Câteva gânduri despre incidentele de duminică de la MŢR

Un film cu tentă gay, spun unii / de propagandă homosexuală, spun alţii a fost proiectat ieri la MŢR. Un grup de protestatari creştini, spun unii / de fanatici religioşi, spun alţii au afişat icoane, au cântat tropare, şi au reuşit să întrerupă, până la urmă, proiecţia. Câteva gânduri, în fugă.

1. Discuţia din jurul căsătoriilor şi al adopţiilor de copii de către cuplurile homosexuale e una cu implicaţii serioase şi nu trebuie redusă la sau asociată cu perspectiva religioasă, şi cu atât mai puţin cu fundamentalismul religios. Discuţia poate şi trebuie abordată şi din unghiuri care nu au, neapărat, legătură cu vreo confesiune. Care sunt efectele psihologice pe termen lung asupra copiilor crescuţi în astfel de cupluri? Există deja cărţi de referinţă la temă, inclusiv ale unor copii crescuţi de astfel de cupluri. Care sunt efectele pe care le au aceste inginerii sociale asupra societăţii, în sens larg? Există şi aici cărţi şi studii despre implicaţiile sociale, psihologice, politice, economice şi morale al acestor inginerii în ţări în care ele sunt aplicate deja de mai bine de un deceniu; iar diluarea şi erodarea tot mai agresivă a instituţiei căsătoriei nu poate decât să accelereze prăbuşirea demografică a lumii occidentale. Cum afectează aceste inginerii şi politici libertatea de conştiinţă, de exprimare, şi libertatea religioasă? Şi aici există o cazuistică întreagă, care trebuie luată în serios – de pildă, câteva sute de evrei ortodocşi au părăsit deja Canada, deoarece legislaţia actuală a ţării le încalcă libertatea de conştiinţă şi religioasă; link aici către jta.org.

2. Mărturisirea publică a credinţei poate şi trebuie să aibă o anumită eleganţă – creştinilor li se cere să fie „înţelepţi ca şerpii şi blânzi ca porumbeii”. Dreptul la exprimarea publică a propriilor opinii este unul fundamental, însă o stilistică agresivă a protestului, chiar dacă protestul este întemeiat moral, nu ajută deloc cauzei pentru care se militează (acest lucru îl subliniază şi purtătorul de cuvânt al Patriarhiei, într-o declaraţie foarte echilibrată).

3. Şi totuşi, cum se întreba o prietenă – dintre toate cinematografele din Bucureşti, MŢR e ultimul loc unde se poate vedea / proiecta un film? Acum trec în speculaţie şi poate exagerez. Dar, după cum spuneam, există o întreagă cazuistică: am citit o serie întreagă de articole şi interviuri în care un cofetar creştin sau un florar creştin sau un organizator de evenimente sau un ofiţer de stare civilă creştin povesteau cum au fost „targetaţi” de propaganda LGBT – primind cereri repetate de a face torturi sau buchete de flori sau de a organiza nunţi sau de a oficia căsătorii homosexuale, în ciuda faptului că în oraşul unde funcţionau existau multe alte alternative. Şi cei care s-au ţinut de capul lor nu s-au lăsat până când nu le-au văzut afacerile închise sau, ca în cazul lui Kim Davis, până când nu i-au văzut pe aceşti creştini la închisoare (link aici către un interviu cu Kim Davis de pe stiripesurse,ro, în care celebra funcţionară din SUA povesteşte cum „libertatea ei religioasă a fost călcată în picioare“.)

Lucrurile trebuie puse şi privite în contextul lor. Iată ce scria, de pildă, Horia Bernea, întemeietorul MŢR:

„Au existat o admiraţie şi un respect în familia noastră pentru civilizaţia noastră tradiţională. Tatăl meu a scris în 1944 o carte, «Spaţiu, timp şi cauzalitate la poporul român» (care i-a şi dăunat), despre civilizaţia sătească, considerând-o singura adevărată şi definitorie. În procesul care i-a fost intentat, acuzaţiile priveau tocmai faptul că a pus accentul pe societatea ţărănească.“

„Şi am simţit nevoia să mă mărturisesc prin credinţă, turle, prin cruce, prin prapor, prin iconostase, subiecte aproape netratate în pictură, tocmai din dorinţa de a manifesta în chip direct ortodoxia.“

Dar, la război ca la război – şi o stilistică agresivă, nechibzuită, a protestului dinspre tabăra creştină e un mare cadou de PR în tabăra unor provocatori care par a şti să joace foarte bine acest joc. Or, la provocări, după cum ştim, nu se răspunde. Altfel, o asemenea reacţie poate face două lucruri foarte dăunătoare: asociază o dezbatere cu implicaţii sociale, psihologice, economice, politice şi morale serioase cu fundamentalismul religios şi riscă să arunce întreaga discuţie în derizoriu.