Romanul unei tinere care a făcut armata la 18 ani, în cadrul Forţelor de Apărare Israeliene
0
Romanul „The People of Forever Are Not Afraid“/„Oamenii eternităţii nu se tem niciodată“ este debutul autoarei israeliene cu origini româneşti şi irakiene, Shani Boianjiu. Scriitoarea este cea mai tânără laureată a premiului 5 under 35 decernat de National Book Foundation, dar şi prima scriitoare israeliană nominalizată în Marea Britanie la Women’s Prize for Fiction.
Născută la Ierusalim în 1987, Shani Boianjiu şi-a făcut stagiul militar obligatoriu în Forţele de Apărare Israeliene, timp de doi ani (2005-2007). Experienţele din această perioadă au stat la baza romanului său de debut, „Oamenii eternităţii nu se tem niciodată“, început ulterior, în timpul unui curs de creative writing, când studia literatura la Harvard.
„Oamenii eternităţii nu se tem niciodată“, roman aflat pe lista celor mai bune zece titluri de ficţiune a publicaţiei The Wall Street Journal în 2012, a apărut în colecţia „Biblioteca Polirom” (coordonator Bogdan-Alexandru Stănescu), traducere din limba engleză de Ioana Filat. Disponibil şi în ediţie digitală.
„În acest roman al formării, viaţa în armată naşte metamorfoza fetei ce va deveni femeie. Povestea are cînd aerul unui vis, cînd al unui coşmar, iar această nevoie de a alege tot timpul între cele două realităţi onirice te face să citeşti mai departe.” The Economist
Romanul are în centru trei prietene adolescente israeliene, Yael, Avişag şi Lea, dintr-un sat prăfuit de lîngă graniţa cu Libanul, care îşi îndeplinesc serviciul militar într-o atmosferă ce pendulează între plictis şi teroare. Lea păzeşte un punct de frontieră spre Cisiordania, verificînd permisele palestinienilor care pătrund în Israel, şi, ca să-şi alunge plictiseala, îşi imaginează poveştile lor de viaţă. Avişag păzeşte graniţa egipteană, avînd în sarcină oprirea emigranţilor ilegali şi a filmelor porno piratate, privind în fiecare zi cum refugiaţii se izbesc cu disperare de sîrma ghimpată, iar Yael face instrucţie de trageri şi flirtează cu băieţi mai mici decît ea. Toate trei aşteaptă în praful graniţei să se întîmple ceva, prinse mereu în clipa intensă de dinaintea izbucnirii unei nenorociri. Tonul romanului îmbină umorul sardonic cu patosul, creînd un stil cu totul personal, undeva între sarcasmul lui Etgar Keret şi talentul epic al lui David Grossman.
„Romanul lui Shani Boianjiu şterge răul făcut memoriei, sentimentelor celor mai profunde, gîndirii libere şi dragostei. Într-o vreme cînd atît de mulţi autori contemporani americani au renunţat la proza faptului real şi s-au întors către ficţiunile cu zombi sau fantome şi către thrillere, Shani Boianjiu îmbrăţişează realitatea.” The Washington Post
Se încarcă comentariile...
