INTERVIU Actorul Alexandru Voicu: „Simt că trăiesc ca Cehov, dar îl iubesc pe Shakespeare”
0
Săptămâna aceasta, la Costineşti, a avut loc Gala HOP- gala tânărului actor care, anual, îi face vizibili pe cei mai buni tineri actori. Anul acesta, în componenţa juriului care a decis câştigătorii, a intrat şi Alexandru Voicu, triplu câştigător, anul trecut. „Adevărul” a vorbit cu actorul despre cum a fost experienţa de jurat, despre dedicarea trup şi suflet pentru teatru, precum şi despre ce înseamnă să te faci vizibil în această meserie.
Anul trecut, Alexandru Voicu (24 de ani) era triplu premiant al Galei HOP, câştigând, pe lângă premiul oferit de gazda de la Costineşti, Vox Maris, marele premiu „Ştefan Iordache”, respectiv Premiul „1/10 pentru FILM la TIFF”. Voicu este dedicat trup şi suflet teatrului, muncind din greu pentru a se perfecţiona, pentru a face parte dintre cei mai buni care mâine vor reprezenta teatrul românesc. Tânărul actor a povestit şi despre faptul că a început să capete interes şi lumea cinematografiei, unde îşi vede profilul conturat pe viitor.
„Adevărul”: Anul trecut erai concurent, iar acum ai jurizat şi ai avut partea ta de decizie. Cum te-ai simţit în această postură?
Alexandru Voicu: Am luat-o ca pe o provocare. Ştiu că m-a sunat Miki Bacs şi mi-a zis că vrea să propună ideea asta UNITER-ului. Am fost foarte deschis pentru că, am mai zis asta şi o să repet, dar mi se pare important să ai un om, un ochi comun în comisie, şi în cea de preselecţii, şi în cea finală, adică vocabularul meu e comun cu cel al concurenţilor, adică suntem de aceeaşi generaţie.
Ţin minte că anul trecut eu mă uitam la oamenii din comisie care sunt nişte monştrii teatrali şi lipsea chestia asta- adică nu neapărat de reţinere sau pentru că nu erau ei deschişi- dar normal că simţi asta când joci în faţa unui juriu format din Victor Rebengiug, Mariana Mihuţ şi Ofelia Popii. Exista, oarecum, reţinerea asta. Sper să le inspir încredere şi să le inspir relaxare şi să înţeleagă că eu sunt aici pentru ei, nu ei sunt pentru mine.
Alexandru Voicu, jurat la Gala HOP 2017 (Foto: Andrei Gîndac)
Cum ai văzut tema galei din acest an?
Ca pe oricare altă temă. E o temă actuală, mi se pare actuală. Te duce într-o anumită direcţie, într-o anumită zonă şi poate te face să gândeşti într-un fel Cehov, ceea ce e bine. Nu mi se pare că e o idee bună sau e o idee rea, adică nu vreau să o categorizez aşa. Dar e o temă ofertantă pentru ei. Mi-ar fi plăcut să vin anul ăsta.
Dacă ar fi să alegi: Cehov sau Shakespeare?
Nu ştiu, simt că trăiesc ca Cehov, dar îl iubesc pe Shakespeare. Cred că am foarte multe de învăţat de la amândoi.
Cât de multă singurătate e în actorie?
Dacă înveţi să o iei ca pe un lucru bun, valoros, această singurătate...Un one-man show implică singurătate şi munca ta cu tine, exact ceea ce ar trebui să faci tot timpul. Şi cred că această singurătate poate fi privită şi ca o metaforă: e munca ta cu tine, e vorba doar despre tine. Nu trebuie privită ca pe ceva rău.
Anul trecut, când ai participat, ai venit cu piciorul rupt. Cât a cântărit acest lucru când a fost vorba să joci?
Ştiu cât a cântărit când s-a întâmplat, adică voiam să nu mai vin. Ziceam că o să fiu incapabil să fac momentul, şi îl aveam construit pe mişcare. Îl construisem în aşa fel încât să nu stau locului. Nu e un monolog care să te facă să stai locului sau să stai pe scaun, şi am avut anumite reţineri şi nu ştiam dacă să fac asta.
După, mi-am dat seama că nu trebuie o rezolvare regizorală ca să îmi fac momentul, ci pur şi simplu s-a întâmplat. Când am jucat- da, cu piciorul în gips- am încercat să nu arăt asta sau să uit asta. Eram eu acolo, cu piciorul în gips, şi asta era. Hamlet cu piciorul în gips s-a mai făcut? Nu s-a mai făcut. E, uite.
Alexandru Voicu (Foto: Adi Bulboacă)
Deja ai lucrat cu regizori de seamă, ai avut un parcurs profesional ascendent. Cum l-ar descrie Alexandru Voicu din liceu pe cel de astăzi?
E exact ce îmi doream în liceu: să-mi fac meseria cât pot de mult, să mă angajez, să fac parte dintr-o trupă, să lucrez cu oameni generoşi, să învăţ în fiecare zi lucruri. Cam aşa voiam eu să fiu în liceu, aşa mă vedeam.
Ai dat semne de mic că ai vrea să fii actor?
L-am avut pe unchiul meu care era actor în Botoşani şi mergeam la toate spectacolele lui. Într-un fel, m-am aruncat în meseria asta, ca spectator, de mic. La trei ani deja mergeam la spectacole şi pe la şase am zis că vreau să fac asta, nu contează ce e, o să fac asta. Pot să fiu orice dacă fac asta şi vreau să fiu orice.
Spuneai la un moment dat, într-un alt interviu, că „dacă nu teatru, atunci tot teatru”. Totuşi, dacă n-ai fi intrat la UNATC, ce ai fi făcut?
Nu, nu m-am gândit aşa şi nici nu vreau să mă gândesc. Nu cred că e posibil.
Nu o să îmi ia nimeni niciodată asta, indiferent de oameni, circumstanţe, conjuncturi, nu o să-mi ia nimeni asta.
Ai început să ai roluri şi în filme...
Da, a început să mă intereseze zona asta,dar să mă intereseze real.
În 2016, la Gala HOP, Alexandru Voicu era premiat de actorul Ion Caramitru (Sursă foto: youtube)
Care ţi s-ar părea mai dificil- filmul sau teatrul?
Nu cunosc partea filmului. Am făcut un lung metraj, dar l-am făcut cu nişte prieteni şi era o altă atmosferă, şi nu zic că nu a fost profesionist, dar alta e când lucrezi cu nişte oameni cu care te cunoşti de ani de zile şi te cunoşti bine, şi alta e când lucrezi într-o producţie în care de la cameraman până la props...nu i-ai văzut niciodată... Acolo mi-a făcut o deosebită plăcere pentru că eram noi.
Am început în ultimul timp să filmez la scurtmetraje, la lungmetraje, să merg mai des la castinguri. Mă interesează real, pentru mine, zona asta a filmului şi aş dori să o experimentez cât mai mult. M-am axat foarte mult...în facultate am zis că vreau să fac foarte mult teatru, să-mi fac treaba foarte bine, să fiu chemat, să ştie lumea, să vadă lumea. Într-un fel, nu că nu mă interesa partea filmului, adică pe orice actor îl interesează să prindă un rol principal într-un film în România, doar că nu dădeam atât de multă energie zonei ăsteia.
Dar în ultimul timp asta fac.Îmi trimit CV-uri la diferite agenţii, le reînnoiesc, trimit în afară, îmi fac cont pe site-uri din străinătate, mă înscriu la festivaluri, chestii de genul ăsta.
Adică vizibilitate. Asta am învăţat-o la TIFF. Premiul pe care l-am câştigat anul trecut cu TIFF-ul m-a ajutat foarte mult. Când am fost la Cluj, am stat de vorbă cu nişte oameni, directori de casting şi cu producători, care ne-au spus ce vor să vadă la un actor... ce vor să vadă într-un CV.
Pe scena de la Gala HOP 2017. Alexandru Voicu alături de Blanca Doba- câştigătoare a premiului pentru cea mai bună actriţă (secţiunea individual), respectiv a premiului „1/10 pentru FILM de la TIFF”- şi Ileana Cecanu, coordonator al acestui proiect (FOTO: Maria Ştefănescu)
Cum vezi viitorul teatrului românesc?
Viitorul teatrului românesc stă exact în generaţiile astea, în concurenţii ăştia de aici, în concurenţii de anul viitor...ăsta e viitorul.
Ei trebuie ajutaţi, noi trebuie să fim ajutaţi. E exact ce se discuta ieri: ideea de îmbinare a actorilor mari, de pe scenele mari ale teatrelor din România, cu actorii tineri, talentaţi şi buni, care îşi doresc să facă lucrul ăsta. Pentru că 95% din populaţia care merge la teatru, întreabă, nu de cine e spectacolul sau cine l-a făcut, întreabă cu cine e. Şi publicul contează, ei cumpără biletul.
Alexandru Voicu (Foto: Adi Bulboacă)
Şi noi ne putem face un nume muncind, ne putem face un nume având onoarea să lucrăm cu oameni şi cu actori mari...aşa ne facem vizibili. Şi da, e nevoie de ajutorul lor. Cred că meseria asta constă şi în iniţierea altora. Eu am actori la care mă uit cu atâta bucurie şi cu atâta plăcere pe scenă şi îmi doresc să joc cu ei şi îmi doresc să existe un moment în care să mă ia sub aripa lor. Şi sunt convins că toţi gândim aşa. Şi e nevoie de asta.
Adică de la o vârstă, după ce ai jucat toate rolurile posibile şi lumea te ştie şi eşti văzut, fă ceva şi pentru ceilalţi. Cred că gândirea asta a actorilor care au deja multă experienţă, ar fi potrivită pentru generaţia tânără.
Să îşi aducă aminte de cum erau ei în tinereţe. Erau mult mai puţini şi terminau la nişte profesori mari şi lucrau cu regizori extraordinari. Ceea ce se întâmplă şi acum, numai că noi suntem mai mulţi. Şi avem nevoie de ei.
Ce fel de valori promovează Alexandru Voicu în teatrul românesc?
Îmi place să văd pe scenă oameni care ard... pe care costă, care au o plăcere de a fi acolo, care nu-mi demonstrează lucruri, care nu-mi arată, nu-mi bagă în ochi...care sunt generoşi, dar şi misterioşi, cu credinţă.
Alexandru Voicu alături de Cristina Juncu, Vlad Bălan şi Silvana Mihai, în spectacolul „Iluzii”, regia- Andreea Vulpe (Foto: Adi Bulboacă)
Vorbim de a fi natural şi firesc?
Eu încerc să evit cuvintele „firesc” şi „natural” pentru că toţi suntem naturali şi fireşti, dar nu asta mă atrage pe mine la un actor. Mă atrage mai mult modalitatea prin care îmi spune.
Cred că sunt la vârsta la care mă uit foarte mult la tehnica actoricească pentru că primesc din toate părţile tot felul de informaţii şi ştiu că doar eu cu mine pot rezolva nişte lucruri. Le învăţ şi le dobândesc din alte părţi şi le exersez şi le pun în practică, dar tot eu cu mine le fac.
Cred că asta mă atrage, tehnica, să văd cum respiră, cum merge, ce poziţie, ce prezenţă scenică are, cum îmi poartă costumul ăla pe scenă... cred că detaliile mă atrag acum. Sunt ca un copil la teatru, adică dacă povestea e bună şi mi-o povesteşti frumos, sunt cu tine de la început până la final, îţi şi plâng dacă vrei.
Alexandru Voicu şi Silvana Mihai în „Momo” - regia Lenuş-Teodora Moraru (Foto: Adi Bulboacă)
Se vorbeşte uneori şi de compromisuri pe care ar trebui să le facă actorii. Tu ai vreun lucru pe care nu l-ai accepta niciodată în meserie?
Eu mi-am propus mie, de când am venit la facultate, că nu o să fac niciodată ceva ce nu-mi face plăcere. Asta nu e meseria pe care mi-o doresc. Să fac ceva şi să nu-mi facă plăcere... adică să lucrez cu cineva cu care nu-mi face plăcere sau să am în jurul meu oameni care simt că mă limitează...sau să observ şi sp simt că nu e bine...Prefer să nu o fac pentru că prefer să fiu cinstit şi să zic: „Nu e locul meu aici. Altă dată”.
Numele: Alexandru Voicu
Data şi locul naşterii: 11 august 1993, Botoşani
Studii şi cariera: a studiat actoria la Universitatea Naţională de Artă Teatrală şi Cinematografie din Bucureşti. Este actor la Teatrul Mic din Bucureşti şi a jucat pe scenele mai multor teatre: Teatrul Excelsior, Teatrul Naţional Bucureşti, ArCub sau Godot Cafe- Teatru.
A primit o serie de premii: Pe lângă cele două premii cu care a fost recompensat la Gala HOP 2016 (premiul „Ştefan Iordache” şi premiul „1/10 pentru FILM la TIFF”), a fost declarat Cel mai bun actor în spectacolele de regie Gala UNATC- 2015 si a luat Premiul de debut la Maratonul Teatrului Independent – 2015. În 2014 a câştigat premiul pentru cel mai bun actor în rol principal, la Festivalul 10 minutes Play.
A avut de asemenea, câteva colaborări în zona de film, jucând în ”Umbre ”-regia Igor Cobileanski – HBO , în „6,9 pe scara richter”- regia Nae Caranfil şi în „Noaptea Ursului”- regia Răzvan Macovei.
Locuieşte în: Bucureşti
Se încarcă comentariile...
