Hiper-sex, bateriile nu sunt incluse

Trăim într-o lume tot mai pornografizată, unde principiul „sexul vinde” a devenit o adevărată mantră. Cel mai recent roman al lui Chuck Palahniuk pune în discuţie, într-o satiră remarcabilă, efectele maligne ale democratizării sexualităţii.

Noul roman al lui Chuck Palahniuk – Beautiful You (trad. Mihaela Negrilă, Polirom, 2015) se amplasează într-o lume a viitorului în care plăcerea sexuală şi obsesia erotică sunt comercializate ca nişte produse de larg consum. Numai că, aşa cum face în toate cărţile sale, autorul celebrului Fight Club foloseşte această proiecţie utopică ca pe un instrument pentru a critica defectele societăţii contemporane.

Mai mulţi critici ai culturii populare ale cărei manifestări le trăim de fiecare dată când intrăm în contact cu produse ale mass media au descris efectele unui fenomen ce poate fi numit drept „pornografizare a culturii occidentale”. Ipoteza este aceea că societatea de consum post-industrială s-a pornificat, iar consecinţele psihologice, sociale şi culturale ale pornografizării lumii în care trăim sunt departe de a putea fi înţelese. Lectura celui mai recent volum al lui Palahniuk oferă o aproximare satirică şi sarcastică a sexualizării şi obscenităţii media, care au ajuns la limitele paroxismului.

Conform unor date statistice recente, industria pornografică globală produce venituri de aproape 100 de miliarde de dolari – adică mai mult decât ţări precum Slovacia sau Belarus. Dar „pornoficarea” imaginarului colectiv contemporan nu se exprimă numai prin vânzările din industriile sexului explicit. Ea se vede şi din modul în care imaginile sexuale şi folosirea sexualităţii celei mai abjecte au devenit parte integrantă a discursului public şi servesc scopuri comerciale. Totul este sexualizat în jurul nostru – de la produsele de papetărie, la alimentele cele mai banale, de la muzică la literatură, sexul vinde orice.

Capitalismul contemporan pune sex în orice: sex în reclame şi în filme, sex la telefon şi sex prin chat sau online, sex în cărţi şi reviste, sex la ştiri şi sex în conversaţii private. Unele contexte, cum este literatura pentru femei – ori aşa numita erotică feminină – par fantezii benigne. Numai că şi aici se vinde promiscuitatea sexuală ca şi când aceasta ar fi normală. E suficient să parcurgem best-seller-uri precum Story of O de Pauline Reage ori Târfa fericită, a Xavierei Holander pentru a fi năclăiţi de promiscuitate, autoerotism, sexualitate extravagantă şi multiple perversiuni. Această democratizare a sexualităţii de fapt s-a îngemănat cu democratizarea tehnologiilor comunicării.

Nu e de mirare că tocmai cinemaul contemporan colcăie de hardcore deghizat, de perversiuni inoculate publicului larg drept comportamente dezirabile – iar ecranizarea celor 50 de umbre ale lui Grey reprezintă cel mai puţin sexualizat exemplu dintre toate. Pentru că, în căutarea plăcerii sexuale feminine, industria filmului utilizează orice mijloace, de la „banala” masturbare din Black Swan (2010), la sado-masochismul „plăcut” (ca în Secretary, 2002) sau reprezentări ale brutalităţii ca sursă a orgasmului (Baise Moi, 2000) ori la cele mai atroce forme de necrofilie (în dezgustătorul Love me Deadly, 1973)).

Nici televiziunea nu duce lipsă de sexualitate, dimpotrivă, există o recrudescenţă a poveştilor „împănate” cu sex gratuit. De la seriale precum Sex in the City sau Desperate Housewives, care au în centrul lor o componentă promiscuă - cu poveşti despre incest, sex violent sau diverse alte perversiuni - am ajuns azi să vedem programe de televiziune dedicate vieţii din lumea pornografiei şi a promiscuităţii, cum sunt Jurnalul secret al unei dame de companie, Girls sau Hung, ori şi mai recentul reality show numit „Sex Factor”, unde mai multe femei şi bărbaţi concurează pentru că vor să devină vedete de filme porno. Chiar şi filmele istorice de televiziune de mare succes precum The Tudors ori Spartacus, ori fanteziile medievaliste precum Game of Thrones sau Orange is the New Black - noul film al genului penitenciar - sunt pline de scene scoase parcă din străfundurile pornografice ale subconştientului celui mai abject. Violenţă şi agresiune în comportamentul erotic, orgii şi promiscuitate, acte sexuale deviante, perversiuni de tot felul sunt aglutinate în discursul public.

Mai grav este când mesajele pentru adolescenţi şi adolescente sunt pornografizate. De la revistele pline de „sfaturi” sexuale, unele mai pornografice decât altele, până la filmele pentru tineri unde sunt „prescrise” moravuri uşoare, mediile de masă contemporane ne instruiesc de mici. Aşa e cazul cu reviste precum Bravo Girl sau Cool Girl care îşi învaţă cititoarele minore despre sex oral sau despre one night stand. Ce să mai vorbim despre conţinuturile distribuite pe Internet, unde copii de vârste cele mai fragede sunt expuşi unor comportamente sexuale din categorii ce ţin de pura deviere sexuală. Cum să îi explici unui copil de 9-10 ani termeni şi acţiuni precum „fisting”, „golden shower” sau „rimming”, utilizate fără înconjur în contexte media dintre cele mai diverse?

Această mutaţie culturală face ca viaţa în lumea pornografiei să nu fie doar acceptată, dar şi să fie văzută ca amuzantă, dezirabilă ori chiar necesară. În plus reducerea dinamicii sexuale la simpla genitalizare a impus o patologie a experienţei erotice răspândită la nivel global care face din interacţiunea amoroasă o grimasă a plăcerii gratuite. Cel mai nociv este faptul că femeile sunt în continuare principalele victime ale procesului de pornografizare - în fond reprezentările media sunt preponderent orientate spre degradarea condiţiei sexuale a femeilor.

De aceea Beautiful You trebuie citit ca o trimitere culturală continuă la întreaga literatură şi cultură care exploatează erotismul feminin şi care instrumentalizează sexualizarea exagerată cu scopuri mercantile. Limbajul din erotic „chick-lit” poate să descumpănească cititorii de la noi (mai ales că noi nu avem încă un metalimbaj literar adecvat), dar Palahniuk ironizează magistral această natură masturbatorie a culturii consumului sexual mediatizat. Virginitate, vibratoare, vampiri sexy şi întreg arsenalul vânzătorilor de fantezii sexuale din lumea contemporană sunt luate în vizorul autorului american care, la urma urmelor, satirizează această dependenţă de plăcere pe care este întemeiată cultura media. Dacă toate femeile planetei poartă aceleaşi haine, dacă au aceleaşi vise şi fantezii, dacă mânâncă şi folosesc aceleaşi produse – ce se întâmplă cu feminitatea? Mai mult, de ce este posibil ca ele însele să fi devenit doar nişte produse de masă, bunuri de larg consum ale unei industrii specializate în devorarea sexuală.

Întrebarea-premisă a cărţii este revelatorie: ce se va întâmpla cu lumea noastră dacă femeile îşi vor abandona rolurile sociale pentru nişte jucării erotice? Romanul se construieşte de fapt ca un fel de post-apocalipsă sexuală, cauzată de utilizarea la scară planetară a unei serii de jucărioare erotice pentru femei, numită Beautiful You. Singura femeie neafectată este tocmai eroina principală, Penny Harrigan, femeia care a fost utilizată drept model pentru seria de produse pentru femei realizate de personajului malefic C. Linus Maxwell, poreclit „Climax-Well”. Chiar trimiterea la povestea Cenuşăresei este transparentă şi intenţionată – Penny este poreclită chiar Cenuşăreasa-Tocilarului, iar Prinţul nu este un decât un playboy multimiliardar, care vrea să facă bani din jucării erotice. Toate miturile media contemporane legate de sexualitate sunt satirizate în această poveste dintr-un posibil viitor monstruos, unde femeile sunt ţinute în captivitatea sexului automatizat şi micro-robotizat.

Trebuie să recunosc că rămân un admirator al lui Palahniuk – nu doar că am văzut şi revăzut Fight Club de nenumărate ori, dar am citit toate romanele sale (chiar şi pe cele mai proaste – cum este Rant). În cele din urmă Beautiful You nu este altceva decât un roman replică la Fight Club. Dacă în povestea lui Tyler Durden masculinitatea era pusă sub semnul întrebării, în acest nou roman feminitatea şi limitele ei sunt luate aşezate sub microscopul ironiei. Şi, fără să vreau să stric plăcerea descoperirii unui cititor ipotetic, trebuie să spun că şi în acest roman autorul va recurge la câteva răsturnări de identitate şi de situaţie care vor face plăcere iubitorilor autorului tragicului „Cântec de leagăn”.