Femeia, amintind de o păpuşă stricată, îi repetă, cu o voce piţigăiat-răguşită,- nimic. Exasperarea îl determină pe bărbat să scoată, la un moment dat, revolverul şi să o trimită definitiv pe Lumea aialaltă pe cea care îl exasperează.

O actriţă (Raluca Păun) care, într-o secvenţă precedentă jucase savuros o preşedintă de Tribunal intransigentă, îşi scoate la vedere cocul (nu, nu mai vrea să fie o femeie cu mentalităţi şi comportamente de babă comunistă, devine brusc sensibilă şi lirică) şi ne istoriseşte o poveste parcă desprinsă din cele 1001 de nopţi ale Şeherezadei. Poveste de iubire, fireşte, terminată prost fiindcă personajului masculin - un anume Djafar - îi era necunoscută semnificaţia sintagmei Monstrul nisipurilor. Nici povestea judecătoarei nu se termină chiar foarte bine căci e şi ea, la rându-i, întreruptă de venirea intempestivă a unui tânăr (Claudiu Mihail), ajuns şi el la capătul puterilor. Nimeni altul decât fiul ei cu care mama se pare că avusese de mulţi ani o relaţie defectă. Ne dumirim mai greu - şi nu din cauza interpretului - că tânărul e unul şi acelaşi cu devoratorul de femei şmecher şi experimentat de mai înainte.


FOTO Albert Dobrin

Aceştia par a fi pilonii, imaginile-cheie, pe care ar trebui să se susţină spectacolul cu piesa Monstrul nisipurilor de Székely Csaba, montat la sala-studio (Sala I.D. Sîrbu) a Teatrului Naţional Marin Sorescu din Craiova de tânăra regizoare Irina Crăiţă-Mândra. Între respectivii piloni, opt personaje, care în text au nume bizare sau, mă rog, convenţionale (spuneţi cum doriţi sau cum vă place ori după cum vă este gustul că tot e vorba despre nişte fructe sau culori) - Afina, Căpşuna, Vişina, Portocala, Maro/Ocru, Roşu, Verde- sunt angajate într-o veritabilă cursă cu obstacole.  E vorba despre patru cupluri (Afina-Maro/Piersica-Verde/ Căpşuna-Negru/ Vişina- Roşu- care ba îşi aniversează întâlnirea şi se comportă câteodată precum protagoniştii din Cântăreaţa cheală, ba fac schimb de parteneri, ba dau expresie incompetenţei/impotenţei lor în arta sexului. Câteodată chiar în arta iubirii. Mai apar pe scenă un recepţioner de hotel metamorfozat dintr-un chelner concediat în urma unui scandal monstru (Ocru) şi sus-numita doamnă preşedintă (Portocala).


FOTO Albert Dobrin

După cum se poate deduce din rezumatul de mai sus, făcut după ceea ce am putut eu înţelege din spectacol, în Monstrul Nisipurilor excelentul dramaturg care este Székely Csaba nu se mai dovedeşte acum preocupat de ceea ce se întâmplă într-o Secuime obsedată de supravieţuirea maghiarismului pe fundalul reziduurilor comuniste (trilogia Orb de mină), nici de complicatele raporturi româno-maghiare (MaRo), nici de amintirile din lumea dispărută a eticii şi echităţii socialiste (Vă plac bananele, tovarăşi?) şi nici de imaginarii duşmani ai purităţii noastre etnice şi a faptelor noastre care, fără amestecul alogenilor, ar fi fost emoţionant de exemplare (Patru piesuţe politice). Nu. De astă-dată, pe Székely Csaba îl preocupă problematica cuplului. Dar nu, nu într-o perspectivă filosofic-existenţialistă, aşa cum stăteau lucrurile în piesele azi (unele dintre ele pe nedrept) uitate ale Ecaterinei Oproiu, ci în cel mai comic, mai satiric chip cu putinţă. Dovadă că tema infidelidăţii conjugale poate fi tratată şi altfel decât a făcut-o odinioară Leonid Zorin. Altfel spus, Székely Csaba scrie un fel de post-post modernă Horă a iubirilor.


FOTO Albert Dobrin

Încă insuficient clarificată scenic de spectacolul semnat regizoral de Irina Crăiţă-Mândră. Secvenţele în sine sunt excelent susţinute de trupa tânără a Teatrului Marin Sorescu din Craiova (sunt foarte buni Iulia Colan, Ioana Florentina Manciu, Romaniţa Ionescu, Alina Mangra, Raluca Păun, Cătălin Vieru, Claudiu Mihail, Ştefan Cepoi, Marian Politic), însă ansamblul nu se prea încheagă. Nu îi iese regizoarei jocul pe axa temporală care nu e tocmai sub formă de vector, aşa după cum rezultă dacă nu ai citit textul. Îţi trebuie ceva timp, ţie, spectator onest, să te dumireşti că e vorba despre aceleaşi personaje surprinse într-o succesiune de momente de viaţă.

Ce să facem? Se mai întâmplă!


FOTO Albert Dobrin

Teatrul Naţional Marin Sorescu din Craiova - MONSTRUL NISIPURILOR de Szekély Csaba; Traducerea: Sándor László; Regia:Irina Crăiţă-Mândră; Scenografia: Cezarina Iulia Popescu; Cu: Iulia Colan, Ioana Florentina Manciu, Alina Mangra, Raluca Păun, Cătălin Vieru, Ştefan Cepoi, Marian Politic; Data premierei: 17 decembrie 2017