Culisele rupturii dintre Cuza Vodă şi Mihail Kogălniceanu

Alexandru Ioan Cuza este unul dintre întemeietorii României moderne. Însă el nu a fost singur în acest demers, fiind ajutat de oameni de seamă contemporani, precum Mihail Kogălniceanu. Cu ajutorul celui din urmă, Al. I. Cuza avea să desăvârşească reformele atât de necesare Principatelor Române Unite.

  După o activitate politică în favoarea unirii principatelor, desfăşurată atât în ţară cât şi în străinătate, M. Kogălniceanu spijină în 1859 alegerea lui A. I. Cuza. Susţine reformele lui Cuza, iar la 11 octombrie 1863 este numit prim-ministru şi ministru al Afacerilor Interne. Din această postură avea să-şi pună amprenta asupra modernizării României.

Secularizarea averilor mănăştireşti

Încă de la începutul guvernării, Mihail Kogălniceanu continuă vechile reforme ale domnitorului şi iniţiază altele noi.

Proiectul de lege pentru secularizarea averilor mănăstireşti prevede în articolul întâi: Toate averile mănăstireşti din România sunt şi rămân averi ale Statului. Aşadar, de unde la început fusese vorba de bunurile mănăstirilor închinate,  acum legea generaliza măsura asupra tuturor bunurilor mănăstireşti, indiferent dacă erau închinate sau neînchinate. Această generalizare fusese impusă de considerentul că o secularizare numai a bunurilor mănăstirilor închinate ar fi fost prezentată în faţa forurilor internaţionale de către cei în cauză, ca o măsură discriminatorie, nedreaptă şi xenofobă, favorizând mănăstirile neînchinate, cu conducere românească, şi lovind mănăstirile închinate, cu conducere grecească.

Continuarea pe historia.ro