În rândurile de faţă voi semnala o lucrare de excepţie, intitulată „Războiul Civil din Grecia (1946-1949) şi emigranţii politici greci în România (1948-1982)“, care poartă semnătura profesorului Apostolos E. Patelakis.
Zaharia Stancu atunci când era preşedinte la Uniunea Scriitorilor şi se supăra - fiindcă „se lăsa” uşor supărat - şi se afla în birou, începea să strige să-l audă cât mai multă lume:
După ce am terminat de citit cartea
„Întoarcerea“, de Hisham Matar*, distinsă în 2017 cu Premiul Pulitzer la
secţiunea „Biografie“, m-am gândit cât de superficial am fost cu evenimentele
care au avut loc în viaţa mea.
Aflu că săptămîna trecută a murit Andor Horváth. Am ţinut mult
la el şi contam pe un dialog mai îndelungat cu inteligenţa, cultura şi
umorul lui. Mă bucur că măcar ne-am reîntîlnit la începutul anului
trecut, în jurul unei cărţi pe care tocmai o publicase. Am scris,
atunci, un text, pe care îl reiau acum, pentru a-l dedica memoriei lui
şi prieteniei noastre.
Ca oricare altă instituţie, şi „Târgul de carte GAUDEAMUS“ are o geneză
şi un parcurs. În anul 1995 am fost numit Preşedinte-Director General
(PDG) al „Societăţii Române de Radiodifuziune“ (S.R.R). În anul anterior apăruse „Legea nr. 41/1994 privind organizarea şi funcţionarea“ celor două servicii mass-media publice, Televiziunea şi Radiodifuziunea.
Am citit în ultimii ani - constat cu stupoare câţi sunt,
zece la număr, exclamând fugit
irreparabile tempus! - câteva cărţi excepţionale dedicate Franţei.
Multă vreme am ezitat să
scriu acest text. Mi-a fost teamă că voi scrie prost, penibil, caraghios,
culmea imposturii. Dar până la urmă l-am scris. Ca să nu rămân singur.
Nu ştiu exact
câte zile are minivacanţa de Paşte în cazul vostru, nu ştiu dacă plecaţi sau
rămâneţi, dacă ieşiţi sau staţi în casă, dacă aţi pregătit filme sau întâlniri
cu prietenii, dar un lucru e sigur: ar fi cazul să vă puneţi deoparte măcar o singură carte. Eu,
una, am deja pe lista mea personală destul de multe titluri, nu că aş spera să
le termin pe toate, dar mă incită că nu m-am decis încă de care să mă apuc.
La
data de 6 februarie 2018 publicam pe blogurile „adevărul.ro” comentariul intitulat „Radu Călin Cristea - o dezamăgire”.
Dragi elfi, hobbiţi, gnomi şi rangeri, dragi prieteni şi fani ai operei Profesorului J.R.R.
Tolkien, avem plăcerea să vă invităm la un nou Tolkien Rading Day – de
primăvară sau de Buna Vestire. Despre „Bătălii faimoase în opera lui J.R.R.
Tolkien”. Sâmbătă, pe 31 martie, la Librăria Humanitas Kretzulescu, începând cu ora 17.00.
Recent a avut loc Târgul de Carte de la Leipzig, unde ţara noastră a fost invitat de onoare, după două decenii. Felul în care s-au prezentat scriitorii şi editorii români la unul din cele mai importante Târguri de Carte ale lumii este demn de toată lauda, iar eforturile lor, ca şi ale celor care au muncit efectiv pentru reuşita Târgului, au fost apreciate în Germania.
Astăzi poeta Ana Blandiana împlineşte 76 de ani. Cartea „Întoarcerea lui Arpagic“, cu vestitul motan Arpagic din anii ’80, pentru care Ana Blandiana a fost interzisă din cauza pamfletului la adresa dictatorului, a inclus într-o formă grafică inedită, versuri mai noi şi mai vechi pentru copii: „Întâmplări din grădina mea“, „Alte întâmplări din grădina mea“, „Întâmplări de pe strada mea“ şi „Cartea Albă a lui Arpagic (file de dosar)“.
Am citit cu maxim interes şi o mereu realimentată empatie volumul „Lungul drum al nopţii către zi - Memorii - 1948-1978“ (Editura Vremea,
Bucureşti, 2017).
Tîrgurile de carte-s ceva fain, mai vînd şi editurile cît
de-un platou de prăjituri, iese şi pentru autor de-un sandviş cu reducere de
la Billa, trecătorii speriaţi de zăpadă pot aştepta tramvaiul înăuntru, merge căldura!, se poate angaja temporar
şi o femeie de serviciu cu familie numeroasă şi soţ şomer, posibil jucător de
table în faţa blocului, deci toată lumea-i mulţumită.
„Chiar
că-i fain să fii scriitor! Dacă te supără vreun fost prieten, coleg, unu’
care ţi-a furat gagica sau şefu’ de la slujbă, poţi oricînd să-l faci un
personaj şi să-l bagi măcar într-o fază de final din textul la care lucrezi ca
să-l faci de rahat.“
Se discută intens zilele acestea
despre cât de inutilă este literatura motivaţională şi cât de fraieri sunt cei
care aruncă bani pe traininguri de leadership. Şi eu unul cred că literatura
motivaţională este în mare măsură inutilă şi că ăia care aruncă bani sunt în
mare măsură fraieri, dar nu pentru că principiile acestei literaturi ar fi cu
totul greşite. Eu cred că, dimpotrivă, ele sunt cel puţin parţial corecte.
Scriitorul-medic Florin
Chirculescu (57 de ani) descrie „subteranele“ cărţii sale de succes „Greva păcătoşilor“, anunţă un nou
roman despre actualitatea jurnalisticii lui Eminescu, dar revine şi asupra
tarelor sistemului medical de la noi.
Tu stăteai pe scaun, picior peste picior,
ţinând foile pe genunchi, într-o poziţie incomodă – mi se părea. Eu stăteam în
picioare, la doi-trei metri în faţa ta, mă simţeam tare jenat, parcă eram pedepsit.
Milano. Frumos oraş. Centru vechi cu catedrală, operă şi castel. În metrou se vorbeşte limba română. Tare şi colorat. Vorbesc localnicii, după ce îi auzi îţi aminteşti că ştii engleză.
Uneori mai citesc cărţi,
prea rar şi prea puţine faţă de cîte aş vrea şi faţă de cîte cumpăr. Nu mă încălzeşte
că asta li se întîmplă şi altora. Iar cele două mari tîrguri, de pe urma cărora
rămîn cu sacoşe de cărţi, care se tot adună şi cu care nu reuşesc să ţin pasul,
sînt pe cale să-mi devină mari duşmani. Şi, de parcă ale mele nu mi-ar fi de
ajuns...