„Oraşul interzis“ care spune istoria militară alambicată a Germaniei: „A fost o mică Moscovă“

În estul Germaniei, în Zossen, vizitatorii găsesc poveşti din perioada nazistă şi comunistă

La 40 de kilometri de Berlin, în oraşul Zossen, a fost sediul Comandamentului militar sovietic din Germania de Est, numit şi „Haus der Offiziere“ (foto), abandonat acum 25 de ani. Deschis în 1916, a mai găzduit armata Împăratului german Wilhelm al II-lea şi a fost şi centrul militar de comandă al naziştilor în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Oraşul interzis, un fost centru militar, se află într-o pădure din estul Germaniei, iar jurnalista Kirsten Grieshaber de la Associated Press a fost acolo. 

„Împăratul, Hitler, sovieticii, toţi au avut activitate militară aici“, spune Werner Borchert, în vârstă de 67 de ani, care organizează tururi ghidate. În întuneric, apasă repede pe un întrerupător, ca să pornească neoanele care luminează holuri cu numeroase camere şi care se ramifică la stânga şi la dreapta. „Aceasta a fost o mică Moscovă pe pământ german“, continuă el. A crescut în zonă şi ştie că aici au existat un teatru, un muzeu, magazine, o piscină şi barăci pentru cei 40.000 de soldaţi cazaţi. 

În 1994, la câţiva ani după căderea Cortinei de Fier, reunificarea Germaniei şi dizolvarea Uniunii Sovietice, ultimii soldaţi ruşi au părăsit spaţiul, un sediu înconjurat de 17 de kilometri de zid din beton. Complexul aparţine acum de landul Brandenburg, dar nu s-au investit bani, aşa că timpul şi-a făcut de cap: ipsosul galben a început să se desprindă de faţadă, geamurile sunt sparte, iar animale sălbatice precum jderii au lăsat excremente pe podelele prăfuite. A devenit „Oraşul interzis“ în perioada sovietică, pentru că localnicii nemţi rar aveau voie înăutru. Astăzi, în general, publicul n-are voie, deşi poţi să-ţi faci rezervare şi să vii cu grupurile lui Borchert. 

O pictură murală aminteşte de vremurile comuniste, căci ilustrează o staţie de pompare a apei şi muncitori care conduc tractoare. A rămas şi o statuie a lui Lenin. Anual, ajung aici în jur de 20.000 de vizitatori.

Pe lângă oraş, vizitatorii găsesc în zonă  şi urme ale celui de-al Treilea Reich al naziştilor, inclusiv un sistem de buncăre, cunoscute ca Maybach I şi II. Naziştii au construit case false din beton ca să ascundă buncărele în care se aflau comandamentele militare, unde s-au făcut cele mai multe planuri pentru al Doilea Război Mondial. 

În mare parte au fost distruse de ruşi după război, însă un buncăr gigantic, numit Zeppelin, e încă accesibil. „Era secret în perioada nazistă. Oamenii care locuiau în împrejurimi ştiau că se întâmpla ceva ce avea legătură cu armata, dar nu cunoşteau detalii“, spune Sylvia Rademacher, un alt ghid. Apoi, au folosit sovieticii buncărul, pentru comunicare, în timpul Războiului Rece. „Pentru mine e un memorial“, spune ea. „Trebuie să le arătăm tinerilor că aşa ceva n-ar mai trebui să se întâmple“.