Traseul unei intoxicări de presă

Marţi, 4 martie 2014, la ora 21.00, urma să încep pe TVR 2 emisiunea „Om cu carte“, fapt jurnalistic complex, în hotarele căruia  dialogul cu autorul unei cărţi urma să fie colorat cu secvenţe de arhivă, intervenţii video ale altor specialişti.

De la Liana Teodorescu, coordonatoarea TVR 2 şi adeptă a unei revitalizări culturale a canalului, am aflat că emisiunea s-a amânat pentru săptămâna viitoare, întrucât CNA n-a reuşit să supună votului noua grilă a TVR. Spre deosebire de Liana Teodorescu, eu nu cred că noua grilă – iniţiativă salutară a  a lui Stelian Tănase – va fi aprobată de un CNA PSD-izat de la preşedinta, Laura Georgescu, până la zahărul pe care-l pun în cafea membrii organismului.

Stelian Tănase a fost propunerea PNL. Şi cum PNL a plecat de la Guvernare, în jurul TVR, ca în jurul unei neveste bogate cu soţ muribund, au şi-nceput să dea târcoale mirii de extracţie PSD-istă.

În acest context, CNA a socotit că viitorului ştab PSD al TVR nu trebuie să i se lase bătaia de cap a  unor colaboratori de renume în afară, mai greu de înlocuit cu ţâşti-bâşti din Famiglia politico- ideologică Victor  Ponta.

Pentru întreaga lună martie programasem deja spre dezbatere patru cărţi care mi se păreau interesante şi pentru marele public. Om serios, deja le-am citit sau recitit cu creionul în mână.

Una dintre ele se intitulează „Enciclopedia Propagandei româneşti“, apărută la Adevărul Holding sub semnătura lui Călin Hentea. Capitolul rezervat Revoluţiei din decembrie 1989 citează masiv din incredibilul spectacol de patetism de ceapă murată combinat cu demagogia lătrătoare de la Televiziunea Română din după-amiaza lui 22 decembrie 1989.

Paragraful Mesaje şi zvonuri reproduce anunţul făcut pe post de George Marinescu despre aşa-zisa acţiune a lui Nicu Ceauşescu, după plecarea de la Sibiu.

Credincios verificării la sursă, am intrat într-una din camerele apartamentului meu transformat în Bibliotecă şi, urcându-mă pe scară, am luat de pe un raft de sub tavan, „Revoluţia Română în direct“, volumul I, tipărit în 1990, care conţine Stenograma emisiei TVR din 22 decembrie 1989, orele 10.50 până în 23 decembrie 1989, orele 00.00.

Anunţul lui George Marinescu se iveşte în contextul neaşteptatei, dar bine ticluitei campanii de demonizare a lui Nicu Ceauşescu, operaţiune prin care Moscova voia să preîntâmpine pericolul veniri lui Nicu Ceauşescu în locul agentului ei, Ion Iliescu.

George Marinescu zice: „O clipă, o clipă! Din comuna Cristian, de lângă Sibiu, doamna Drăghici, relatează că fostul prinţ moştenitor Nicu Ceauşescu a năvălit înarmat în comună, încercând să ia ostatici... A fost prins şi este deţinut de localnici într-o staţiune de cercetări“.

Acum ştim cu precizia cu care Orologiul de la Greenwich bate secunda exactă a Planetei: Nicu Ceauşescu s-a suit în maşină împreună cu iubita cântăreaţă şi a luat-o spre Bucureşti, pentru a se pune la dispoziţia Frontului Salvării Naţionale. Nici vorbă de năvălire armată în nu ştiu ce comună. Nici vorbă, prin urmare, de a fi fost prins şi deţinut de localnici.

Crainicul ceauşist, devenit trompetist ilescist, invocă o anume doamnă Drăghici din Cristian, care „relatează“. Ar trebui să ne întrebăm, ca profesionişti ai informaţiei exacte, cum şi de unde relata doamna Drăghici şi, îndeosebi, cum a ajuns relatarea până la George Marinescu.

A existat însă o doamnă Drăghici în Cristian de lângă Sibiu? Dacă da, de unde a aflat ea chestia cu Nicu Ceauşescu şi cum a tramsmis-o până la TVR? Dacă n-a existat, cum de s-a ajuns la acest anunţ? A născocit George Marinescu ştirea şi, pentru a-i conferi credibilitate,  a pus-o pe seama unei persoane concrete? Dacă nu cine şi cum l-a intoxicat?

Nu ştiu dacă tărăşenia a fost investigată de cineva. Ca şi declaraţia lui Ion Iliescu din 23 decembrie 1989, seara, despre teroriştii care, după cum s-a dovedit, erau doar în capul lui, anunţul făcut de George Marinescu ar da unui ziarist de investigaţie prilejul unei anchete detectivistice senzaţionale.

Se oferă cineva?