Occidentul, Ungaria şi „turiştii” sovietici din decembrie 1989 (3)

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:
Echipă mixtă MApN şi Ministerul de Interne în patrulare pe străzi (decembrie 1989)
Echipă mixtă MApN şi Ministerul de Interne în patrulare pe străzi (decembrie 1989)

În volumul „Fereşte-mă, Doamne, de prieteni” (p. 55), istoricul american Larry Watts menţionează faptul că este semnificativ faptul că ,,peste 25.000 din cei 37.000 de turişti sovietici care au considerat România locul preferat pentru vizite sau tranzit, în cele două săptămâni anterioare revoluţiei din decembrie 1989, au ales să nu mai plece timp de aproape un an

, până în octombrie 1990, după ce guvernul român le-a cerut oficial şi insistent să părăsească ţara”.         

În susţinerea acestei opinii, Larry Watts inserează, în nota de subsol, o serie de informaţii care au menirea de-a întări cele afirmate, repectiv: „Ceauşescu a protestat împotriva afluxului brusc de turişti de la Moscova, din care nici unul nu stătea la vreun hotel. Vezi Mircea Munteanu, New Evidence on the 1989 Crisis in Romania, e-Dossier nr. 5, Washington D. C., Woodrow Wilson International Center for Scholars, decembrie 2001, p. 3 - 11, CWIHP. Ancheta Senatului României asupra evenimentelor din 1989 menţionează un salt de la 30.000 turişti sovietici în 1988 la 67.000 în 1989, precum şi o întîrziere inexplicabilă în plecarea acestora. Vezi Depoziţia lui Petre Roman, transcript nr. 90/8.03.1994, Arhiva Senatului României, p. 44 - 45. Conform prim-ministrului Petre Roman, 30.000 de turişti ruşi au rămas în România peste un an, până când li s-a cerut oficial să plece, în octombrie 1990. Conform lui Roman, şeful SIE, Caraman, l-a informat numai la acea dată despre aceştia. Totuşi încă din martie televiziunea română relata despre taberele sovietice. Până în prezent niciun document provenit din Arhivele Guvernului României sau SIE nu a fost desecretizat şi, mai apoi, publicat astfel încât să se poată confirmă existenţa unei astfel de informări şi, totodată, a unei cereri oficiale a României pentru plecarea cetăţenilor sovietici.

Istoricul Cristian Troncotă susţine că într-o Notă – raport din 20 decembrie 1989, generalul-colonel Iulian Vlad, şeful DSS, l-a informat pe Nicolae Ceauşescu despre amestecul „specialiştilor” sovietici în desfăşurarea evenimentelor din România, sugerând că informaţia ar fi extrasă dintr-un document aflat în Arhivele Naţionale din Bucureşti (Fond CC al PCR, Secţia Cancelarie, dosar nr. 131/1989, f. 217). În cursul serii de 20 decembrie 1989, Nicolae Ceauşescu l-a convocat la sediul CC al PCR, la ora 20.00, pe Viulen Pozdniakov, însărcinatul cu afaceri ad-interim al URSS la Bucureşti, în condiţiile în care ambasadorul Evgheni Tiajelnikov se afla plecat în URSS. Istoricul Vasile Buga confirmă faptul că stenograma întâlnirii dintre cei doi nu a putut fi identificată în arhivele româneşti. Jurnalul lui Ivan P. Aboimov, adjunctul ministrului Afacerilor Externe al URSS, care l-a convocat pe 21 decembrie 1989 pe ambasadorul României în URSS, Ion Bucur, pentru o discuţie pe marginea întâlnirii de la Bucureşti din seara precedentă, ne oferă unele date privind modul în care a decurs întâlnirea.

Nicolae Ceauşescu şi liderii MApN

Nicolae Ceauşescu şi liderii MApN

Istoricul Vasile Buga confirmă faptul că în timpul întâlnirii cu diplomatul sovietic, la care a participat în calitate de interpret de limbă rusă, Nicolae Ceauşescu şi-a exprimat ,,surprinderea” în legătură cu faptul că ,,reprezentanţii sovietici fac declaraţii în problema evenimentelor de la Timişoara şi că partea română dispune de informaţii conform cărora acţiunea de acolo a fost pregătită şi organizată din timp, cu acordul ţărilor participante la Tratatul de la Varşovia, fiind plănuită chiar în cadrul acestuia”. Adjunctul ministrului de Externe al URSS, Ivan P. Aboimov va respinge acuzaţiile aduse de către unele persoane oficiale de la Bucureşti care ,,au exprimat, în discuţii cu ambasadorii statelor socialiste ideea unei acţiuni de amestec în treburile interne ale RSR, care se pregăteşte, chipurile, din partea Uniunii Sovietice”. Oficialul român incriminat de către diplomatul sovietic era ministrul Afacerilor Externe de la Bucureşti, Ion Stoian, după cum îi va mărturisi Ivan P. Aboimov, pe 22 decembrie 1989, însărcinatului cu afaceri ad-interim al Ungariei la Moscova, J. Birnbauer.

Ceauşescu: „URSS ar intenţiona să intervină militar în România”

În dialogul cu însărcinatul cu afaceri ad-interim sovietic la Bucureşti, despre care fusese informat adjunctul ministrului Afacerilor Externe al URSS, Nicolae Ceauşescu menţionase faptul că existau date din care rezulta că ,,URSS ar intenţiona să intervină militar în România”. Nicolae Ceauşescu făcea referire la declaraţiile lui Eduard A. Şevardnadze, ministrul Afacerilor Externe al URSS, care menţionase la o întrebare a unui corespondent occidental, pe 19 decembrie 1989, în timp ce se afla la Bruxelles, că nu ştie dacă sunt victime la Timişoara, ca urmare a folosirii forţei, însă ,,dacă au fost victime” îşi exprima regretul. În scrisoarea adresată redacţiei publicaţiei Komsomolskaia Pravda, din 5 ianuarie 1990, cu ocazia vizitei în România, ministrul Afacerilor Externe al URSS în funcţie a scris că, pe 19 decembrie 1989, la Bruxelles, a declarat că ,,dacă într-adevăr sunt victime omeneşti, atunci desigur, în legătură cu aceasta merită să fie exprimat cel mai profund regret”, ceea ce însemna ,,condamnarea violenţei, expusă într-o «formă diplomatică»” astfel încât Nicolae Ceauşescu a fost extrem de iritat. Înaltul diplomat sovietic, Ivan P. Aboimov, a ţinut să precizeze în dialogul cu ambasadorul Ion Bucur că, deocamdată, nu a fost mandatat să facă o declaraţie oficială în numele guvernului URSS, însă ceea ce a declarat ,,reflectă neîndoielnic, poziţia noastră oficială (a sovieticilor – n. n.), constând în faptul că Uniunea Sovietică îşi construieşte relaţiile cu statele socialiste aliate pe baza egalităţii, respectului reciproc şi neamestecului strict în treburile interne”. Totodată, Ivan P. Aboimov, ,,personal şi în mod preliminar” a calificat acuzaţiile preşedintelui Nicolae Ceauşescu ca fiind ,,neîntemeiate şi care nu corespund realităţii” astfel încât, având în vedere gravitatea lor, acestea ,,necesită o examinare cu mare atenţie”. Referindu-se la acest episod, publicistul Alex Mihai Stoenescu consemnează: „Numai citind acest raport (din care exemplifica Nicolae Ceauşescu la întâlnirea cu diplomatul sovietic acreditat la Bucureşti – n. n.) ne putem da seama dacă Securitatea avea date precise, probe, informaţii detaliate despre implicarea străinilor în diversiune sau Securitatea umpluse câteva pagini cu fraze generale, aluzive, cu aproximaţii şi deducţii”.

Comandanţi militari sovietici în inspecţie la trupe

Comandanţi militari sovietici în inspecţie la trupe

Ambasadorul român la Moscova, Ion Bucur, va fi informat de faptul că în URSS ca urmare a absenţei unor informaţii oficiale privind desfăşurarea evenimentelor din România, mass-media din Uniunea Sovietică va fi nevoită să folosească ştirile transmise de agenţiile străine, iar MAE sovietic era pus în imposibilitatea de a răspunde cererilor jurnaliştilor străini acreditaţi la Moscova, precum şi ale deputaţilor sovietici, de a comenta situaţia din România. Conducerea MAE de la Moscova era ,,extrem de interesată în primirea de la partea română a unei informări oficiale despre esenţa evenimentelor, care i-ar permite să facă o evaluare corectă a acestora”. Totodată, limitarea accesului cetăţenilor sovietici în România, începând cu 17 decembrie 1989, era socotită de diplomatul sovietic ca fiind ,,neaşteptată”. Ziarul Pravda din 20 decembrie 1989 menţiona faptul că, pe 19 decembrie 1989, Agenţia Inturist a fost informată, „pe neaşteptate”, că primirea grupurilor de turişti sovietici care urmau să vină în România se amână „din cauza condiţiilor nefavorabile”, respectiv absenţa zăpezii în staţiunile montane.

Elementele „instigatoare”

Şi, totuşi...cotidianul Evenimentul Zilei a publicat, în numărul din 28 iulie 1992 (p. 3), ultimul raport al DSS-ului către Nicolae Ceauşescu în care se consemna: „În legătură cu concluziile rezultate până în prezent din anchetarea persoanelor reţinute la Timişoara, raportăm următoarele:

1. La acţiunile de vandalism comise în zilele de 16, 17, 18 şi 19 decembrie în municipiul Timişoara a participat un mare număr de indivizi din rândul cărora au fost reţinute şi puse sub anchetă peste 800 de persoane.

2. Actele de violenţă urmate de distrugeri au vizat îndeosebi magazine comerciale, unităţi de alimentaţie publică, mijloace de transport în comun şi sediile unora din instituţiile politico-administrative.

3. Grupurile de huligani s-au constituit, de regulă, în stradă şi cartiere, din persoane care se cunoşteau între ele de la locurile de muncă sau domiciliu şi îndeosebi cămine de nefamilişti. Acestora li s-au alăturat în timpul deplasării şi producerii actelor de dezordine şi alţi indivizi, persoane stăpînite de viciul beţiei, mulţi dintre participanţi fiind minori şi tineri sub 25 de ani.

4. În cursul acţiunilor, unii indivizi s-au erijat în conducători de grupuri, îndemnând participanţii la jefuirea unor unităţi comerciale, incendierea de imobile şi mijloace de transport şi chiar la molestarea unor trecători.

5. În contactul cu organele de ordine au incitat la acte grave de violenţă ori de distrugeri a mijloacelor tehnice de intervenţie. În spatele acestora se află elemente declarate cu concepţii legionaro-fasciste care le-au incitat şi dirijat. Organele de stat sunt pe punctul de a descoperi aceşti autori. Acţiunile acestor grupuri au fost influenţate de emisiunile posturilor de radio şi TV din ţările vecine, care transmit sistematic ştiri şi imagini de stradă ce au generat evenimentele cunoscute din unele ţări socialiste. De asemenea, influenţe de aceeaşi natură au exercitat şi contactele directe cu persoane din Ungaria şi Iugoslavia în cadrul micului trafic de frontieră. Pe parcursul desfăşurării evenimentelor, elementele instigatoare au făcut frecvent referiri la dificultăţile privind aprovizionarea populaţiei cu produse agroalimentare, lipsa de energie şi diminuarea retribuţiei.

8. În zilele de 18 şi 19 decembrie, în majoritatea colectivelor din marile întreprinderi industriale oamenii muncii au formulat cereri conducerilor unităţilor şi secretarilor organizaţiilor de partid de retragere a forţelor militare, cât şi cu caracter revendicativ de ordin economic. (...) În dimineaţa zilei de 20 decembrie, pretextând că nu li s-au satisfăcut cererile formulate, în aproape toate marile întreprinderi economice din municipiul Timişoara a fost întrerupt lucrul, personalul muncitor ieşind mai întâi în curtea întreprinderilor şi apoi în stradă (Piaţa Operei). S-au scandat şi continuă să se scandeze cereri revendicative şi cu conţinut necorespunzător la adresa politicii partidului şi statului (...) Raportăm că organele de procuratură, miliţie şi securitate au discutat până în prezent cu peste 400 de infractori din cei 757 reţinuţi. S-au constituit 30 echipe de anchetatori pentru a-i depista pe adevăraţii instigatori”.

Militari români care arestează manifestanţi pe străzile Timişoarei

Militari români care arestează manifestanţi pe străzile Timişoarei, 18 decembrie 1989

„Mai exact, cei trimişi de mine la Timişoara mi-au raportat că nu au elemente din care să rezulte vreun amestec al străinătăţii în producerea evenimentelor de la Timişoara” General-colonel (r) Iulian VLAD 11 iulie 1991

Pe 11 iulie 1991, fostul şef al DSS-ului, generalul-colonel (r) Iulian Vlad, chemat ca martor în procesul Revoluţiei de la Timişoara din Decembrie 1989, va declara: ,,Începând cu noaptea de 16/17 dec. şi în continuare până în data de 20 dec. 1989 organul de securitate local – col. Sima, cât şi gl. Macri şi în lipsa lui col. Teodorescu îmi comunicau date din care rezultau că sute de elemente turbulente au devastat oraşul şi că elementul străin nu rezultă a se fi implicat în continuarea fenomenului. De asemenea, aceştia nu mi-au raportat că acele sute de oameni scandau revendicări politice sau economice, până în 20 decembrie 1989. Mai exact, cei trimişi de mine la Timişoara mi-au raportat că nu au elemente din care să rezulte vreun amestec al străinătăţii în producerea evenimentelor de la Timişoara”. În 1999, maiorul (r) Radu Tinu a acordat un interviu lui Gabriel Argeşeanu de la postul de radio din Roşiorii de Vede, cu prilejul lansării volumului Timişoara, no comment!, unde a declarat: La Timişoara a fost o revoltă populară spontană, apărută pe fondul unor nemulţumiri. (...) În dosarul Timişoara era adevărul, dar pe nimeni nu a interesat”.

„Încercau să ne compromită”

Pe seama acestor ,,turişti” sovietici este pus unul dintre cele mai controversate momente ale izbucnirii Revoluţiei Române din Decembrie 1989, respectiv acţiunea de spargere a vitrinelor unor magazine din Timişoara de către nişte tineri, mai mult sau mai puţin atletici, bine instruiţi în acest sens şi foarte violenţi. Scriitorul Daniel Vighi referindu-se la acest episod, povesteşte: ,,Am văzut tot e se întâmpla, de la Catedrală, am văzut tot, cum au spart inşi îmbrăcaţi bine, specialişti, şi apoi golănaşi de vreo 10 – 12 ani şi am văzut bătrâni cu bâte veniţi de pe scările Catedralei să spună: «Nu furaţi!». (...) A fost o perioadă înainte, când s-a spart, s-a devastat şi atunci am văzut cum scoteau dintr-un magazin cu blănuri scumpe, scoteau blănurile pe umeraşe şi le atârnau pe copacii din parc. (...) Golănaşii de pe-acolo, mai ţigănoşi; şi apoi le-au pus în copaci. Am văzut bine că iau blănuri de valoare, de zeci de mii de lei şi se uitau, treceau, nu le furau; şi alţii intrau şi le luau, se dezbrăcau, îşi aruncau paltoanele vechi şi le îmbrăcau pe cele noi. Dar aceia le scoteau afară şi erau intenţionat scoase, mai mult provocator, ca un semn de protest”. Traian Orban mărturiseşte: ,,Când am ajuns în dreptul bazarului, am văzut nişte indivizi tineri cu cabluri, cu bâte cu lanţ, cu răngi: spărgeau vitrinele. Nu ne-am dat seama ce vor ei. Era nefiresc, le-am atras atenţia; încercau să ne compromită. Am observat că militarii nu aveau nicio treabă cu aceşti inşi, ci se dădeau la noi, la protestatari”.

În ziarul Timişoara din 8 decembrie 1990 s-a publicat o Notă din 19.12.1989 a Serviciului ,,F” (Filaj) al Securităţii Timişoara (Raport secret al Securităţii timişorene referitor la evenimentele din 16-18 decembrie 1989) privind acţiunea de spargere a vitrinelor. Maiorul Niculae Mavru, şeful Serviciului de Filaj scria: ,,Menţionez că spargerea geamurilor şi alte acte huliganice au fost începute de trei copii de 10-12 ani, ţigani, fiind urmaţi la început de 3-4 tineri prost îmbrăcaţi apoi de circa 40-60 de alţi tineri.

„În jurul orei 21.00 (pe 16 decembrie 1989 – n. n.) a fost spartă prima vitrină. Ea a fost spartă de un cerşetor cunoscut, cu cârja, împreună cu trei ţigani. În grup se aflau şi câţiva minori de la şcoala de surdomuţi, extrem de violenţi, se tăiau la mâini în geamuri fără să le pese” Maior (r) Radu Tinu

Chestionat de către publicistul Alex Mihai Stoenescu privind implicarea unor ,,turişti” sovietici în revolta populară, colonelul (r) Niculae Mavru declară că ,,este posibil”, însă ,,neocupându-ne de ei înainte, nedocumentându-i, nu am avut cum să ştim precis, cu o identificare profesionistă, că provin din grupurile de bişniţari (sosiţi din RSS Moldovenească/URSS – n. n.) de pe şoseaua Arad - Timişoara”. Maiorul (r) Radu Tinu va mărturisi cu referire la momentul spargerii vitrinelor în Timişoara: ,,În jurul orei 21.00 (pe 16 decembrie 1989 – n. n.) a fost spartă prima vitrină. Ea a fost spartă de un cerşetor cunoscut, cu cârja, împreună cu trei ţigani. În grup se aflau şi câţiva minori de la şcoala de surdomuţi, extrem de violenţi, se tăiau la mâini în geamuri fără să le pese. Au fost imediat furate alimente, sticle, ouă. Am primit şi eu un carton cu ouă şi a trebuit să arunc şi eu în miliţieni, să nu bănuiască cine sunt”.

Intervenţia străină în revolta din Timişoara

Militari români care arestează manifestanţi pe străzile Timişoarei

Rememorând primele clipe de început ale misiunii sale la Timişoara în ziua de 17 decembrie 1989, colonelul (r) Filip Teodorescu consemnează: ,,În ce mă priveşte, m-am deplasat în biroul şefului compartimentului de contraspionaj pe care l-am pus în temă cu conţinutul informaţiei (infiltrarea unor forţe străine în România în scopul destabilizării situaţiei politice internen. n.) pentru verificarea căreia am fost trimis la Timişoara. Întrucât nu avea date care să poată fi puse în conexiune cu acea informaţie, am analizat şi stabilit împreună măsurile concrete pe care să le întreprindem. Erau măsuri specifice activităţii de contraspionaj care se bazează în principal pe contribuţia reţelei informative, coroborată cu măsuri operative (filaj, verificări la locurile de cazare, la punctele de trecere a frontierei, prezenţa străinilor în Timişoara şi în judeţ, răspândirea lor, supravegherea cazurilor suspecte prin toate mijloacele considerate legal la acea dată). Şeful compartimentului mi-a raportat că, deşi ofiţerii sunt prezenţi, sunt dificultăţi în contactarea reţelei informative, având în vedere că este duminică, multă lume este plecată la rudele de la ţară pentru aprovizionarea de Crăciun, iar întâlniri neplanificate nu se pot realiza fără riscul deconspirării”.

În timpul desfăşurării procesului ,„Lotului Timişoara”, colonelul (r) Filip Teodorescu va declara: „Precizez că, pe întreaga perioadă a evenimentelor de la Timişoara, cu toate eforturile depuse, nu am reuşit să obţinem informaţii din care să rezulte că agenţi ai spionajului străin s-ar fi infiltrat în judeţul Timiş, în scop de a destabiliza situaţia. (...) Mai menţionez că datele comunicate de noi la Bucureşti menţionau că manifestaţiile au fost şi sunt spontane şi nu se datoresc unei organizări prealabile sau vreunor agenţi străini”. Cele declarate în timpul desfăşurării procesului vor fi întărite de depoziţia din data de 14 octombrie 1991, respectiv: ,,Nu afectez în niciun fel prestigiul contraspionajului român recunoscând, aşa cum am mai făcut-o şi în depoziţia din 7 martie 1990, că eu şi ofiţerii de contraspionaj de la Timişoara nu am reuşit atunci să evidenţiem acest amestec străin”. Şi, totuşi, colonelul (r) Filip Teodorescu va considera, în anii '90, că „forţe interesate străine au avut un rol deloc de neglijat” pentru ,,prima parte a evenimentelor, cea violentă, care s-a soldat cu victime omeneşti şi pagube materiale”.

Situaţiile statistice privind intrările şi ieşirile cetăţenilor străini în/din România socialistă în perioada 1 - 14 decembrie 1989, întocmite de către Direcţia pentru Paşapoarte, Evidenţa Străinilor şi Controlul Trecerii Frontierei din cadrul Ministerului de Interne al RSR relevă, în raport cu perioada precedentă din anul 1988, următoarele: 

  1-14 decembrie    Intrări   Ieşiri 1988 1989 Diferenţa 1988 1989 Diferenţa   131.176 110.896 - 20.280 130.230 110.938 -19.329
 15 decembrie Intrări Ieşiri       Total Interes de serviciu Tranzit Interes personal   10.896 307 5.887 4.700 9.076 Bulgaria 2.303 22 1.491 790 1.669 Iugoslavia 1.528 2 389 1.137 967 Ungaria 1.240 120 85 1.035 998 URSS 3.317 53 2.207 1.057 2.549            
19 decembrie Intrări Ieşiri       Total Interes de serviciu Tranzit Interes personal   4.478 252 4.226 - 4.802 Bulgaria 1.017 23 994 - 1.084 Iugoslavia 26 3 23 - 11 Ungaria 217 141 76 - 422 URSS 2.522 62 2.460 - 1.988            
20 decembrie Intrări Ieşiri       Total Interes de serviciu Tranzit Interes personal  |9|   3.971 282 3.698 - 7.101 Bulgaria 984 31 953 - 983 Iugoslavia 40 4 36 - 137 Ungaria 217 141 76 - 280 URSS 2.091 26 2.065 - 3.978            

„Libertate” în maghiară

În contextul unei puternice ofensive în mass-media, de după 22 decembrie 1989, a ofiţerilor fostului DSS privind implicarea unor ,,turişti”, cu precădere sovietici, în declanşarea revoltei populare de la Timişoara, publicistul Marius Mioc a inserat în paginile volumului Falsificatorii Istoriei răspunsul pe care două firme hoteliere din Timişoara (SC ,,Banatul” SA şi SC ,,Ariveti-Pecotim” SA) l-au oferit Asociaţiei ,,17 Decembrie” Timişoara. O analiză a statisticii conduce la concluzia că ,,au fost cazaţi în hotelurile timişorene 1.638 de turişti străini în decembrie 1989, faţă de 2.190 în noiembrie 1989”, dintre care 867 proveneau din ţări estice în decembrie 1989.

O puternică denaturare a faptelor o realizează, spre exemplu, maiorul (r) Radu Tinu în interviul acordat jurnalistei Angela Băcescu, de la revista Europa, atunci când afirmă că ,,blocarea tramvaielor (16 XII ora 17.00), în piaţa Maria a fost făcută de un cunoscut infractor de drept comun (K. T.), de naţionalitate maghiară, care, după coborârea pantografului tramvaielor a încercat să recite în maghiară din Petőfi Sándor – nu a reuşit decât un vers – două, fiind într-o avansată stare de ebrietate”. În realitate este vorba, foarte probabil, de cetăţeanul român de etnie maghiară Tiberiu Kovacs cel care ar fi strigat, printre primii, chiar înainte de oprirea tramvaielor, „Libertate!”. În ceea ce priveşte, prezenţa unor ,,turişti” (agenţi) în Timişoara, pe 16 decembrie 1989, fostul adjunct al şefului Securităţii Timiş, maiorul (r) Radu Tinu, declară: ,,În 16 XII 1989, deşi mai aveam doar o săptămână până la Crăciun, în obiectivele industriale din Timişoara, se aflau 28 cetăţeni străini – 24 maghiari, 4 ruşi etc. Din cei maghiari, doi erau activ urmăriţi de noi. Să vă exemplific pentru ce – unul reuşise să introducă în ţară felicitări de Crăciun cu texte antiromâneşti, iredentiste (tipărite!!), pe care le-a expediat unor persoane din judeţele Mureş, Harghita şi Covasna”. Având în vedere cele declarate de foştii ofiţeri ai DSS în faţa instanţei în anii '90, precum şi negările unor fapte şi situaţii în interviurile şi memorialistica de după 22 decembrie 1989, consider că, totuşi, cele declarate în faţa instanţei trebuiesc luate în considerare cu precădere, în pofida ,,terorii” dezlănţuite de către Procuratura Militară şi cadrele MApN împotriva ofiţerilor DSS aflaţi în arest şi sub anchetă, celelalte ,,adevăruri” trebuind să fie supuse unei analize critice.

„Turişti sovietici”, în tranzit spre Iugoslavia

Referindu-se la evenimentele aflate în derulare începând cu 16 decembrie 1989, la Timişoara, colonelul (r) Cornel Nemetzi din CIE/SIE consemnează: „Pe data de 17 decembrie 1989, o zi de duminică, am fost alarmaţi să ne prezentăm la unitate. Cu acest prilej ni s-a comunicat de şeful unităţii (UM 0101 din CIE - n. n.) că se introduce situaţia a III-a, în urma evenimentelor de la Timişoara. Nu ni s-a dat absolut nicio explicaţie asupra acestor «evenimente», dar eu ascultam la cască seară de seară postul de radio Europa Liberă la aparatul meu de radio Grundig 1400. Prin ordin ni se cerea mobilizarea întregului potenţial informativ pentru «cunoaşterea comentariilor privind situaţia de la Timişoara, intenţii pentru comiterea unor astfel de fapte în alte oraşe». Trebuia contactă toată reţeaua informativă din legătură – informatori, colaboratori, gazde case întâlniri, adrese poştale şi relaţii operative – pe rând, cu organizarea unor întâlniri scurte. (...) La încheierea şedinţei ni s-a comunicat că pe data de 21 decembrie fiecare ofiţer va trebui să prezinte un raport detaliat asupra activităţii desfăşurate în cursul anului 1989. Colegii de serviciu şi din celelalte unităţi speciale care aveau informatori sau colaboratori în Timişoara au primit ordin să se deplaseze în acest oraş pentru a-şi contacta oamenii din legătură şi a «procura» informaţii”. Această mărturie relevă nevoia disperată a conducerii DSS de a avea informaţii sigure şi într-un timp cât mai scurt privind cele ce se întâmplau la Timişoara cu începere din 16 decembrie 1989.

Colonelul (r) Filip Teodorescu menţionează în volumul său de amintiri faptul că cetăţenii români din Timişoara, aflaţi sub supravegherea contraspionajului român, şi-au alertat legăturile operative pentru a comunica, în clar şi cât mai repede cu putinţă, evoluţia evenimentelor din oraş. Direcţia a III-a Contraspionaj a observat, totodată, existenţa unei stări de alertă în rândul corpului diplomatic militar acreditat la Bucureşti, astfel încât s-a înregistrat plecarea grabnică spre Timişoara, cu autoturismul, a mai multor ataşaţi militari occidentali. Referindu-se la problema „turiştilor” sovietici, colonelul (r) Filip Teodorescu scrie: „În hoteluri erau puţini străini, cei mai mulţi părăsind oraşul în jurul prînzului (în 17 decembrie 1989 – n. n.), când se conturau deja ciocnirile. Au rămas cei interesaţi să rămână. Ne-a atras atenţia numărul nejustificat de mare de turişti sovietici, fie cu autobuze, fie cu autoturisme. Nu toţi s-au cazat în hoteluri. Fie că părăsiseră autobuzele, fie că erau în maşini staţionate ca pentru înnoptare. Verificările la graniţă indicau intrarea prin punctele de trecere a frontierei din nordul Transilvaniei. Declarau cu toţii că sunt în tranzit spre Iugoslavia. Explicaţia era plauzibilă, călătoriile în scop de bişniţă ale sovieticilor fiind cunoscute de toată lumea. Din păcate nu dispuneam de forţe şi nici condiţiile nu au permis, pentru a urmări activitatea măcar a unora dintre «turişti»”.

Tancuri sovietice în marş spre raionul de concentrare

Tancuri sovietice în marş spre raionul de concentrare

Revolta populară a timişorenilor a fost o realitate a Revoluţiei Române din Decembrie 1989, în timp ce agenţii KGB&GRU, şi nu numai, rămân doar o ipoteză de lucru neconfirmată, deocamdată, în pofida faptului că au fost înregistraţi numeroşi turişti din fosta URSS pe teritoriul României. Colonelul (r) Gheorghe Atudoroaie din Securitatea Timiş va declara că, totuşi, „rolul determinant în declanşarea Revoluţiei l-au avut oamenii, timişorenii, nemulţumirile lor şi dorinţa lor de a pune capăt unei stări tensionale care se agravase de la perioadă la perioadă şi care a explodat în decembrie 1989”. Implicarea Ungariei într-un efort susţinut menit a sprijini disidenţa activă a minorităţii maghiare din România socialistă împotriva regimului Ceauşescu, şi nu numai, precum şi încurajarea gesturilor şi atitudinilor care negau existenţa statului naţional unitar român, trebuie înţeleasă ca făcând parte din planul Budapestei de a stârni, cu orice preţ, un conflict cu România lui Nicolae Ceauşescu astfel încât să fie nevoie de intervenţia Occidentului şi a URSS, din postura de arbitri, care să ajute la anularea Tratatului de la Trianon (din 4 iunie 1920) în contextul redesenării arhitecturii relaţiilor internaţionale în anul 1989. 

[<a href="//storify.com/barbulescu/occidentul-ungurii" target="_blank">View the story "Occidentul, Ungaria şi „turiştii sovietici” în 1989" on Storify</a>]

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite