să joc şi am spus da cu toată dragostea.

„Teatrul de pe scena politică e de cea mai joasă speţă, s-au evitat confruntările între candidaţi, să putem alege, să vedem care sunt cei mai interesanţi dintre candidaţi”

Am avut conflicte cu actori pe vremuri, dar nu făţiş, au fost actori care nu m-au dorit „în teatrul lor”. Dar nu vreau să dau nume.

image

„Eu am avut şi am opiniile mele şi sunt consecvent. Îl susţin pe Klaus Johannis şi îl aştept de mult. Mi-a plăcut tot ce a făcut în Sibiu, cum Sibiul e o altă ţară, o altă lume. Oamenii simt frumuseţea. Îmi place Sibiul şi ce a făcut el în Sibiu şi sunt sigur că dacă ajunge preşedinte va putea face din România un mare şi frumos Sibiu”, a declarat Victor Rebengiuc, în studioul Adevărul Live.

Sibiul e un oraş important într-o ţară care ar trebui să-i preia exemplu. Sunt mândru când un român face ceva deosebit sau când fac ceva deosebit. Dar să fiu mândru că sunt român, aşa pur şi simplu nu înţeleg...

Îmi doresc să depăşească această barieră Klaus Johannis, pentru că e singura noastră şansă.

I-am dat un like Simonei Halep şi mi l-a furat Ponta. Eu nu sunt prieten cu Ponta, eu nu-l iert pentru că a distru ICR. A fost primul care a distru ICR. Cultura română avea o altă anvergură internaţională. Cultura română în integralitatea ei trebuie cunoscută, nu e doar pentru diaspora, nu înseamnă să ducem orchestre de muzică populară. Ăsta e interesul nostru, ca oamenii ăia să cunoască ce e România..., a mai spus Victor Rebengiuc în direct. Atunci România ajunge să fie cunoscută cu alţi ochi.

Cultura a fost întotdeauna vitregită de guverne, dar acum parcă e mai rău ca oricând. O să vină Ponta să taie panglica la Teatrul Naţional...

„Am dat un interviu în care eram revoltat de pomenile electorale, de bătaia care se dă pentru mici. Eu chiar nu înţeleg, chiar nu poţi să mănânci un mic în viaţa ta, sau numai pentru că se dau gratis. Aşa cum e cu isteria cu tigăile la deschiderea unui supermarket. Chiar nu înţeleg, cum poţi să votezi pentru un mic, îşi rup hainele de pe ei. Asta arată până la urmă nivelul de cultură. Analfabetismul are proporţii îngrijorătoare.”

În 1990 mă certam cu maică-mea că voia să-l voteze pe Iliescu. Noi aşteptăm mereu să ni se dea...

Nu mă deranjează participarea celor două femei la Preşedinţie, m-ar deranja dacă ar avea şanse...

Acum cred că teatrul este o nevoie cultura. Înainte e 1989, sălile de teatru erau pline, era cumplit de frigă, stăteau cu fular şi şoşoni, apluzelel cu mănuşi sunau teribil, acum sălile sunt iar pline, am avut bucuria să joc în faţa unor săli pline. Dar acum oamenii au o nevoie culturală, nu mai aşteaptă şopârle, pentru că acum aveam toţi un singur duşman, acum fiecare se luptă cu fiecare. E îmucurător când este pe scenă în faţa unei săli pline, când simte energia sălii.

image

E bine că tinerii încep să facă teatrul lor, teatrul care-i interesează pe ei şi, da, regret regizorii mari cu care eu am avut şansa să lurez, acum regia e altceva, sunt şi lucruri pe care le aplaud, dar eu sunt un om al trecutului şi ei îşi vor construi teatru lor, teatrul în care cred ei, a spus Victor Rebengiuc în finalul dialogului din studioul Adevărul Live.

Pentru mine n-o să fie o problemă dacă se întâmplă ce e mai rău, mai am puţin de trăi, am trecut prin război, comunism, acum democraţie originală, ce poate să se mai întâmple. Eu vreau să fie bine...


Va prezentăm un fragment din volumul „Victor Rebengiuc. Omul şi actorul", de Simona Chiţan şi Mihaela Michailov ( Editura Humanitas), în care actorul Victor Rebengiuc vorbeşte despre regizorul Yuri Kordonskyi şi despre spectacolul "Căsătoria" de la Bulandra, care va fi reprezentat duminică în FNT.

Venirea lui Yuri Kordonsky în 2001 la Bulandra a însemnat pentru toată trupa o gură de oxigen şi o readaptare la acel spirit de echipă, la o practică de lucru în care teatrul a excelat. A umplut Kordonsky un gol?

Victor Rebengiuc: Kordonskiy este un meteorit care a căzut în România. Stăteam şi noi liniştiţi şi deodată, poc, vine ceva care magnetizează. A văzut nişte spectacole, a citit nişte CV-uri, am stat de vorbă cu el. Îmi doream să joc în Unchiul Vania. Îmi place teatrul rus şi am fost mereu fascinat de spectacolele lui Dodin, al cărui elev a fost Kordonsky. I-am spus că îl jucasem pe Astrov, în regia lui Alexa Visarion, într-o distribuţie foarte bună: George Constantin, Rodica Tapalagă, Beate Fredanov, Luminiţa Gheorghiu etc. Kordonsky ne-a cucerit de la început prin simplitatea lui, prin căldura lui, prin faptul că ni se adresa ca unor vechi cunoştinţe. Te uitai la el şi te întrebai: „Copilaşu’ ăsta e regizor?“ Tot ceea ce spunea era plin de miez. Modul în care vedea piesa asta era foarte nou. M-a apropiat de profesorul Serebreakov pe care îl interpretam, oferindu-mi toate motivaţiile unui anumit comportament. Tu, ditamai profesorul din capitală, din săli de conferinţe unde vorbeai despre artă, vii în noroaiele, praful, mirosul de balegă şi muştele de la ţară, unde nu are cine să te îngrijească, pentru că doctorul e un tâmpit şi un beţiv. Mori de căldură, de zăpuşeală, toţi te calcă pe nervi.

coperta volum rebengiuc
Kordonskiy ne-a prezentat o altă faţă a piesei. A dat alte dimensiuni personajelor. Deodată era o altă lume. Am muncit mult la piesa asta, am făcut vreo două sau trei variante până am ajuns la cea din final. Acest regizor a reuşit să ne facă să ne iubim între noi şi să iubim spectacolul. Mi-am dorit să se întoarcă să lucreze iar cu noi, pentru că ne-a transmis o bucurie a comunicării totale cu ceea ce făceam.

Kordonsky a revenit la Bulandra să regizeze "Căsătoria" (2003), în care comicul personajului dumneavoastră s-a menţinut la limita ridicolului. Aţi mutat personajul într-o zonă de profunzime.

casatoria

Personajul înţelege, în final, că nu se mai poate face nimic pentru el. Să fii respins de o fată încă o dată, după alte 17 încercări eşuate, este cam mult. Gata, e păcat, dar asta e! Pleacă acasă trist, dar pleacă. După tot comical exploziv al amintirilor cu italiencuţe frumoase şi vin de Porto, lui Jevakin îi îngheaţă zâmbetul pe buze. Masca lui de clovn cade şi neputinţa lui se strânge în nedumerirea unei lacrimi. Asta înseamnă să condensezi multe stări, fără să pară că le joci ostentativ. Kordonskiy s-a jucat cu râsul, l-a întors pe toate părţile, l-a apropiat şi de grotesc, dar şi de tragic. "Căsătoria" e un fel de vas al râsului.

Cultură



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite